Proverbul românesc spune că „cine se aseamănă se adună“. Așa au fost

Ionatan și David:

„Mă doare după tine, frate Ionatane!
Tu erai plăcerea mea;
dragostea ta pentru mine era minunată,
mai presus de dragostea femeiască“ (2 Samuel 1:26).

Capitolul 14 din 1 Samuel ne dă un exemplu de vitejie din care vedem cât de mult s-au asemănat Ionatan și David.

Într-o circumstanță când filistenii veniseră iar în Israel și-i forțaseră pe evrei să se ascundă până ce ei le jefuiau casele și câmpurile, Ionatan, fiul lui Saul s-a dovedit, așa cum avea să fie mai târziu David …

I. Un om de inițiativă. Împăratul Saul, tatăl lui Ionatan, împreună cu toată armata lui Israel se resemnaseră. Filistenii erau ca un nor de lăcuste venit peste țară și nu te pui cu un nor de lăcuste. Nu ai nici o șansă! Astfel de invazii dinspre zilele de recoltă de toamna deveniseră o pacoste periodică. Trebuiau doar să se ascundă până la plecarea jefuitorilor, așa cum așteptau și când veneau teribilele nori de lăcuste,

Se cuvine să spunem aici că oamenii se împart în „analiști“ și „întreprinzători“. Primii se pricep să explice, iar cei din urmă știu să facă. Cei dintâi sunt pasivi, cei întreprinzători duc omenirea înainte. De fapt, am putea să-i împărțim pe oameni nu în două, ci în trei categorii:

a. O majortate inertă care nu înțelege nimic, asemenea unei turme de oi.

b. O minoritate care gândește, analizează și știe cam ce ar trebui făcut

c. O minimă minoritate care conduce.

Altfel zis, există o majoritate care nu înțeleg lucrurile, o minoritate care înțeleg lucrurile și o și mai mică minoritate care fac lucrurile să se întâmple. Cei de la urmă sunt cei care conduc lumea. Cei pasivi spun: „Să ne sfătuim ce-i de făcut“. Cei activi spun: „Am făcut, am terminat“. Pasivii spun: „Știm unde ar trebui să mergem“. Cei activi spun: „Tocmai m-am întors de acolo!“

II. O a doua caracteristică a lui Ionatan a fost că n-a pornit de capul lui, ci s-a sfătuit cu cel de lângă el. (1 Samuel 14:1, 6-7). Eu cred că acesta este motivul pentru care și Isus Christos și-a trimis ucenicii „doi câte doi“. Nu tot ce ne trece prin cap este rezonabil sau realizabil. Este strict necesar să avem fiecare câte un „duhovnic“, un om de suflet cu care să ne sfătuim.

III. Și atunci însă, dincolo de sfaturile și reacțiile oamenilor, un om înțelept știe să meargă și la Domnul. Așa a făcut și Ionatan. Vai de cine nu-L implică pe Dumnezeu în planurile lui (Iacov 4:13-17). Ionatan cere un semn de la Domnul pentru ca să știe dacă ceea ce vrea să facă este sub providența divină (1 Samuel 14:8-10).

Când are asigurarea că Dumnezeu este de partea lui, Ionatan merge înainte ca un viteaz, conștient că este nemuritor în această luptă.

De ce ne dă Biblia acest episod din viața lui Ionatan? Numai cine nu are ochi să vadă și cine n-are minte să înțeleagă nu pricepe că acest episod din viața lui Ionatan este tiparul după care se va ridica în Israel și David. Vitejia lui Ionatan este oglinda în care-l vedem apoi pe David apărând și luptând împotriva lui Goliat (1 Samuel 17). David vine în tabără atunci când împăratul Saul și toată oastea era pasivă și paralizată de frică. Vorbirea lui pare fraților lui o obrăznicie, dar ea are în spate experiențele anterioare ale lui David, umblarea lui practică cu Dumnezeu, vitejia lui din luptele cu fiarele care veneau să-i jefuiască turmele (1 Samuel 17:28). Chiar și Saul care a știut să „analizeze“ bine lipsa de șanse a plăpândului ciobănaș în fața uriașului luptător filistean, l-a refuzat inițial pe David (1 Samuel 17:33). Avântul tânărului David a biruit însă până la urmă pentru că, omenește, israeliții nu aveau nici o altă șansă, o altfel de șansă.

Când Dumnezeul lui David l-a doborât pe uriașul Goliat prin David, Biblia ne spune că „sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David“ și „Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el“ (1 Samuel 18:1). Nici nu se putea altfel! Cei ce se aseamănă se adună! Ionatan este ceea ce eu numesc „celălalt frate al lui David“. Pe unii ni-i dăruiesc părinții, dar pe alții ni-i dăruiește însuși Dumnezeu. Simbolic, Biblia ne spune că Ionatan a făcut câteva gesturi prin care l-a promovat pe David dintr-un necunoscut ciobănaș într-un frate al său de la curtea regală:

„În aceeaş zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.  Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui“ (1 Samuel 18:3-4).

Prietenia dintre Ionatan și David este una din cele mai luminoase pagini ale Bibliei. Se pot spune multe despre ea și putem învăța din ea multe lucruri practice și bune. Eu mă opresc însă aici pentru că scopul meu a fost să te zgândăresc puțin și să te întreb: tu ce fel de om ești în marea luptă pe care o duc copiii lui Dumnezeu? Ești între cei din majoritatea care nu înțelege nimic și nici nu o interesează să înțeleagă, preocupată cu capul jos doar să apuce mioritic următoarea îmbucătură de iarbă?

Sau poate că faci parte din minoritatea celor ce gândesc, analizează și înțeleg pasiv, savant și steril ceea ar fi bine de făcut? Ești ca cei care știu să scrie o carte de sfaturi pentru alții, dar sunt incapabili să-și asculte măcar unul din sfaturile pe care le dau altora?

Eu vă chem să vă găsiți frații viteji prin jur, oamenii aceia care fac ceva, atunci când ceilalți nu fac nimic.

Generație după generație, adunările creștine sunt pline de „nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi“ (Iuda 12). Vrei să fii și tu ca unul din ei?

Dumnezeu te așteaptă în via Lui și pe câmpul Lui de luptă. El are pregătite pentru tine isprăvi mari și grozave fapte de vitejie. Oamenii din jur au nevoie de inițiativele tale. Situațiile de criză nu se rezolvă decât prin oameni de inițiativă. Tu însuți ai nevoie să asculți chemarea Domnului și să mergi în lume în Numele Lui. Curtea împărătească a cerului așteaptă să te îmbraci cu armura duhovnicească și să biruiești „în Numele Domnului“. Mare va fi răsplata ta cerească! Frumos va fi caracterul tău și lăuntrul tău va înflori spre roade de care au nevoie toți cei din jur. Acesta a fost apelul trimis de Pavel prin Timotei tuturor credincioșilor.

„Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!“ (Tit 3:8).

Pavel, un anonim din prăfuita Palestină a ajuns prin toată lumea de atunci la Roma și a schimbat mersul istoriei. Timotei, un tinerel timid și bolnăvicios, un om introvert predispus la singurătate și melancolie, a fost dinamizat prin Pavel să fie un erou al credinței din primul secol. Cine știe ce vrea și poate să facă Dumnezeul cel Atotputernic prin tine?!

Richard Wurmbrand a scris: „Cel ce face o faptă bună pentru cineva este mai folositor decât cel care știe să tălmăcească Daniel și Apocalipsa!“