C. S . Lewis l-a supranumit ,,cel mai frumos poem din psaltire și una dintre cele mai frumoase și mai profunde poezii din literatura lumii“. Immanuel Kant, unul din cei mai mari filosofi ai omenirii, a făcut o mărturisire care a rămas în tezaurul universal. Filosofia este preocuparea de a da explicații realităților în care trăim și de a da un sens vieții pe care o ducem în fața acestor realități. Pasionat de limitele ,,rațiunii“, Kant a făcut următoarea constatare: ,,În măsura în care mă concentrez mai serios asupra lor. două lucruri îmi umplu din ce în ce mai mult mintea cu uimire și admirație: cerul înstelat de deasura mea și legea morală din lăuntrul meu“ (Immanuele Kant ,,Critica rațiunii practice“, 2).

Din punctul de vedere al creștinului, psalmul 19 conține cel mai clar rezumat al doctrinei despre revelația divină pe care o putem găsi în Vechiul Testament. Ea ne spune că Dumnezeu s-a făcut cunoscut oamenilor ca și Creator (v. 1-6), Israelului ca Legiuitor (v. 7-10) și persoanelor ca Răscumpărător (v. 11-14).

Mai întâi avem ,,revelația generală“ (v.1-6) numită așa pentru că este la dispoziția tuturor oamenilor de pretutindeni. Prin revelația generală, Îl puem cunoaște pe Dumnezeu ca și Creatorul tuturor lucrurilor văzute și nevăzute. Descoperirea de Sine a lui Dumnezeu se face prin natură, în mod special prin mesajul cerurilor:

,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu, 
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui. 
O zi istoriseşte alteia acest lucru, 
o noapte dă de ştire alteia despre el. 
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: 
dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. 

În ceruri El a întins un cort soarelui. 
Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, 
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: 
răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; 
nimic nu se ascunde de căldura lui“

(mai mult…)