Psalmul 19 și problema revelației divine

C. S . Lewis l-a supranumit ,,cel mai frumos poem din psaltire și una dintre cele mai frumoase și mai profunde poezii din literatura lumii“. Immanuel Kant, unul din cei mai mari filosofi ai omenirii, a făcut o mărturisire care a rămas în tezaurul universal. Filosofia este preocuparea de a da explicații realităților în care trăim și de a da un sens vieții pe care o ducem în fața acestor realități. Pasionat de limitele ,,rațiunii“, Kant a făcut următoarea constatare: ,,În măsura în care mă concentrez mai serios asupra lor. două lucruri îmi umplu din ce în ce mai mult mintea cu uimire și admirație: cerul înstelat de deasura mea și legea morală din lăuntrul meu“ (Immanuele Kant ,,Critica rațiunii practice“, 2).

Din punctul de vedere al creștinului, psalmul 19 conține cel mai clar rezumat al doctrinei despre revelația divină pe care o putem găsi în Vechiul Testament. Ea ne spune că Dumnezeu s-a făcut cunoscut oamenilor ca și Creator (v. 1-6), Israelului ca Legiuitor (v. 7-10) și persoanelor ca Răscumpărător (v. 11-14).

Mai întâi avem ,,revelația generală“ (v.1-6) numită așa pentru că este la dispoziția tuturor oamenilor de pretutindeni. Prin revelația generală, Îl puem cunoaște pe Dumnezeu ca și Creatorul tuturor lucrurilor văzute și nevăzute. Descoperirea de Sine a lui Dumnezeu se face prin natură, în mod special prin mesajul cerurilor:

,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu, 
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui. 
O zi istoriseşte alteia acest lucru, 
o noapte dă de ştire alteia despre el. 
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: 
dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. 

În ceruri El a întins un cort soarelui. 
Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, 
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: 
răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; 
nimic nu se ascunde de căldura lui“

Revelația generală este continuă și universală. În metafore de o măiasstră măreție, psalmistul aseamănă răsăritul soarelui cu apariția unui mire, iar drumul parcurs de el zilnic pe bolta cerului cu alergarea uni atlet.

În al doilea rând avem ,,revelația specială“ (v. 7-10). În psalm, atmosfera se schimbă abrupt împreună cu tema luată în discuție, trecând de la revelația generală a lui Dumnezeu prin natură la revelația lui specială și supranaturală prin Tora, cartea Legii din Noul Testament. Revelația aceasta este ,,supranaturală“ pentru că este deasupra naturii, ca o intervenție suplimentară a lui Dumnezeu în lumea noastră. Pentru ateii materialiști, universul este un mecanism uriaș în care toate cauzalitățile sunt interioare. Lumea există, susțin ei, prin ea însăși, de ea însăși și pentru ea însăși. Afirmațiile lor sunt exact inversul concluziilor unui credincios în divinitate.

,,Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin“ (Rom. 11:35).

Dar, Dumnezeu nue xistă numai ,,imanent, în creație, ci și ,,transcendent“ dincolo de ea și înafara ei! Intervențiile Lui di afara ,,naturii“ sunt transcendente, supra-naturale. Pe muntele Sinai și prin toate comunicările prin ceilalți profeți, Dumnezeu a dăruit evreulor o revelație ,,specială“, mai precisî și mai puternică decât revelația generală prin natură. Cine primește această revelație specială, se vindecă de deformitățile și degradările cauzate de neascultarea prin păcat și se aliniază cu intențiile inițiale ale Creatorului. Dumnezeu, Legiuitorul lui Israel, nu a dat Legea ca să-i zdrobească, ci ca să-i ridice din dărâmăturile umanității și să-i reclădească după realitățile eterne ale cerului. Prin câteva paralelisme sublime autorul descrie excelența perceptelor divine.

,,Legea Domnului este desăvîrşită, 
şi înviorează sufletul; 
mărturia Domnului este adevărată 
şi dă înţelepciune celui neştiutor.

Orînduirile Domnului sînt fără prihană, 
şi veselesc inima; 
poruncile Domnului sînt curate 
şi luminează ochii.

Frica de Domnul este curată, 
şi ţine pe vecie; 
judecăţile Domnului sînt adevărate, 
toate sînt drepte.

Ele sînt mai de preţ decît aurul, 
decît mult aur curat; 
sînt mai dulci decît mierea, 
decît picurul din faguri.

Un parallelism mai mare există între această strofă și strofa cea dintâi, subliniind că atât revelația generală, cât și revelația specială au un efect benefic asupra finței umane. Ele înviorează sufletul, dau înţelepciune celui neştiutor, veselesc inima, luminează ochii. Cu adevărat, principiile de viață transmise prin poruncile divine, care țin pe vecie, sunt adevărate și drepte, sunt mai de preţ decît aurul și mai dulci decât mierea.

În al treilea rând, avem revelația personală (v. 11-14). Psalmistul vorbește abia acum despre sine însuși și despre aspirațiile lui ca slujitor al lui Iehova.

,,Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele; 
pentru cine le păzeşte, răsplata este mare. 
Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? 
Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc! 

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, 
ca să nu stăpînească ea peste mine! 
Atunci voi fi fără prihană, 
nevinovat de păcate mari.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, 
şi cugetele inimii mele, 
Doamne, Stînca mea 
şi Izbăvitorul meu!“

Psalmistul se declară unul dintre cei doritori să primească revelația divină și să umble conform principiilor de viață poruncite de Dumnezeu. Uimit de revelația astrală a cerurilor și convins de valoarea inestimabilă a Legii, omul acesta se roagă pentru credincioșie, pentru iertare și pentru sfințire. Printr-o autoanalizare sinceră el vede în neștiință și în mândrie pericole teribile și se agață de bunăvoința divină și de harul pe care știe că-l poate găsi la Dumnezeu. Revelația personală este urmarea firească a revelației generale și a revelației speciale. Cine nu răspunde primelor două cu o supunere smerită și evlavioasă se condamnă singur la robia păcatului și la deriva unei vieți trăite fără rost. Cine răspunde însă în mod individual și stabilește o relație personală de ascultare în lumina revelației divine Îl va experimenta pe Dumnezeu ca pe o Stâncă și ca pe un Izbăvitor desăvârșit.

P.S. – Argument pentru psalmul 19:

Mysterious hisses, whistles recorded 22 miles above Earth…