Explicații la Biblie

Acasă » Personalități » Cap. VI – Conflict cu un nebun

Cap. VI – Conflict cu un nebun

Lecția practică: Când te cerți cu un nebun asigură-te că nu face și el la fel!
Text: 1 Samuel 25

Pregătiți-vă să mergem împreună la teatru! William Shakespeare a avut dreptate când a spus: „Lumea-ntreagă este o scenă și toți oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare!“ (monologul lui Jaques din ”Cum vă place”, actul II, scena 7)

Este o piesă de teatru în trei acte. Sunt trei personaje principale: Nabal, soția lui Nabal și David. De la fiecare dintre ei putem învăța câte ceva. Înainte însă vom trece în revistă evenimentele:

Actul unu (1 Samuel 25:1-8) ne pune înainte un paradox: „Bine faci, rău primești“.

Prezența lui David și a oștirii adunate în jurul lui a fost un zid de protecție pentru Nabal, un oier foarte bogat în Maon, o localitate din pustia Paran. S-ar fi cuvenit ca la sărbătoarea tunsului oilor, omul acesta să se gândească să-i răsplătească cu ceva. Așa ar fi fost frumos și așa ar fi fost „normal“. Nabal era însă un om nenormal, poreclit pe drept „Nabal“ (nebun). Nici nu i-a trecut prin minte să dea ceva din ce era a lui. Nici măcar atunci când David a trimis niște tineri soli să-i aducă aminte și să-i ceară ceva, Nabal n-a vrut să dea.

Avem de a face aici cu câteva lucruri importante. Vedem în primul rând delicatețea de caracter a lui David. Influența lui a făcut ca nici un om din anturajul său să nu „fure“ în timpul anului de la Nabal nici un miel, nici un ied! Având în vedere privațiunile prin care au trecut acești oameni, performanța este demnă de remarcat și de salutat. Mai mult, deși avea de partea lui forța, David formulează o cerere plină de politețe:

„David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu şi să-i vorbiţi aşa: ,,Să trăieşti în pace şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ce te lasă inima“ (1 Samuel 25:4-8).

În limbaj oriental, „tatăl lui …“ este un grad de superioritate în timp ce „fiu lui …“ este un grad de inferioritate. David, într-o ordine valorică, nu ereditară, se numește pe sine în fața lui Nabal „David, fiul tău“. Mai mult, David nu stabilește „tributul“ sau „prețul“ protecției din timpul anului, ci-l lasă pe Nabal să decidă.

Al doilea lucru care sare în ochi este reținerea lui David într-o vreme în care „puterea făcea legea“. Nu exista „poliție“, nu existau „autorități“ la care să te plângi și care să te protejeze. În realitatea cotidiană, cel care era mai puternic avea întotdeauna dreptate. „Dreptul celui puternic“ există și se manifestă și astăzi în relațiile dintre statele lumii. Deși se vorbește în termenii unei etici internaționale, fiecare stat este atât de nedrept cât îi permit împrejurările. Esop a înrămat de mult această realitate în portretul unei fabule. Ea spune că:

Leul, vulpea şi măgarul se înţeleseseră să se facă tovarăşi la vânătoare. După ce au prins o mare pradă, la întoarcerea din pădure, leul i-a cerut măgarului să împartă vânatul în câte o porţie potrivită fiecăruia din cei trei parteneri.

 

Măgarul a împărţit cu grijă prada în trei părţi egale şi le-a cerut, cu modestie, celorlalţi doi să îşi aleagă porţia dorită. Mânios, leul s-a repezit asupra măgarului şi l-a mâncat într-o clipită. Apoi, i-a spus vulpii să împartă ea vânatul între ei doi.
Vulpea a aşezat cea mai mare parte a prăzii într-o grămadă uriaşă şi şi-a oprit pentru ea doar o îmbucătură. Mulţumit, leul i-a zis: „Cine te-a învăţat, draga mea, minunata artă a împărţirii? Hei, eşti perfectă când faci o astfel de treabă!”. 
Vulpea i-a răspuns: „Am învăţat de la măgar, din soarta lui nefericită”.
Leul a zis: „Da … nu este drept!“
Vulpea a răspuns: „Nu este drept …, dar e mai bine.“

David l-a lăsat pe Nabal să decidă cât să dea, după dreptatea din inima lui și după echitatea unor relații normale. La urma urmei, tot ce avea Nabal era din cauza lui David și fusese câștigat cu o piatră pusă într-o praștie, atunci când teroarea filistenilor a fost înlăturată prin uciderea lui Goliat!

Nabal nu l-a răsplătit însă așa cum se cuvenea. Dimpotrivă! Pe deasupra David a mai și fost batjocorit pentru o binefacere:

„Cine este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. Şi să-mi iau eu pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?” (1 Samuel 25:10-11).

Bineînțeles că Nabal știa cine este David și auzise și el ce cântau femeile din Israel despre isprăvile și biruințele lui.

Știa precis și despre conflcitul cu împăratul Saul. Tocmai la această situație fac aluzie vorbele sale. Nabal îl socotește pe David vinovat și-l numește „un slujitor fugit de la stăpân“.


Actul doi (1 Samuel 25:12-22) ne prezintă mânia violentă cu care David vrea să-și facă singur dreptate și să-l ucidă pe Nabal și „pe toți bărbații din tot ce este a lui“. Principiul este „Rău faci, rău primești!

Este scris în balada populară ,,Toma Alimoș“ că eroul a fost „nalt la stat, mare la sfat și viteaz cum n-a mai stat“, iar despre Ștefan cel Mare, domn al Moldovei este scris: „Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge“. Ambele descrieri se potrivesc de minune și pentru David! Mânia lui năvalnică l-a făcut vinovat înaintea Domnului și a fost motivul pentru care nu i s-a îngăduit să zidească Templul:

„David a zis lui Solomon: „Fiul meu, aveam de gând să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu. Dar cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Tu ai vărsat mult sânge şi ai făcut mari războaie, de aceea nu vei zidi o casă Numelui Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sânge pe pământ. Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur, căci numele lui va fi Solomon (Pace), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu şi Eu îi voi fi Tată şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel” (2 Cronici 22:7-10).

Este evident că David a ales răzbunare în loc de răbdare. Față de Nabal, el este gata să sară peste cal și să aplice principiul „rău faci, rău primești!“

„Pe cai băieți!“ Decis să facă prăpăd și pârjol peste casa lui Nabal, David a luat cu el 400 de ostași, lăsând în urmă doar „două sute la calabalâcuri“ (1 Samuel 25:13). Se anunța prăpădul!

Actul trei (1 Samuel 25:23-44) ne prilejuiește întâlnirea cu o femeie înțeleaptă care l-a întors pe David din mânia lui, i-a adus darurile de mâncare cuvenite și l-a convins că n-are rost să-și pună mintea cu un nebun și să se coboare la nivelul lui. Ea i-a zis în esență: „Bine faci, bine primești!“ rămâne valabil și Dumnezeul în care te încrezi să-ți rezolve problemele, se îngrijește de fiecare.

Abigail, nevasta lui Nabal, ia inițiativa, încarcă merinde și fructe pe catâri și ea însăși se grăbește să iasă înaintea lui David. Din doar câteva cuvinte, ea reușește să-l „reprogrameze“ pe mâniosul David și să-l împiedice să facă ceva de care să regrete mai târziu. Abigail reușește să transforme un urs turbat într-un miel. Performanța ei este extraordinară!

Redusă la esențe, atitudinea lui Abigail față de David este aceasta: Îl tratează ca pe un împărat! Este exact ceea ce avea el nevoie. Femeia aceasta îl proiectează prin credință în viitor și-i confirmă că Dumnezeu l-a chemat, l-a uns, îl pregătește și-i va da tronul lui Israel. Existau trei răspunsuri posibile pentru David: cel al răzbunării, cel al rațiunii care nu-l sfătuia să se coboare la nivelul unui nebun și cel al credinței, care-i cerea lui David să se comporte cu noblețe. Sensul cuvintelor ei este acesta: „Toți știm că ai fost ales de Dumnezeu să fii împăratul nostru. Avem, nevoie de tine. Nu ne dezamăgi!“

„Există o răsplată pentru răbdare“, i-a zis această Abigail lui David, „așa că nu-ți lua singur, ci lasă-L pe Dumnezeul în care te încrezi să-ți poarte de grijă“. Indirect, cu vorbe meșteșugite, Abigail i-a adus aminte că el are răbdare cu Saul, un alt om cuprins de nebunie, și nu s-a răzbunat singur și așteaptă ca Dumnezeu să-i rezolve problema, cu atât mai mult ar trebui să aibă răbdare cu un om minuscul ca Nabal …

„Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal! … Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur“ (1 Samuel 25:26, 30-31)

David a fost iute la mânie, dar și grabnic la pocăință. El a primit vorbele Abigailei ca pe un mesaj venit direct din partea lui Dumnezeu.

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna! Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine“.
Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine” (1 Samuel 25:32-35).

Extremele întâmplărilor trăite de David în acest capitol sunt cele întâlnite într-un pasaj din cartea Proverbelor. Cine știe dacă nu cumva Solomon, fiul lui David, nu l-a citat chiar pe tatăl său atunci când a spus:

„Biciul este pentru cal, frâul, pentru măgar
şi nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni şi tu cu el.
Răspunde însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept“ (Proverbe 26:3-5).

Aplicațiile lecției noastre: un dialog cu nebunia

Vremurile de criză ne pun în față mari probleme. Felul în care le rezolvăm dă pe față caracterul nostru.

Nabal este prototipul nebunului tipic. El crede că toată lumea se învârtește în jurul său, că tot ce îi dă Dumnezeu este al lui, doar al lui și al nimănui altuia. El îi judecă pe toți, are întotdeauna dreptate și, pentru că o are, nu acceptă să-i spună nimeni nimic (1 Samuel 25:17). Dumnezeu ne spune că un nebun ca acesta merge inevitabil la pieire:

„Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.“ (Proverbe 29:1).

Așa s-a întâmplat și cu Nabal:

„ … dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit“ (1 Samuel 25:37-38).

Abigail este o femeie înțeleaptă și o nevastă ideală. Ea știe ce fel de om este bărbatul ei, dar … îl iubește așa cum este și luptă ca să-i scape viața. Ar fi putut să stea pasivă și să fie eliberată din căsnicia cu un om nebun prin răzbunarea lui David. N-o face. Inima ei este o ilustrație e principiului „i-a făcut un ajutor potrivit“ după care a lucrat Dumnezeu atunci când a creat femeia.

Uneori tare aș vrea să-i pun unei mirese această întrebare: ,,De ce-l iubești pe mirele tău? Spune-mi ceva despre el“.
Dacă mi-ar răspunde „E frumos“, i-aș spune: Te căsătorești din admirație.
Dacă mi-ar răspunde „E deștept“, i-aș spune: O faci din respect.
Dacă mi-ar răspunde „E bogat“, i-aș spune: O faci din interes.
Singurul răspuns care m-ar mulțumi ar fi acesta: „Nu știu nici eu de ce-l iubesc…“   Este singurul răspuns care dă pe față o dragoste adevărată!

Abigail era specialistă să se poarte cu un bărbat dificil, cu orice fel de bărbat! Ea este dovada că și un soț nebunatic poate și trebuie să fie iubit. Din felul în care se apropie de David înțelegem că ea știe că un bărbat este stăpânit nu de sentimente, ci de simțul superior al dreptății, că un bărbat este rău la foame, că are mereu dorința de a fi stăpân pe situație, că este foarte preocupat cu imaginea lui publică și mai ales, că ascunde în suflet un imens sentiment de insecuritate care are nevoie mereu de un … suporter care să creadă în el.

Din comportamentul slugilor și din comportamentul lui David, înțelegem cum trebuie să ne comportăm cu o femeie ca ea să-și ajungă randamentul maxim.

Trebuie lăsată să ia inițiative. Slugile îi spun: „Să știi acum și vezi ce ai de făcut“ (1 Samuel 25:17).

O femeie trebuie lăsată să vorbească. Lui David nu-i este rușine să o asculte, pentru că și ea s-a dovedit preocupată de imaginea lui publică, s-a dat jos de pe măgar și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui“ și i-a cerut să-i vorbească „la ureche“ (1 Samuel 25:23, 24), evitând astfel să vadă ceilalți că ea a avut mai multă înțelepciune ca el.

O femeie trebuie ascultată până la capăt și apreciată cu cuvinte de laudă, ca să vadă că este necesară și importantă în echilibrul familiei. Toate acestea le-a făcut David față de Abigail și fiecare bărbat înțelept trebuie să le aplice în casa lui.

Se spune că oamenii de la țară se poartă dur și necuvincios cu nevestele lor. Nu cred că starea materială sau socială este de vină. Îmi aduc aminte că la una din ședințele bordului de conducere al societății Christian Aid Ministries, cel care a condus ceasul de rugăciune de la început ne-a citit din ultimul capitol al cărții Proverbe. Acolo este vorba despre femeia înțeleaptă la ea acasă. Fiecare verset ne-o înfățișează făcând câte ceva. Unul din cei aflați atunci în jurul mesei a întrebat:
„Oare unde este bărbatul acestei femei dacă ea trebuie să le facă pe toate?“

După câteva momente de pauză, un mucalit dintre cei prezenți a răspuns: „Probabil că … la ședință, ca noi …“

Ce vei face tu în situațiile în care ți se face rău, când ești nedreptățit și pedepsit pe nedrept. Și tu ai tot trei alternative posibile: să te răzbuni, să cauți să ți se facă dreptate sau să … aștepți judecata lui Dumnezeu. Închei cu aceste două texte din Noul Testamet, ilustrații din „etica crucii“, despre care David încă nu știa nimic:

„În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător“ (1 Petru 2:20-23).

Nu căuta „dreptatea celui tare“ pentru că există Unul care este mai mare decât toți! Lasă-L pe El să facă dreptate:

„Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul“ (Romani 12:19).


5 comentarii

  1. […] Conflict între împărați – 1 Sam. 18-19 5. Conflict cu incertitudinea – 1 Sam. 20-23 6. Conflict cu un nebun – 1 Sam. 25 7. Conflict cu necredința – 1 Sam. 26-30 8. Conflict cu tristețea – 1 Sam. 31; 2 Sam. 1-3 9. […]

  2. […] între împărați – 1 Sam. 18-195. Conflict cu incertitudinea – 1 Sam. 20-236. Conflict cu un nebun – 1 Sam. 257. Conflict cu necredința – 1 Sam. 26-308. Conflict cu tristețea – 1 Sam. 31; 2 Sam. […]

  3. […] împărați – 1 Sam. 18—195. Conflict cu incertitudinea – 1 Sam. 20—236. Conflict cu un nebun – 1 Sam. 257. Conflict cu necredința – 1 Sam. 26—308. Conflict cu tristețea – 1 Sam. 31; 2 […]

  4. […] împărați – 1 Sam. 18—195. Conflict cu incertitudinea – 1 Sam. 20—236. Conflict cu un nebun – 1 Sam. 257. Conflict cu necredința – 1 Sam. 26—308. Conflict cu tristețea – 1 Sam. 31; 2 […]

  5. […] între împărați – 1 Sam. 18—19 5. Conflict cu incertitudinea – 1 Sam. 20—23 6. Conflict cu un nebun – 1 Sam. 25 7. Conflict cu necredința – 1 Sam. 26—30 8. Conflict cu tristețea – 1 Sam. 31; 2 Sam. 1-3 9. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 7.542 de urmăritori

%d blogeri au apreciat: