Explicații la Biblie

Acasă » Comentariu » Psalmii – audiențele divine

Psalmii – audiențele divine

david harp
Una din maximele mele preferate spune: ,,Dacă biserica în care ești nu te schimbă, schimb-o!“ La fel este și cu rugăciunile: ,,Dacă rugăciunea ta nu te schimbă, schimb-o!“

Încă din primii cinci psalmi se vede clar că cel care i-a scris a intrat în dialog cu Dumnezeu într-o anumită stare, dar la final a fost într-o cu totul alta. Rugăciunea este o audiență cu Cel prea Înalt, o stare de vorbă cu Tatăl ceresc și cine intră într-o astfel de părtășie trebuie să simtă influența ei binefăcătoare.

Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba română au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea că: „Neamul românesc s-a născut în tinda Bisericii”. „Psaltirea” a fost abecedarul pe care neamul nostru a învăţat să citească. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba română cu psalmii? Răspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie şi cea mai universal citită şi studiată. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trăiri sentimentale posibile.

Luaţi Biblia în mână şi deschideţi-o la mijloc. Veţi da negreşit de cartea Psalmilor. Este normal să fie aşa deoarece psalmii sunt inima Bibliei. Aici sunt adunate toate trăirile sufleteşti ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. John Calvin a spus că ,,psalmii sunt oglinda în care ne privim fiecare pe noi înșine“ iar un alt comentator a spus: ,,Pe fiecare psalm este scris numele și adresa mea de acasă“. Cartea aceasta de cântări a poporului Israel este cea mai umană parte a Vechiului Testament și fiecare cititor se poate identifica imediat cu conținutul ei.

Câteva lucruri despre psalmi:

  1. Cartea Psalmi este cea mai lungă carte din Biblie.
  2. Cartea Psalmi conține cel mai lung capitol (119) și cel mai scurt capitol (117) din Biblie.
  3. Cartea Pslami este cea mai citată în Noul Testament, iar Ps. 110:1 este cel mai citat verset al Techiului Testament în Noul Testament.
  4. Psalmul 117 este capitolul central al Bibliei (din totalul de 1.189), nu Ps. 118.
  5. Cartea Psalmilor este cea mai mesianică din cărțile Vechiului Testament.
  6. Domnul Isus a citat din psalmi la începutul și la finalul lucrării Sale (Ioan 2: 17; Luca 23: 46).
  7. Aproape fiecare psalm face aluzie la lăudarea lui Dumnezeu.
  8. Psalmul 23 este unul din cele mai cunoscute și mai îndrăgite pasaje din Biblie.
  9. Toate doctrinele majore ale Biblie sunt învățate, exprimate sau implicate în Psalmi.
  10. O sută din cei 150 de psalmi au numele autorului.
  11. Din cei 150 de psalmi, aproximativ jumătate îi aparțin lui David.
  12. În Psalmi sunt pomenite toate atributele dumnezeirii.
  13. Cuvântul ,,laudă“ apare de nu mai puțin de 175 de ori.
  14. Cartea Psalmi este cel mai bun exemplu de poezie ebraică din Biblie.
  15. În Psalmi, termenul ,,mântuire“ apare de peste șaizeci de ori, dublu decât în orice altă carte a Biblie.
  16. Cartea Psalmi este singura din Biblie care începe cu cuvântul ,,Ferice“.
  17. Cartea Psalmi este cartea cu cei mai mulți autori din Biblie.
  18. Cartea Psalmi este singura carte a Bibliei din care a citat Satan (Mat. 4:4 citează din Ps. 91:11-12).

Cel ispitit și greu încercat găsește în cartea Psalmi întărire din partea pelerinilor din trecut care au parcurs și au sângerat aceleași cărări. —J. Sidlow Baxter

Toate celelalte cărți ale Bibliei vorbesc despre Har, dar niciuan dintre ele n-o face așa de plenar ca Psalmii. Istoria nu arată, legea ne învață, profeția anunță, mustră, pdepesește, Moralitatea convinge, dar în cartea Psalmilor le avem pe toate acestea într-un amestec care dă medicamentul desăvârșit pentru izbăvirea oamenilor. —Ambrose of Milan

Moise le-a dăruit evreilor cele cinci cărți ale Legii, iar David le-a dat cele cinci colecții care se găsesc în cartea Psalmi.  Dacă dorește cineva să studieze literatura evreilor ca să se înțelepțească, spune-i să citească Proverbele; dar dacă dorește să ajungă un sfânt, îndeamnă-l să citească Psalmii. —R. Steele

Cea mai importantă carte pe care a scris-o C.H. Spurgeon a fost, făcă nici o îndoială, ,,Tezaurul lui David“, un comentariu exaustiv asupra Psalmilor, pentru care a citit și a scris mai mult de douăzeci de ani. Încă pe când era autorul în viață, cartea s-a vândut în peste 148.000 de exemplare! Când a terminat-o, Spurgeon a spus: ,,O umbră de tristețe se așterne pe sufletul meu acum când părăesesc acest Tezaur al lui David pentru că știu că nu voi găsi nicăieri pe pământ o comoară mai mare ca aceasta … Binecuvântate au fost zilele în care am meditat, am jelit, am sperat, am crezut și am proslăvit împreună cu David.“

Titlul: Numele evreiesc este „Tehilim” – „laudele”. Numele din limba română vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cântări acompaniate cu instrument muzical”.

Autorul: Nici una dintre cărţile Bibliei nu are mai mulţi autori decât cartea Psalmilor. Este cea mai lungă dintre toate cărțile Bibliei și au trebuit să treacă 1000 de ani ca să fie scrisă. În general se spune că psalmii îi aparţin lui David (care a trăit aproximativ cu o mie de ani înainte de Christos). David a scris mulți psalmi şi tot el dă nota generală a cărţii. Dar asta nu înseamnă că n-au existat şi alţi autori ai psalmilor. Dacă este adevărat că David a scris 73 din numărul total de 150, atunci tot atât de adevărat este că Asaf, conducătorul cântăreţilor lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris 1 (Ps.90), iar alţi 10 sunt producţia fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu vă pierdeţi prea multă vreme însă cu identificarea autorilor. Citiţi psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu însuşi. Căutaţi să intraţi în atmosfera lor, căutaţi să le simţiţi trepidaţia adâncă şi identificaţi-i pe aceia care vă vor prinde bine la vreme de nevoie.

Data: Psalmii acopere o perioadă care debutează cu viaţa lui Moise şi se întinde până după revenirea din robia babiloniană, pe vremea lui Ezra şi Neemia. Majoritatea psalmilor însă sunt produşi de David în timpul vieţii lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost cioban la oi, cântăreţ vestit în Israel, trubadur la curtea împăratului, ginere al împăratului, apoi fugar hăituit şi aflat mereu în primejdie până când Dumnezeu l-a aşezat chiar pe el însuşi pe tronul Israelului, a străbătut atâtea suişuri şi coborâşuri ale spiritului încît a devenit el însuși instrumentul la care a cântat Dumnezeu. Psalmii lui David sunt de fapt cântări divine inspirate din cer pentru a înfrumuseţa viaţa plină de necazuri a pământului. Din acest punct de vedere, psalmii sunt atemporali, ei vin la noi din rezonanţele timpului, ne învăluie cuceritor şi vor rămâne cu noi veşnic.

Metoda de interpretare a psalmilor: Poezia nu este o artă precisă, ca matematica. Dincolo de faldurile ei armonioase pătrundem adesea în straturi ascunse ale realităţii, pe care nu le întrezărim în viaţă decât în situaţii extreme. Cum să fim siguri că ceea ce simţim atunci când citim psalmii este ceea ce este acolo şi nu ne amăgim lăsându-ne purtaţi de valurile fanteziei?

Există câteva principii pe care trebuie să le ţinem minte:

(1) Când există un titlu al psalmului care îl leagă de un anumit eveniment istoric, psalmul trebuie citit, înţeles şi interpretat în lumina acelei circumstanţe particulare. De exemplu, 13 psalmi sunt localizaţi în diverse perioade ale vieţii lui David: Ps. 59, 56, 34, 142, 52, 54, 57, 60, 51, 3, 63, 7, 18. Ordinea această nu pare normală, dar ea urmăreşte cronologic evenimentele vieţii lui David aşa cum sunt ele redate de cartea 1 Samuel.

(2) Unii dintre psalmi sunt asociaţi cu anumite aspecte din închinăciunea poporului Israel (vezi Ps. 5:7; 66:13; 68:24, 25) şi trebuiesc înţeleşi în ansamblul procesiunilor liturghice de la Templu.

(3) Mulţi dintre psalmi sunt de fapt inspiraţii profetice care anticipează venirea lui Cristos pe pământ. Şi atunci însă, ei au apărut într-un anumit context istoric legat de evenimente contemporane autorului lor. Aceste evenimente trebuiesc studiate cu atenţie pentru a ne ajuta să avem o înţelegere mai clară a textului.

Interpretarea psalmilor este o problemă a minţii, trăirea mesajului lor este o problemă a inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor că „este un râu de mângâiere în apa căruia s-au adunat lacrimile vărsate de nenorociţii trecutului pentru a răcori arşiţa din sufletele celor ce suferă astăzi”. Sau că este „grădina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar dacă unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor”. A fost comparată cu „un desăvârşit instrument muzical din corzile căruia pot prinde fiinţă şi jalea şi triumful, şi deznădejdea şi biruinţa, şi teama şi încrederea nestrămutată, şi tristeţea şi bucuria fără margini”.

Conţinutul psalmilor: La o privire mai atentă observăm că avem de a face cu o culegere de cinci cărţi ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslăvire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci cărţi ale psalmilor după numele corespunzător al uneia dintre cele cinci cărţi scrise de el.

a. Sunt psalmi ai genezei (1-41) al cărui subiect predominant este omul,
b. Psalmi ai Exodului, cuprinzând mai ales cântări de eliberare (42-72),
c. Psalmi Levitici, asociaţi cu slujba de la Templu (73-89),
d. Psalmi asociaţi cu peregrinările din cartea Numeri (90-106) şi
e. Psalmi Deuteronomici sau ai proslăvirii dragostei divine (107-150).

Un alt fel de a clasifica psalmii este după specificul mesajului lor. Există astfel:

(1) psalmi de învăţătură (1, 19, 39),
(2) psalmi de laudă (8, 29, 93, 100),
(3) psalmi de mulţumire (30, 65, 103, 107, 116),
(4) psalmi de pocăinţă (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),
(5) psalmi prin care străbate încrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),
(6) psalmi ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),
(7) psalmi ai dorinţelor (42, 63, 80, 84, 137),
(8) psalmi care recapitulează istoria (78, 105, 106) şi
(9) psalmi profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 83, 87, 97, 110, 118)
(10) psalmi de răzbunare (,,imprecație“) (5, 10, 17, 35, 58, 59, 69, 70, 79, 83, 109, 129, 137, 140)

Conţinutul psalmilor este pus adesea în forme de o desăvârşită frumuseţe. Iată, de exemplu, psalmul 119 al cărui autor se presupune că a fost cărturarul Ezra. Pentru cititorul neavizat este greu să nu te rătăceşti în mulţimea celor 176 de versete ale lui. În originalul ebraic însă, psalmul este o succesiune de grupe de câte 8 versete, fiecare începând cu câte una din literele alfabetului evreiesc. Avem de a face deci cu un acrostih alfabetic alcătuit dintr-o serie de octete. Analiza conţinutului acestui psalm devine dintr-o dată mai uşoară şi mai fructuoasă.

Mesajul cărţii: Psalmii sunt cartea tuturor oamenilor, tuturor sentimentelor şi a tuturor situaţiilor. Oricine, oriunde şi în orice stare s-ar găsi se poate identifica cu ceea ce se găseşte în textul psalmilor. Cel sărac şi părăsit, cel bolnav şi aflat în suferinţă, cel exilat departe de cei dragi şi de ţară, cei aflaţi mereu în pericol, cei păcătoşi se pot regăsi în oglinda psalmilor. Este loc însă acolo şi pentru cei iertaţi, pentru cei biruitori, pentru cei prăbuşiţi în adorare, pentru cei ataşaţi total de Domnul şi locaşurile Sale, pentru cei pierduţi lor înşile şi dăruiţi pe vecie Creatorului.

Cartea Psalmilor este şi cartea Legii desăvârşite a lui Dumnezeu. Ea ne arată cum putem să ne delectăm în ea şi să o facem „candelă pentru picioarele noastre, lumină pe cărare” şi desfătare „mai dulce ca fagurul de miere pentru cerul gurii”.

Ca şi celelalte cărţi ale Bibliei, cartea Psalmilor ne vorbeşte şi ea despre planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. După înviere, Domnul Isus li s-a arătat ucenicilor: „le-a deschis mintea că să înţeleagă Scripturile” şi le-a arătat ceea ce fusese scris cu privire la El şi lucrarea Sa „în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”. Putem şi noi să refacem acest studiu exegetic făcut de Domnul Isus cu ucenicii. Iată un rezumat al lui:

a. Despre esenţa lucrării Lui mesianice găsim scris în Ps. 22:22
b. Despre El ca Fiu al lui Dumnezeu găsim scris în Ps. 2, 45, 102
c. Despre El ca Fiu al Omului găsim scris în Ps. 8
d. Despre El ca Fiu al lui David găsim scris în Ps. 139
e. Despre El ca profet găsim scris în Ps. 22, 25, 40
f. Despre slujirea Sa ca Mare Preot găsim scris în Ps. 40:6, 8; 22; 49; 110.
g. Despre demnitatea Lui de împărat găsim scris în Ps. 2; 21; 24, 45; 72.
h. Despre suferinţele Lui teribile găsim scris în Ps. 22 şi 69
i. Despre învierea Lui găsim scris în Ps. 16

To în psalmi ni se spune că El va vorbi în pilde, va liniști furtuna, va fi disprețuit, batjocorit, bătut cu bice, că va fi răstignit pe o cruce, că va fi străpuns, că Îi va fi sete și-i vor da să bea băuturi amețitoare, ca dușmanii Lui vor trage la sorț pentru haina Lui și că nici un os nu-i va fi frânt, că va învia din morți, că se va înălța la cer și se va așeza la dreapta lui Dumnezeu, că va judeca toate Neamurile și că împărăția Lui nu va avea sfârșit.

Dintre toate cărţile Vechiului Testament, cartea Psalmilor este cel mai mult citată în cărţile Noului Testament. Unele dintre porţiunile ei sunt parcă parte integrantă din Evanghelii. Iată de exemplu succesiunea celor trei psalmi: 22, 23 şi 24. Cel dintîi ne prezintă suferinţele păstorului cel bun care-şi dă viaţa pentru oile Sale. Vedem ridicată crucea îi auzim strigătele sfâşietoare ale Celui ce moare o moarte ispăşitoare. Psalmul 23 este cunoscut de toată creştinătatea drept „psalmul păstorului” („Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte la păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă, etc…”) Găsim în acest psalm oferta Domnului Isus de a conduce şi de a îngriji sufletele care i se încredinţează. Psalmul 24 ni-L prezintă pe păstor ajuns în slavă gata să răsplătească oile care L-au urmat până la capăt.

Soarta poporului Israel este şi ea descrisă într-o succesiune de psalmi. Iat-o:

a. Ruina poporului este descrisă în Ps. 42-49
b. Răscumpărătorul poporului este prezentat în Ps. 50-60
c. Răscumpărarea poporului este arătată în Ps. 61-72

Este greu să arătăm mesajul psalmilor într-o introducere scurtă ca aceasta. Vă lăsăm dumneavoastră plăcerea ca după ce aţi parcurs cu noi această vedere panoramică a lor, să vă apropiaţi pe rând de fiecare psalm în parte, să-i descoperiţi frumuseţea şi să-i sorbiţi cu nesaţ aroma specifică.

Cum să folosim psalmii astăzi ?

Cine citește Noul Testament își dă repede seama că viața creștină este asociată cu psalmii. Cântările amintite în Noul Testament sunt sinonime cu psalmii (de exemplu cântările din capitolele 1 și 2 ale Evangheliei după Luca).

Domnu Isus a citat din psalmi în predici (vezi predica de pe munte), în înfruntările pe care le-a avut cu iudeii, în timpul curățirii Templului și chiar la Cina cea de Taină.

Apostolii au citat psalmii când s-au rugat după ce au fost torturați pentru credință (Fapte 4) și au folosit citate din psalmi în predicile lor (Fapte 13).

Autorul epistolei către Evrei citează masiv din psalmi. Fiecare din primele cinci capitole ale epistolei conține și unul sau mai multe citate din psalmi.

Cum să-i folosim noi?

Părerea mea este că cel mai bine este să-i citim cu glas tare și să-i punem pe melodii. Există psalmi care ne îndeamnă să-i ,,strigăm“ în gura mare! Le diminuăm impactul dacă-i citim stând jos în tăcere. Sunt psalmi care ne îndeamnă să ne mișcăm trupul, să ne ridicăm mâinile, să batem din palme, să țopăim și să ne ridicăm privirea în sus.

Psalmii trebuie să facă parte din serviciile noastre divine:

,,Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului“ (Efes. 5:19).

Bineînțeles că-i putem acompania cu instrumentele. De fapt, termenul ,,psalm“ înseamnă literal ,,a ciupi“, implicând folosirea unor instrumente cu coarde. Între strofele anumitor psalmi există indicația ,,șela“, care a fost o indicație dată conducătorului muzical și s-ar putea traduce prin ,,oprire“, ,,schimbarea de tonalitate“, ,,ridicarea vocii“ sau ,,schimbarea intensității“.

Cum ar trebui deci să-i cântăm?

Eu cred că ar trebui să-i cântăm ,,în întregime“. Prea multe din cântările noastre preiau doar fragmente din psalmi și le repetă într-una. Oricine nu parcurge un psalm în întregime nu ține seama de intenția și trăirea celui ce l-a compus inițial.

Unii psalmi sunt pentru închinarea comună, alții se potrivesc mai bine cu închinarea din cămăruța singurătății. Ar fi bine dacă:

  • am citi câte un psalm pe zi
  • am citi unii psalmi la culcare, pentru că ei ne ajută să ne descărcăm de povara de peste zi.
  • am citi psalmi chiar și când simțim că nu ni se potrivesc pentru că va veni și vremea când ni se vor potrivi de minune.
  • am încerca să dăm titluri personal la psalmii citiți, făcându-i astfel ,,psalmii noștri“.
  • am încerca să parafrazăm sau să versificăm psalmii
  • am parcurge psalmi în zilele de suferință, boală sau chiar pe patul morții

Nu neg valoarea studierii psalmilor, dar pledez pentru ,,folosirea“ psalmilor, pentru trăirea lor. Vom descoperi adevărata lor frumusețe și valoare atunci când îi vom rosti cu voce tare, când îi vom cânta, când îi vom striga spre bolțile cerului. Psalmii sunt scările pe care putem urca spre cer într-o închinare pasionată care-L proslăvește pe Dumnezeu.

(traducere din Pawson, David. Unlocking the Bible – HarperCollins Publishers).
+++ – +++

Studii în psalmi individuali

Ce-ați frace dacă ați avea o mulțime de psalmi și ar trebui să-i așezați într-o anumită ordine? Pe care l-ați pune primul? Dar pe al doilea?

Răspunsul la această întrebare este să vedem ce se află în primii psalmi de au fost aleși să deschidă cartea acestei colecții remarcabile.

Psalmul 1 ne dă perspectiva a două căi, două locuri de popas, două atitudini față de Dumnezeu, două feluri de oameni și două destinații eterne diferite.

El ne arată că toată istoria omenirii se încolonează în aceste două mulțimi diferite: un șir care se îndreaptă spre pierzare și pedeapsă, iar altul care se îndreaptă spre răsplătire și fericire.

Psalmul 2 ne spune că cele două șiruri în care se așează oamenii pe pământ sunt consecința unui conflict cosmic, între două entități diferite, cu implicații cum nu se poate mai concrete pe pământ.

Psalmul 3 ne spune ce trebuie să facă un om al lui Dumnezeu în conflictul în care-și duce existența.

Psalmul 4 și 5 sunt rugăciunea de seară și rugăciunea de dimineață ale copiilor lui Dumnezeu. Ele implică o stare meditativă, cu dese (opriri) în care stresul înfruntării cu problemele vieții este dispersat de încrederea rezultată dintr-o bună relație cu Dumnezeu.

Psalmul 2

Este unul din cei mai fascinanți psalmi nu doar pentru că este ,,mesianic“, ci și pentru că unește cerul cu pământul, parcă în transmisii televizate alternative și, mai ales, pentru că este o docavă despre trinitatea divină!

Cheia psalmului este să înțelegi ce se spune, cine cine și cui se adresează.

Cel dințâi care vorbește este, după părerea noastră, Duhul Sfânt, care editorializează:

,,Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală
şi domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
„Să le rupem legăturile
şi să scăpăm de lanţurile lor!” (Ps. 2:1-3).

Parcă simțim ironia mușcătoare a Duhului Sfânt care pară chicotește și ascultăm reacția divinității:

,,Cel ce şade în ceruri râde,
Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:“ (Ps. 2:4-5).

Carul de reportaj se mută apoi în cer și auzim vocea Tatălui:

Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, Muntele Meu cel sfânt” (Ps. 2:6).

Ia poi cuvântul Fiul și proclamă hotărâra Tatălui pentru misiunea Lui:

„Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul.
Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’” (Ps. 2:7-9).

Duhul Sfânt se întoarce apoi spre împărații pământului cu un avertisment teribil:

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă, tremurând.
Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi câţi se încred în El!“ (Ps. 2:10-12)

Este unul din cei mai clari psalmi în mesajul lor riunitar, dar psamul nu poate fi descifrat decât atunci când înțelegem cine sunt cei ce vorbesc și cui se adresează ei.

Psalmul 16 – Cântarea celui fericit

I. ESTE FERICIT PENTRU DUMNEZEU.

Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura mea fericire!” – Ps. 16:2

Cu alte cuvinte, el spune: ,,Nu există nimic care să mă facă mai fericit decât mă faci Tu!“ („I have no good beyond God.” – joc de cuvinte greu de tradus)

II. ESTE FERICIT DE POPORUL LUI DUMNEZEU.

Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.“ – Ps. 16:3

Tu te bucurie de ceilalți copii ai lui Dumnezeu care te înconjoară?

„To live above with saints we love will certainly be glory.
To live below with saints we know, that’s another story.” Are some of God’s people becoming abrasive to you? Start delighting in the Lord, and you’ll start delighting in His people.

,,S-ajungi în cer cu sfinții va fi o fericire
Să fi cu ei pe-aici, e altă povestire.“

Ți-e greu să-i iubești pe cei din adunarea ta? Îndrăgostește-te mai mult de Tatăl lor și-i vei îndrăgi atunci și pe ei.

III. ESTE FERICIT DE PROVIDENȚĂ

,,Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată“ – Ps. 16:5-6

În providența Sa, Dumnezeu ți-a hotărât hotarele moștenirii tale. Oamenii tot caută să le mute, dar Dumnezeu va avea grijă să ți le păstreze. Când Israel a ajuns în Canaan, fiecare seminție a primit partea ei de moștenire. Nu de la un agent imobiliar și nici prin preferințe. ,,Acestea vă sunt hotarele. Rămâneți între ele.“ Mulțumește-te cu ce ai și cu ce vecini ai. Dumnezeu te-a pus acolo unde ești acum. Providența Sa este desăvârșită.Do you want to delight in God and in His people? Then delight in His providence.

IV. ESTE FERICIT CU SFATURILE DOMNULUI

Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.
Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte
şi trupul mi se odihneşte în linişte. – Ps. 16:7-9

Vrei să fi și tu fericit? Iată care este secretul: umblă pe calea Domnului, în prezența Domnului și în ceea ce-I face Lui bucurie.

V. ESTE FERICIT CU NĂDEJDEA ÎNVIERII

,,Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
Îmi vei arăta cărarea vieţii;
înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta Ta“ – Ps. 16:10-11

Versetul 10 este o profeție mesianică aplicată Domnului Isus de apostolii Petru și Pavel în cartea Faptele Apostolilor 2:25-31: 13:35. El este însă și o promisiune pentru noi, pentru toți cei ce sunt acum ,,în Christos“:

,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi“ – 1 Petru 1:3-4

Psalmul 19

Părerea lui C. S. Lewis este că Psalmul 19 este ,,cel mai măreț poem din întreaga psaltire și una din cele mai bune poezii din literatura universală“. Din punct de vedere creștin, el conține cel mai clar rezumat al doctrinei despre revelația divină pe care-l putem găsi în Vechiul Testament.

Psalmul 19 ne spune că Dumnezeu S-a făcut cunoscut omenirii drept Creator (v.1-6), lui Israel drept Legiuitor (v.7-10) și fiecărui individ în parte drept Răscumpărător (v.11-14).

Întâi, avem de-a face cu revelația generală (19:1-6), numită așa pentru că Dumnezeu S-a descoperit tuturor oamenilor de pretutindeni. Mărturia s-a făcut prin natură, în special prin măreția cerurilor. Această descoperire de Sine este continuă și universală. În metafore pline de frumusețe, psalmistul aseamănă răsăritul soarelui cu ivirea unui mire, iar ruta lui aparentă pe boltă cu alergarea unui atlet.

,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit,
dar răsunetul lor străbate tot pământul
şi glasul lor merge până la marginile lumii.

În ceruri, El a întins un cort soarelui.
Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
răsare la un capăt al cerurilor
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.“

În al doilea rând, avem de-a face cu revelația specială (19:7-10). Subiectul se schimbă brusc de la revelația prin natură la revelația particulară supranaturală dăruită de Dumnezeu evreilor prin tora, Vechiul Testament. Excelența Legii revelate este subliniată prin câteva paralelisme evreiești perfecte. Ea înviorează sufletul, dă înțelepciune celui neștiutor, este fără prihană, înveselește inima și dă lumină ochilor. Cu adevărat, poruncile Domnului sunt ,,mai de preț decât aurul“ și ,,mai dulci ca mierea“ (v.10) pentru că ni-L descoperă pe Dumnezeu în caracterul Său.

,,Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.
Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat;
sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.“

În cel de al treilea rând, avem de-a face cu revelația personală (19:11-14). Psalmistul voebește despre sine doar în cea de a treia parte a psalmului și își exprimă recunoștința pentru efectul revelație divine asupra propriei sale vieți. El se roagă pentru iertare și pentru sfințire.

Totul se încheie cu o rugăciune, pe care o au foarte mulți predicatori creștini, preocupați ca toate cuvintele, până și toate gândurile să fie plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu este pentru psalmist o Stâncă și un Izbăvitor.

Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele;
pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie,
ca să nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele
şi cugetele inimii mele,
Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!“

(traducere din John Stott)

Psalmii 22-24

Această triadă de psalmi este ca o ,,eugenie“ (oreo) pe care oamenii o deschid și mămâncă doar ciocolata de la mijloc.

Acest grup de trei psalmi este foarte important. Eu îi rezum la trei cuvinte: crucea, ciomagul și cununa. Ei ne vorbesc despre un Dumnezeu venit să ne fie, pe rând, Răscumpărător, Păstor și Rege. Dacă extragem doar foarte cunoscutul psalm 23 din această triadă și ne bucurăm că Domnul este Păstorul nostru, pierdem mesajul celorlați doi psalmi care-l încadrează la stânga și la dreapta.

Psalmul 22 debutează cu strigătul pe care avea să-l scoată mai târziu Domnul Isus pe cruce: ,,Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit!“ (Ps. 22:1), iar psalmul 23 începe cu declarația: ,,Domnul este păstorul meu“ (Ps. 23.1). Oridinea aceasta ne arată că nu-L poți avea pe Dumnezeu ca Păstor, dacă nu ți-a fost mai întâi Răscumpărător. Vine apoi psalmul 24 care întreabă:

„Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în lupte.
Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-le, porţi veşnice,
ca să intre Împăratul slavei! (Ps. 24:8-9).

El proclamă că ne putem încrede în Isus ca Păstor bun pentru că El ne-a fost Răscumpărător și ne va fi într-o zi Rege al regilor, peste tot universul. Cei trei psalmi au un mesaj comun și se completează unul pe altul.

(traducere din Unlocking the Bible de David Pawson)

+++

Psalmii 90-91: Viața sub pedeapsă – viața sub protecție

În zilele acestea de priveghi pentru sora Hortensia Popovici, vă atașez comentariile la doi psalmi pereche care vorbesc despre viață.

PSALMUL 90

Tonul sumbru al psalmului ne îndeamnă să credem că Moise l-a scris după ce, la Cades-Barnea,  poporul lui Dumnezeu, proaspăt scos din robia egipteană, a refuzat să asculte și să intre în Canaan (Numeri 13-14). Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a anunțat că toți cei peste douăzeci de ani vor muri în pustie în următorii 40 de ani. Nu-i de mirare că Moise s-a rugat: ,,Învață-ne să ne numărăm bine zilele“ (v. 12).

Ne numărăm vârstele în ani, dar este mai înțelept să ne numărăm zilele, pentru că trăim în porții de câte o zi. Viața este scurtă, ca durata unei straje din noapte, ca un vis sau ca iarba care este cosită (vv. 3–6). În tabăra lui Israel, nici un tânăr de douăzeci de ani n-a  mai apucat să ajungă la șaizeci, iar din cei mai în vârstă foarte puțini aveau să mai apuce 80 de ani (v. 10). Toate rătăcirile acelea prin pustie au fost un uriaș marș funerar. În fiecare zi, oamenii mureau ca muștele. Moise trebuie să fi compus cântarea aceasta de jale să fie cântată la toate înmormântările. Vă dați seama cam câte au fost în fiecare zi, dacă în 40 de ani au trebuit să moară aproape un milion de oameni?

Oricum, în perspectiva eternității, oricât ai trăi, viața este foarte scurtă (vv. 1–4). Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca s-o trăiești cu înțelepciune (v. 12) și să te bucuri de ea (vv. 14–15).

Pribegii aceia prin pustie n-au putut realiza nimic. Evreii n-au construit case, n-au întemeiat orașe, n-au ridicat nici măcar o colibă sau un gard … Pustia este săracă. … Au existat însă chiar și în acele condiții lucruri care i-au putut împlini: să facă voia lui Dumnezeu (v. 14; 1 Ioan 2:17), să vadă gloria lui Dumnezeu (v. 16) și să crească în bunăvoința divină (v. 17).

Oricum ai da-o, viața asta rămâne o călătorie printr-un pustiu de unde plecăm cu mâinile goale. Totuși, viața merită trăită dacă avem privilegiul să umblăm împreună cu Dumnezeu.

Psalmul se încheie cu o rugăciune pentru semnificație. Omul are nevoie să înfăptuiască ceva durabil, să lase ceva în urmă, să fie măsurat cu câteva realizări. Numai Dumnezeu ne poate da această împlinire, iar asta numai dacă acceptăm să umblăm în faptele bune pregătite de El mai înainte, ca să umblăm în ele, nu ca să le refuzăm, cu au făcut ei la Cades-Barnea. Țara promisă ne așteaptă!

Tărâmul celor vii

Charles Spurgeon spune despre un om care i-a spus altuia aflat pe moarte: ,,Rămas bun, frate! Nu te voi mai vedea pe tărâmul celor vii!“ Celălalt i-a răsouns: ,,Ba ne vom vedea pe tărâmul celor vii unde merg eu. Aici este țara celor ce mor!“

(Prelucrare după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson.)

PSALMUL 91

Trecem cu bucurie de la psalmul 90 la psalmul 91, ca cel care iese din întunerec la lumină, din noapte la zorii zilei! Dacă psalmul 90 a fost psalmul vieții trăite sub pedeapsă, psalmul 91 este al vieții trăite sub protecția divină. Mustrarea din psalmul 90 ne ajută să apreciem și mai mult promisiunile din psalmul 91.

Tema psalmului este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care-i pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Puteți găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce viața de sigurață alături de El (vv. 5–13), viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

(Traducere după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson)

+++

Psalmul 92 – mutarea în mulțumire

Nemulțumirea este ca rugina și putregaiul, vine de la sine! Ea vine peste cel sărac, dar și peste cel bogat! Peste cel bolnav, dar și peste cel sănătos! Peste cel tânăr, dar și peste cel bătrân! Trebuie să te lupți împotriva ei. Trebuie să o combați. Trebuie să te tratezi ,,profilactic“ împotriva ei!Nemulțumirea este o boală a inimi care trebuie vindecată cu un medicament dat minții! Iată trei lucruri la care te poți gândi în ziua Sabatului și pentru care poți mulțumi.

  1. Se cade să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care ți-o dăruiește (v.1-4). Dimineața, când te scoli, poți privi optimist înainte bazându-te pe ,,bunătatea Lui“, iar seara, când te rogi, Îi poți mulțumi pentru ,,credincioșia Lui“.
  2. Se cade să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru că ești deja o parte din veșnicie (v.5-9). Știu că tu nu poți înțelege ce este veșnicia, dar poți să te gândești deja la ea, prin credința în Domnul Isus Christos. Poți să începi să-ți reașezi prioritățile vieții pentru a pune pe primul lor lucrurile care au valoare eternă:

,,Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilorşi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“(1 Ioan 2:15-17).,,De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică“ (1 Cor. 15:58).

3. Se cade să-i mulțumim Domnului pentru bătrânețe (v. 10-15). Altora li s-a refuzat privilegiul acesta! Ancorat în perspectiva veșniciei, un credincios ajuns la bătrânețe, nu se ramolește, ci …

  • este putenic și proaspăt (v.10).
  • înverzește (v.12-13).
  • rodește (v.14) și
  • mărturisește (v.15)

În loc să cârtești și să bombănești, fă bine și mărturisește celor din jur despre Dumnezeu!Dacă vă mai uitați o dată la cele trei secțiuni de mai sus, prima este mutarea lui Dumnezeu în lumea noastră zilnică, a doua este mutarea noastră în lumea veșniciei lui Dumnezeu, iar a treia este consecința practică a acestor două mutări: mutarea nostră în lumea mulțumirii.

,,Nu-i de nici un folos să ne acrim la bătrânețe! Mi-e milă de cei care trăiesc în închisoarea trecutului. Mănâncă mană de ieri, stricată; putrezesc și put înainte să fie îngropați“ –  D. L. Moody

(Prelucrare după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary.)

+++

Ps. 111 – Psalmul celor ce studiază Biblia

Da, există și așa ceva! Orice om care se apropie de Biblie ar trebui să-l știe pe dinafară și pe … dinăuntru.

Introducere: Psalmul debutează cu o declarație de scop și se încheie cu o motivație de studiu, singurele valabile și validate de Dumnezeu. Între ele, psalmul ne reconadă locurile unde-L putem decoperi pe Dumnezeu.

  1. Începe înotdeauna cu închinare. Studiază spre slava lui Dumnezeu! – Ps. 111:1

Cu atătea cifre de ,,1“ este limpede că aceasta este prioritatea primordială! Nu studia ca să te arăți că știi mai mult ca alții. Nu studia doar de dragul studiului, ci studiază ca să-l descoperi pe Dumnezeu și să-i dai slavă. Viața veșnică este aceasta ,,să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Christos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17:3).

2. Caută-l pe Dumnezeu în adorare – Ps. 111:1

Participarea noastră la părtășia oamenilor nepărihăniți din adunare nu este doar să ne întânim cu ei, ci să ne închinăm împreună cu ei lui Dumnezeu. Adorarea este o artă pierdută în multe adunări locale. Peroadele de liniște ne pun în panică și ne fac să le umplem repede cu vreo ,,cântare comună“. Oare de ce nu am putea să stâm doar în linște câteva momente și să ne închinăm în meditație? Pentru că nu avem practica bisericilor istorice?

3. Caută-l pe Dumnezeu în lucrările Lui – Ps. 111:2-6

Uită-te la expresiile din textul pslamului și vezi că orice ai studia, astronomie sau algebră, Îl studiezi de fap pe Dumnezeu prin creație.

4. Caută-L pe Dumnezeu în Cuvântul Lui – Ps. 111:7-9

Cuvântul revelat nu se contrazice niciodată cu revelația naturii. Ambele au același Autor. Tema aceasta a mai fost abordată și în psalmul 19. ,,Contrazicerile sau împotrivirile științei pe nedrept numite astfel“ apar și dispar, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac!

5. Încheie întotdeauna cu aplicare, cu dorința de a face ceea ce ți-a spus Dumnezeu – Ps. 111:10.

Cineva întreba: ,,Cum se face că așa de mulți absolvenți de școli teologice și chiar doctori în teologie trăiesc în păcat și au ajuns până la negarea lui Dumnezeu?“
Răspunsul este simplu: ,,Pentru că ei n-au fost niciodată ,,ucenicii“ lui Dumnezeu, ci doar criticii care i-au studiat lucrarea. Ei știu multe DESPRE Dumnezeu, dar, ca și fiii lui Eli de la Cort, nu l-au cunoscut niciodată (1 Sam. 2:12).“ Farisei și cărturarii care erau doctori în Lege, dar nu L-au recunoscut pe Dumnezeu când a venit la ei au foarte mulți urmași și astăzi.

Nu uita că Biblia nu este o lumină pe care s-o pui la intrarea casei, ci o candelă care să-ți arate cărarea pentru următorii pași în umblarea ta cu Domnul. Dacă nu pui în practică ceea ce ți-a spus Dumnezeu până acum, de ce ți-ar descoperi El alte lucruri? Nu uita pericolul care-i paște pe cei dispuși să studieze: ,,Cunoștința îngâmfă. Doar dragostea zidește“ (1 Cor. 8:1).

Cel ce a știut, va fi bătut cu mai multe lovituri dacă nu împlinește!

Dacă dorești însă o minte sănătoasă și vrei să intri în slava lui Dumnezeu, treci la studiu, dar fi sigur că o faci de pe genunchi (vezi și 2 Tim. 3:16-17).

+++

Psalmul 112 – O inimă după inima lui Dumnezeu

Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111:3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3, 9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele. Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta (Psalmul 40:8; vezi de asemenea Ioan 4:34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7). Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1:33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu Ioan 14:1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. 5), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). Este plin de îndurare şi milos, cum este Însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111:4b şi cu Iacov 5:11b).

+++

Psalmul 130 – De profundis …

,,Există în fiecare dintre noi personalitatea aparentă și personalitatea profundă, omul ascuns al inimii, care iese arareori la suprafață, preferând să rămână necunoscut tovărășiilor de circumstanță. Personalitatea profundă se descoperă doar în climatul iubirii adevărate, între prieteni, între soți, în ceasuri de intimitate adâncă, la nivelul sfânt al spovedaniei“ – Dr. A. Goste+++

De profundis se referă la psalmul 130 (129) în Vulgata), tradițional numit De profundis (,,Din fundul adâncului“), expresia din debutul textului în limba latină.
+++

De Profundis ~ from Georges Rouault’s series, ‘Miserere et Guerre’

Psalmii sunt hainele altora pe care trebuie să le îmbrăcăm noi, experiențe personale pe care trebuie să le retrăim. Nu este ușor, nici la îndemâna oricui. Retrăirea unui psalm nu se poate face oricând și nici oriunde. Cere timp, cere meditație, cere pătrundere duhovnicească sau, cel puțin, … necazuri asemănătoare.

Când te apropii de psalmul 130, caută să te transpui în patru ipostaze diferite și învață ce înseamnă să te încrezi în îndurarea Domnului.

În fundul adâncului (v. 1–2). Te copleșesce disperarea adâncă. Ești ca unul căruia i-a trecut apa peste cap și se îneacă. Nu este nimeni să te scape. Singurul lucru pe care-l mai poți face este să strigi la Domnul după ajutor. Repeți experiența prin care a trecut profetul Iona când a fost aruncat în mare din corabie (Iona 1 și 2). Ești ca unul aruncat în temnița întunecată, unde-și așteaptă speriat osânda.

În sala de judecată (v. 3–4). Visezi că ești adus în fața judecătorului să fi osândit pentru vinovăția ta și n-ai nici un avocat care să te apere. Judecătorul, cu puterea pe care o are, te-ar putea absolvi de pedeapsă și să-ți dă drumul să pleci.

În întuneric (v. 5–6). Aștepți nerăbdător în miez de noapte și ți se pare că nu mai vine dimineața. Aștepții clipa izbăvirii, dar nu știi dacă odată cu zori va veni pedeapsa sau va veni izbăvirea.

Pe stâncă (v. 7–8). Singurul lucru pe care te poți sprijini este nădejdea că Dumnezeu va interveni pentru tine cum a făcut-o de atâtea ori pentru alții. El te va răscumpăra în bunăvoința Sa, așa cum un sclav este cumpărat de la un stăpân rău, și te va face să simți bunătatea Lui. Credința aceasta este stânca pe care-ți poți odihni sufletul. Dumnezeu este Savlatorul tău și El nu va întârzia să vină. Într-un fel sau altul, El îți va face bine!

(Prelucrare după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary)

+++

Grupe de psalmi

Psalmii 4-5 sunt rugăciuni pentru seara și dimineața

Psalmii 96– 99 au drept temă comună: Dumnezeu este Împărat. Este porțiunea care vorbește cel mai clar de conceptul Împărăției lui Dumnezeu în lume.

Psalmii 113– 118 sunt cunoscuți sub numirea ,,halelul mic și sunt cântați mai ales la sărbătoarea de Paște. ,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul! Să ne bucurăm și să ne veselim în ea“ nu se referă primordial nici la Sabat și cu atât mai puțin la Duminică, ci la ziua izbăvirii de Paște. Acel ,,osana“ din psalmul 118 nu este un salut celest, o invocație de laudă, cum cred unii, ci un strigăt dureros și disperat după izbăvire. ,,Ho snah“ înseamnă ,,izbăvește-ne și izbăvește-ne acum!“ La intrarea în Ierusalim, Domnul isus a fost rugat să-i scape pe evrei de sub stăpânirea romanilor. Strigătele lor au amuțit atunci când L-au văzut că nu merge spre garnizoana romană, ci o ia hotărât direct spre  Templu.

Psalmii 127-128 sunt psalmii familiei

Psalmii 120– 134 sunt numiți și ,,cântările treptelor“. Ierusalimul și templul se aflau pe creasta unui munte și toți cei ce veneau în pelerinaj de sărbători trebuiau ,,să se suie“ la Ierusalim, parcurgând ultima parte a călătoriei pe treptele care suiau la Templu.

Ultima grupă de psalmi, 146– 150 alcătuiesc ,,Halelul mare“, lauda dusă pe cotele ei cele mai înalte. Toți conțin în text cuvântul ,,Aleluia“, slăvit să fie Domnul! ,,Halel“ înseamnă laudă, iar ,,Iah“ este o formă prescurtată pentru Iehova.

Psalmii de răzbunare (,,imprecatori“)

Această grupă de psalmi sunt foarte puțin înțeleși și au nevoie de un comentariu specific. Sunt psalmii 5, 10, 17, 35, 58, 59, 69, 70, 79, 83, 109, 129, 137, 140. Cum putem justifica prezența unor astfel de psalmi, în care autorul îi cere lui Dumnezeu să-i distrugă pe dușmani, în Biblia unui Dumnezeu al dragostei?

Iată un exemplu:

,,Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească!
Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă nelegiuirea buzelor lor!
Cărbuni aprinşi să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale! (Ps. 140:8-10).

Un exemplu foarte bine cunoscut este psalmul 137, care a fost compus în Babilon:

Pe malurile râurilor Babilonului,
şedeam jos şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
În sălciile din ţinutul acela
ne atârnaserăm harpele.
Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări
şi asupritorii noştri ne cereau bucurie zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?

Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!”
Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii,
ferice de cine-ţi va întoarce la fel
răul pe care ni l-ai făcut!
Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
şi-i va zdrobi de stâncă!

Blestemele din final sunt greu de citit în biserică. Ele parcă nu se potrivesc cu Evanghelia și cu mesajul unui Dumnezeu al dragostei. În ei nu se vorbește despre iertare, iar autorii lor n-au nici măcar îndoiala că spun cuvinte care să nu-i placă Domnului. De fapt, dintr-un astfel de zbucium intern s-a născut psalmul 139, care ar trebui citit ,,evreiește“, de la coadă la cap, ca să fie înțeles cum trebuie. Iată problema lăuntrică din care s-a născut acest psalm de răzbunare. Este pasajul pe care refuză să-l declame în adunare toți cei ce spun psalmul acesta în adunările creștine:

,,O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,
Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită;
îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!
Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă pe calea veşniciei! (Psalm 139:19-24).

Ce pot spune creștinii despre existența unor asemenea psalmi în Biblie?

Primul lucru pe care trebuie să-l spunem este că vreii n-au avut decât Vechiul Testament. Nu ne putem aștepta de la evrei să fie la înălțimea Noului Testament. Evreii nu-L auziseră încă pe Domnul Isus spunând în agonia crucii: ,,Tată, iartă-i că nu știu ce fac!“

În al doilea rând, psalmii sunt o foarte bună pledoarie pentru sinceritate în rugăciune. N-are rost să ne ascundem înaintea lui Dumnezeu. Dacă așa simțim, așa trebuie să-i spunem. Nu suntem mai puțin vinovați dacă îi ascundem ce simțim în inimă. Dimpotrivă!

În al treilea rând, dușmanii lui Israel erau și dușmanii lui Dumnezeu. Psalmii de răzbunare îi aduc aminte lui Dumnezeu că trebuie să facă ceva cu dușmanii Lui. Pentru creștini, lupta nu se mai dă cu cei în carne și în sânge, ci cu puterile și domniile care locuiesc în locurile cerești. Nu se poate să-L iubești pe Dumnezeu și să nu urăști răul și pe cei răi.

Sfinții din vremea Vechiului Testament nu cunoșteau ceea ce știm noi despre Judecata de la urmă, despre iad și despre rai, așa că ei cereu ca dușmanii lor să fie pedepsiți în viața de acum. Ceea ce știau ei era că după moarte sufletele merg în ,,locuința morților“, un fel de sală de așteptare a unei gări în care nu venea și nu pleca niciodată un tren. Ei Îi cereau lui Dumnezeu să le facă dreptate înainte de moarte, în singurul domeniu în care ea putea fi înfăptuită.

În al patrulea rând, oricum, este mai bine că psalmiștii îi cer lui Dumnezeu să facă dreptate și nu aleg să se răzbune ei înșiși. Este un principiu superior care va fi reluat de apostolul Pavel:

,,Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul“ (Rom. 12:19).

În ultimul rând, este important să subliniem că problema răzbunării există și în Noul Testament, nu doar în Vechiul Testament. Și în Noul Testament există rugăciuni de răzbunare. Aduceți-vă aminte de răbufnirile lui Pavel din cauza ,,învățătorilor mincinoși“:

,,Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!“ (Gal.5:12).

,,Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia!“ (Filip. 3:2).

,,Schilodească-se“ este în original ,,să fie scopiți, să nu poată avea urmaș“, iar ,,scrijelații“ sunt cei care au fost ,,tăiați împrejur“.

În Apocalipsa, ne este descoperit că până și sfinții de sub altarul cerului fac rugăciuni de răzbunare:

,,Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei“ (Apoc. 6:9-11).

Dacă ne identificăm cu Dumnezeu și vrem să pledăm pentru implementarea dreptății Sale pe pământ, psalmii de răzbunare vor avea întotdeauna ecou în inimile noastre. Va veni o zi în care orice păcat va fi pedepsit, cei neprihăniți vor fi răzbunați, iar martirii vor sta pe scaunele de domnie ale celor care i-au condamnat la moarte.

(Traducere din Pawson, David. Unlocking the Bible)

 

+++–+++

+++ – +++

Am ajuns la încheierea Psalmilor, a acestei cărţi a încercării, a cărei ultimă pagină nu va fi întoarsă decât la sfârşitul călătoriei noastre pe pământ. Şi constatăm că toate suferinţele care sunt descrise în ea au condus la acest rezultat final, lauda adusă lui Dumnezeu de către tot ce are suflare. Aşa să fie şi cu fiecare din încercările noastre: să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos (1 Petru 1:7).

Cartea Psalmilor a început cu Dumnezeu binecuvântându-l pe om şi se încheie cu omul binecuvântându-L pe Dumnezeu. Am auzit, pe rând, cântând aleluia: rămăşiţa mântuită (Psalmul 146), Ierusalimul (Psalmul 147), Creaţia (Psalmul 148). Psalmul 149 are ca subiect cântarea cea nouă a lui Israel şi ultimele judecăţi precedând Împărăţia.

Psalmul 150 răspunde la toate chestiunile cu privire la laudă:

  • cine trebuie să fie adorat,
  • unde (v. 1),
  • pentru ce (v. 2),
  • cum (v. 3-5) şi
  • de către cine (v. 6) trebuie adusă închinarea către Dumnezeu.

Toată diversitatea de expresii ale laudei universale se armonizează într-un mod perfect, pentru că această cântare este unică: ea preamăreşte faptele puternice şi grandoarea infinită a Celui care va împlini atunci toate planurile Sale, pentru propria Lui glorie şi pentru binecuvântarea universală. – Jean Koechlin


6 comentarii

  1. O mică rectificare. Asaf a scris 13 psalmi, nu 12. (50, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84)

  2. Ghita roman spune:

    Mulțumesc pt ajutor .fiți binecuvântați.amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 139 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: