Explicații la Biblie

Acasă » Caracter general » David XVIII – Biruitor prin conflicte

David XVIII – Biruitor prin conflicte

Lecția practică: Harul depășește toate neajunsurile noastre
Text: 1 Cronici 29

Cine nu și-ar dori să se poată scrie și despre el astfel de cuvinte la moarte?

„A murit după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă“ (1 Cronici 29:28)

Biblia nu ne dă decât un fragment din ceea ce s-ar fi putut spune despre împăratul David. Contemporanii lui au știut mai multe, unii socotind-le chiar vrednice de a fi păstrate în scris:

„David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul. Vremea cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.  A murit după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Solomon.
Faptele împăratului David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel, văzătorul, şi în cartea prorocului Natan, şi în cartea prorocului Gad, împreună cu toată domnia şi toate isprăvile lui, precum şi ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărăţiile celorlalte ţări“ (1 Cronici 29:26-30).

Biblia sare intenționat peste mulți ani din viața lui David:

„Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind. Lui David i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel; al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului (2 Samuel 3:1-3).

Aceste texte nu arată că Biblia a făcut doar „un rezumat“ al vieții lui David, selectând doar ceea ce este util pentru tema mare pe care o urmărește ca pe un arc de timp suspendat peste veac. Așa cum am spus însă de la începutul acestui comentariu, suntem purtați prin „hârtoapele“ vieții lui David, peste conflicte care i-au marcat viața, evoluția și maturizarea.

Cât de importante au fost conflictele lui David?

Dintr-un anumit punct de vedere, conflictele prin care trecem în viață sunt ca bătaia laptelui din care iese smântâna.

„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic“ (Iacov 1:2-4).

Ne asemuim cu David pentru că și noi avem necazuri, dar David ne depășește pe toți în realizări și în destinul pe care i l-a ales Dumnezeu. Omul acesta a fost cu adevărat unic. David nu este suma conflictelor lui, ci caracterul minunat șlefuit prin ele. Binecuvântările lui Dumnezeu au fost mai multe ca necazurile și biruințele au fost mult mai multe decât căderile. David n-a fost îngropat sub soartă, ci înălțat prin ea, ajungând să strălucească asemenea unui far peste veacuri. A fost un om unic.

I. Unic prin inegalabila lui influență peste veacuri

Biblia ne spune că „David a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu“ (Fapte 13:36), dar influența activității lui se întinde peste veacuri. Niciodată nu a mai existat cineva ca David, nici în poporul lui Dumnezeu, nici în celelalte popoare. Performanțele reușite de el îl fac inegalabil. Până și azi trăim în umbra personalității lui.

La venirea Lui pe pământ și în Noul Testament al creștinilor, Isus Christos este numit „Fiul lui David” (Mat. 1:1; 22:41-42). Mai mult, în misiunea sa terestră, Fiul lui Dumnezeu a citat ca argument scrierile lui David (Matei 22:41-45; Marcu 22:25-26).

Apostolul Petru, stâlpul bisericii din Ierusalim citează profețiile lui David ca argument pentru credința în Christos (Fapte 2:25-35; 4:25-26).

Apostolul Pavel ilustrează doctrina fundamentală a harului, prin experiențele și declarațiile lui David (Romani 4:6-8).

Iacov, prezbiter în biserica din Ierusalim pune capăt unei dispute doctrinare fundamentale, argumentând cu tiparul planului profetic pentru Israel descris în revelațiile lui David (Fapte 15:16).

Căutând să-i înduplece pe evrei, autorul epistolei către Evrei îl dă pe David ca exemplu de credință (Evrei 11:32) și ca avertisment împotriva necredinței (Evrei 4:7-11).

Iată-l deci pe David trăind printre noi în bisericile creștine, mult dincolo de cei timpul său. Împăratul lui Israel este mereu contemporanul nostru.

II. Unic în caracterizarea pe care i-o face Dumnezeu

Este scris despre el: „Om după inima lui Dumnezeu“! David este inegalabil în caracterizarea pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Este bine să privim la David din prisma eternității. Când l-a ales dintre toți fiii lui Isai, Dumnezeu i-a privit inima. El nu s-a uitat la ce se uită oamenii, ci la inimă. În momentul acela, din eternitate, Dumnezeu știa deja totul, trecut, prezent și viitor, despre David. Îi știa toate căderile și toate reușitele. Ce este mai surprinzător este că și David știa că Dumnezeu știe!

Stăpânit de revelația divină, David și-a depășit capacitățile umane obișnuite și a devenit adesea, conștient sau nu, profet. În conținutul psalmului 139, el se îmbăiază în atributele lui Dumnezeu. În cuvintele lui simple se găsește o teologie înaltă. Ciobanul de la oi vorbește despre taine care depășesc nivelul tezelor scrise de doctorii în teologie. David vorbește despre omniștința și omniprezența divină, despre puterea providenței și recunoaște că se simte omul unui destin prestabilit. Dumnezeu l-a cântărit, l-a apreciat și l-a declarat un „unicat” printre oameni. Prin pătrundere profetică, David și-a înțeles chemarea și predestinarea.

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalm 139:14-16).

Dumnezeu n-a fost niciodată „dezamăgit“ de David, pentru că știa deja, din afara timpului, pentru că scrisese jurnalul vieții acestui om mai înainte ce el să se nască!

Psalmul 139, din care am citat, merită o a doua privire. Este un tratat de teologie sistematică pe înțelesul tuturor. El ne deschide o ușă spre lumea umblării lui David cu Dumnezeu. Dintr-o astfel de însoțire apar revelații peste limitele firii omenești, dincolo de rațiunea rudimentară și de deasupra intelectului redus la corectitudinea opiniei publice.

Ce gândim despre Dumnezeu și relația pe care o avem cu El determină ceea ce gândim despre toate celelalte lucrurile, despre ceilalți oameni, despre univers, despre Cuvântul Sfânt, despre păcat, credință, neprihănirea și ascultare. Între ucenicie și teologie există o corespondență biunivoca. Una curge în cealaltă, iar cealaltă se scurge în prima.

Iată principalele idei ale psalmului:

Dumnezeu ne cunoaște în mod intim – nu-L putem înșela (Psalm 139:1-6)

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
ştii când stau jos şi când mă scol
şi de departe îmi pătrunzi gândul.
Ştii când umblu şi când mă culc
şi cunoşti toate căile mele.
Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Tu mă înconjuri pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele:
este prea înaltă, ca s-o pot prinde.

Dumnezeu „cercetează“ inima copiilor Lui. Nu ne putem ascunde de El. Adam și Evă au încercat-o (Geneza 3:7-24). Cain a încercat (Geneza 4:1-15). Chiar și David a încercat-o într-o vreme (2 Samuel 11—12).

Dumnezeu este cu noi întotdeauna și oriunde – Nu putem scăpa de El (Psalm 139:7-12).

„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău
şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo;
dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
Dacă voi lua aripile zorilor
şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi
şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi,
şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12 iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine,
ci noaptea străluceşte ca ziua
şi întunericul, ca lumina.

Dumnezeu ne cunoaște pe dinăuntru și pe dinafară instantaneu și în totalitate – Avem un loc special predestinat în planurile lui providențiale (Psalm 139:13-18).

„Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale,
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine
când am fost făcut într-un loc tainic,
ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
şi cât de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine“.

Acesta este unul din cele mai sublime pasaje de literatură despre concepție și viața de dinainte de naștere. Unul din cei mai renumiți medici ai lumii a recunoscut: „Înaintea unei nașteri n-avem cum să explicăm, doar să ne minunăm!“

Dumnezeu ne cunoaște mai presus de conștiința noastră – El are dreptul să ne schimbe! (Psalm 139:19-24).

De fapt, aici se află cheia întregului psalm. Ar trebui să-l citim „evreiește“ de la sfârșit la început. Cauza psalmului este acest zbucium experimentat de David din cauza urii care-l măcina pe dinăuntru. Întrebarea lui este: Am dreptul la o asemenea ură? Eu cred că da! Tu, Domne, ce zici? Pentru că vreau să fiu așa cum mă vrei tu, nu așa cum îmi place mie.“

„O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,
Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită;
îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!
Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă pe calea veşniciei!“

Dacă nu-L putem înșela pe Dumnezeu, dacă nu putem scăpa de El și dacă nu putem nici să-l ignorăm, n-ar fi mai înțelept să începem să ascultăm de El?

David n-a fost un om perfect, dar a fost perfect pentru lucrările pe care a vrut Dumnezeu să le facă prin el. Când te gândești că, știind mai dinainte tot ce va face David, Dumnezeu totuși l-a ales și l-a lăudat într-un mod unic nu poți să nu te miri de dimensiunile harului și de acea calitate personală despre care am vorbit în primul capitol al acestei cărții.

David a fost după inima lui Dumnezeu pentru că i-a dat întotdeauna lui Dumnezeu poziția numărul unu. Împăratul de pe tronul Ierusalimului s-a subordonat total Împăratului de pe tronul cerului.

III. Unic în complexitatea inegalabilei lui personalității

David este inegalabil în complexitatea personalității sale. Niciodată n-a existat cineva așa ca el. David a îmbinat în sine trăsături contrare, aparent ireconciliabile. Un om poate fi așa sau altfel. Davdi a fost și așa și altfel în același timp!

A fost un poet sensibil, dar și un războinic crud, a fost iertător cu unii, dar necruțător cu alții, a alcătuit o culegere de cântări și rugăciuni stabilind tiparul închinării din poporul lui Dumnezeu pentru toate timpurile, dar a fost și conțopistul pasionat de statistici, evidențe, reguli și reglementări. Rând pe rând, fiecare caracteristică a caracterului lui este contrabalansată de o caracteristică contrară, care-l împlinește unic în personalitate și lucrare. Pentru dușmani a fost un războinic crud (2 Samuel 8:1-2; 12:26-31). Pentru Israel a fost un împărat cu inimă de păstor. Pentru Dumnezeu a fost cântărețul plăcut al psalmilor.

Privindu-l pe David învățăm că putem avea speranță în ciuda inerentelor noastre limitări umane, că putem avea curaj chiar în cea mai cumplită frică, că uneori, cântările de de laudă și credință se nasc în cele mai teribile ceasuri de înfrângeri și disperare, că orice păcat poate beneficia de iertare. De la David învățăm că se merită să trăim pentru împlinirea planurilor lui Dumnezeu cu noi, chiar dacă nu ni se vor împlini toate planurile noastre. Din felul în care a trecut David prin viață învățăm și noi cum ne poate trece Dumnezeu biruitori în problemele noastre cu Saulii și cu Goliații noștri, cu Ionatanii, cu Abigailele și cu Nabalii noștri, cu Bat-Șebele, cu Absalomii, cu Ioabii și cu Solomonii din viața noastră. Învățăm că putem fi și noi oameni ca David, purtători ai unor mari pasiuni și al unui destin unic.

Este imposibil să acoperim complet o descriere a complexității lui David. Ne vom opri doar la trei din domeniile în care moștenirea lăsată de David ne îmbogățește și astăzi. Viața lui a fost o pledoarie pentru ordine, o pledoarie pentru laudă și o pledoarie pentru valoare.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 7.412 urmăritori

%d blogeri au apreciat: