Cap. III – Conflict cu uriașii

Lecția practică: Doar pentru că încă n-a făcut-o nimeni nu înseamnă că nu se poate!

Text: 1 Samuel 17

David a fost catapultat în popularitate și faimă după ce l-a ucis cu o simplă praștie și cu o piatră pe Goliat, uriașul din fața căruia se ascundeau toți cei din tabăra lui Israel. Până și împăratul Saul a căutat să-l descurajeze pe David, spunându-i că este prea tânăr ca să se lupte cu un astfel de războinic renumit.

David a fost singurul care a crezut că până și cel mai mare războinic poate fi răpus cu o piatră bine țintită, mai ales atunci când îl ai pe Dumnezeu de partea ta. Credința nu este împotriva rațiunii, ci dincolo de limitele rațiunii, o continuare a ei. Unde ceilalți au văzut un adversar de mărime impresionantă, David a văzut o țintă imposibil de ratat. Unde ceilalți s-au comparat pe ei înșiși cu Goliat, David l-a comparat pe Goliat cu atotputernicul Dumnezeu.

„David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre“ (1 Samuel 17:45-47).

Saul era convins că într-o asemenea înfruntare, David trebuie să poarte și el o armură. Așa se făcea la război. Armura lui Goliat cântărea aproximativ 100 kg. Supus, David a încercat să poarte armura dată de Saul, dar a ales calea nebătătorită: să meargă la luptă cu straiele lui obișnuite:

„Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului“ (1 Samuel 17:38-40).

O asemenea îndrăzneală nu se mai văzuse! Intrigat, Goliat a râs de David:

„Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege?” (1 Samuel 17:43).

În auzul tuturor, David a proclamat atunci o strategie nouă, nemaiauzită pentru luptă:

„David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:45-47).

Opinia publică este o forță teribilă care ne strivește. S-ar cuveni să ne gândim că ea nu este câteodată decât ignoranța individuală ridicată la puterea unei mulțimi. Nimic mai mult!

Discursul limbut rostit de Goliat în fiecare dimineață a avut efectul crivățului: le-a înghețat evreilor sângele în vine. Nu s-a mai auzit cântec și ceea ce este și mai grav, nu s-a mai auzit nici măcar o singură rugăciune. Tirada batjocoritorului a coborât întunerecul în mințile și inimile oamenilor din tabăra lui Saul. O paralizie păguboasă i-a cuprins pe toți oștenii din armata Domnului.

David a fost un războinic cu o atitudine nouă. El s-a ridicat deasupra tacticii militare a forțelor armate incluzându-L în luptă pe Însuși Dumnezeu. Așa ceva nu mai fusese făcut de mult. Era de domeniul legendelor din timpurile străvechi. Ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi înșine. Credința în Dumnezeu vede invizibilul, crede incredibilul și primește ca răsplată imposibilul. Ceea ce credem determină cum ne comportăm, iar amândouă împreună determină ce devenim.

Fii ca David! Asta nu înseamnă să-ți cumperi o praștie și să te duci la râu ca să aduni pietre. Înseamnă să nu te lași modelat de opinia publică, de glasul majorității, de obsesia rutinei. Exemplul lui David a fost molipsitor. Alți oameni din Israel i-au omorât pe ceilalți uriași care mai rămăseseră în țară (2 Sam. 21:15-22; 1 Cronici 11:23; 20:6).

Dwaight L. Moody descrie trei feluri de credință în Isus Christos; credința care se chinuiește, care se poate asemăna cu um om care se zbate în valurile furtunii; credința care se agață, asemănătoare cu naufragiatul care, înotând, a ajuns să se apuce cu o mână de marginea bărcii, și credința liniștită, care se aseamănă cu cel care s-a urcat deja în barcă, s-a odihnit puțin și acum este gata să dea o mână de ajutor pentru salvarea altora.

„La noi întotdeauna s-a făcut așa!“ a stins multe duhuri și a rupt elanul multora. Nu fii una dintre victime. Fii un deschizător de drumuri. Doar pentru că n-a mai făcut-o nimeni nu înseamnă că nu se poate. Credința este pasărea care vede lumina înainte de ivirea zorilor.

Marile invenții ale științei, marile progrese ale omenirii, marile descoperiri au fost făcute de oameni care au gândit asemenea lui David și nu s-au luat după vuietul mulțimii.

Iată doar câteva exemple din istorie:

Împotriva vaccinărilor

Reacția specialiștilor în medicină față de experimentările Dr. Edward Jenner de a dezvolta un vaccin pentru variolă (1796):

… S-a dovedit că o injectare de felul celei practicate de Jenner îl va face pe om să aibe o față ca de vacă, iar toți cei care vor fi „vaccinați“ (derivat de la termenul latin vacca, românește vacă) vor ajunge să aibă păr peste tot și vor mugi ca vacile.

Împotriva zborului aviatic

Opinia oamenilor de știință publicată în ziarul New York Times cu o săptămână înainte ca frații Wright să reușească primul zbor:

„…Nădăjduim că domnul profesor Langley nu-și va pune în pericol renumele științific binemeritat continuând să-și risipească banii și timpul în astfel de experiențe cu aparate de zburat. Viața este scurtă și el este capabil să slujească umanitatea incomparabil mai mult dacă se va ocupa cu lucruri serioase, nu încercând să zboare … Pentru oameni studioși și dotați cu spirit de cercetare de talia lui Langley există ocupații mul mai folositoare.”

Source: New York Times, Decembrie 10, 1903, pagina editorială.

---

„În afara încercării de a demostra imposibilul, nu există probabil nici un exemplu mai bun al tendinței speculative care îl poartă pe om până la limita himerelor decât ​​încercările sale de a imita păsările pentru a zbura cu succes prin aer. Niciodată și nicăieri n-a stăruit mai mult omul „împotriva tuturor evidențelor“ ca în domeniul dovedirii că se poate zbura cu balonul sau cu vreo mașină zburătoare.

„ … Dacă omul va reuși să construiască o mașină suficient de mică pentru a zbura și suficient de mare pentru a se așeza în ea, atunci, încercând să construiască o mașină mai mare, se va găsi limitat de greutatea materialelor folosite în aceeași măsură pe care o are și natura. De aceea ființele care reușesc să zboare sunt insecte și păsări de foarte mici dimensiuni.

„ … nu există nici o bază pentru speranțele înflăcărate și declarațiile optimiste făcute cu privire la siguranța utilizării cu succes a balonului dirijabil sau a mașinii zburătoare, sau a ambelor, pentru transportul comercial sau ca armă de război și ar fi o mare o greșeală, indiferent dacă este intenționată sau neștiută, să conducă oamenii și poate guvernele în acest moment să creadă contrariul; … „

Source: Melville, Rear Admiral George W. The Engineer and the Problem of Aerial Navigation. North American Review, December 1901. pp. 820, 825, 830-831.

Opinia publică împotriva construirii de canale de navigație

„Ideea canalului Panama este depășită și abandonată, iar natura în manifestările ei vor mătura curând orice urmă a investițiilor de muncă și de finanțe ale francezilor“.

https://us02web.zoom.us/j/206879316.

Source: The Scientific American. Scientific American, Ianuarie 1941, p. 4.

---

Opinia publică împotriva folosirii curentului alternativ

„Nu există niciun motiv care să justifice utilizarea curenților de înaltă tensiune și a curenților alternativi, fie în sens științific, fie în sens comercial. Acestea sunt utilizate exclusiv pentru a reduce investițiile în sârmă de cupru și în proprietăți imobiliare.” ,,… Dorința mea personală ar fi să interzic în totalitate utilizarea curenților alternativi. Sunt inutili, deoarece sunt periculoși … Prin urmare, nu văd nicio justificare pentru introducerea unui sistem care nu are niciun element de permanență și toate elementele periculoase pentru viață și bunuri „. „… M-am opus mereu sistemelor de iluminat electric de înaltă tensiune și alternativ … nu numai din cauza pericolului, ci din cauza fiabilității lor generale și a inadecvării lor pentru orice sistem general de distribuție.”

Source: Edison, Thomas A. The Dangers of Electric Lighting, North American Review, November, 1889. pp.630, 632, 633.

---

Împotriva dezvoltării becului incandescent

Sir Arthur Preece, inginer șef la British Post Office, said in 1878:

„… Fărâmițarea luminii electrice este un absolut „ingnis fatuus“, o excrocherie sau o înșelare.”

Source: Clarke, Arthur C. Profiles of the Future. New York, Harper and Row, 1962. p. 2.

---

Folosul luminii electrice pentru scopuri casnice:

„… NU cred că există nici cea mai mică șansă ca electricitatea să facă competiție în scopuri casnice cu gazul lampant.”

Source: Remarks of Mr. Keates, Minutes of Evidence Taken before the Select Committee on Lighting by Electricity in Report from the Select Committee on Lighting by Electricity. London, House of Commons, 1879. p. 146.

---

Împotriva experiențelor făcute de domnul Ford cu mașinile cu combustie internă:

„… Experimentele mele cu motor pe gaz nu au fost mai populare cu președintele companiei decât primele mele înclinații mecanice cu tatăl meu. Angajatorul meu nu s-a opus experimentelor – doar experimentelor cu motor pe gaz. Încă îl mai pot auziți spunând: „Electricitate, da, asta urmează. Dar gazul – nu.”

„Compania Edison mi-a oferit superintendența generală a companiei, dar numai cu condiția să renunț la motorul pe benzină și să mă dedic la ceva cu adevărat util”.

Source: Ford, Henry. My Life and Work. New York, Doubleday, Page and Company, 1922. pp. 34-35.

---

Împotriva faptului că Galileo a descoperit că Jupiter are o lună care orbitează în jurul planetei

Profesorii aristetolieni contemporani cu Galileo s-au pronunțat împotriva descoperirii:

„Lunile lui Jupiter nu pot fi văzute cu ochiul liber și n-au nici o influență asupta pământului. Sunt complet nefolositoare. Prin urmare, ele nu există”.

Source: Williams-Ellis, Amabel. Men Who Found Out. New York, Coward-McCann, Inc., 1930. p. 43.

---

Împotriva iluminatului stradal cu lămpi cu gaz (pe la începutul anilor 1800)

Ideea a fost ridiculizată într-o poezie:

Mulțumim cerului că a plasat luna și soarele
Destul de sus
Ca niciun măgar să nu poată să sufle
Și să le stingă pentru a ne da lumina de la lampa cu gaz.“

Mai bine ar încerca să lumineze Londra
Cu o felie de lună.

Source: Murdock, Alexander. Light Without a Wick, a Century of Gas- Lighting, 1792-1892. Glasgow, Scotland, University Press, 1892. p. 45.

---

Împotriva construirii autostrăzilor

„Construcția reală a drumurilor dedicate autovehiculelor nu este pentru viitorului apropiat, în ciuda numeroaselor zvonuri în acest sens.”

Source: Harpers Weekly, August 2, 1902. p. 1046sa

Împotriva ideii doctorului Harvey despre circulație a sângelui

John Aubrey, un contemporan, a scris această relatare ca răspuns la lucrarea William Harvey la publicarea în 1628 a cărții sale „De Motu Cordis” în care a descris descoperirea circulației sângelui: „ … L-am auzit pe Harvey spunând că, după ce și-a publicat studiile s-a concentrat cu totul experimentelor. Și toți medicii erau împotriva lui. Știam câțiva medici din Londra care nu ar fi dat doi bani pentru unul dintre medicamentele sale. „

Source: Williams-Ellis, Amabel. Men Who Found Out. New York, Coward-McCann, Inc., 1930. p. 75.

---

Opposition to inoculation

Reaction from the English medical profession to Dr. Edward Jenner’s experiments in developing a vaccine for small-pox (1796):

Source: Butler, R. R. Scientific Discovery. London, English Universities Press, Ltd., 1947. p. 100.

---

Împotriva folosirii anesteziei

Faimosul chirurg Alfred Velpeau a scris în 1839:

„Desființarea durerii în operație este o himeră. Este absurd să o căutăm. „Cuțit ”și „durere ”sunt două noțiuni din chirurgie care trebuie asociate pentru totdeauna în conștiința pacientului. La această combinație obligatorie, va trebui să ne adaptăm, nu să o înlocuim. „

Source: Gumpert, Martin. Trail-Blazers of Science. New York, Funk and Wagnalls Company, 1936. p. 232.

---

Împotriva înlocuirii arcului cu pușca

În 1591 Colonelul Sir John Smyth i-a sfătuit pe cei din the British Privy Council:

„ … Arcul este o armă simplă. Armele de foc sunt lucruri foarte complicate, care se strică mereu din tot felul de motive … pușca este o armă foarte grea și îi obosește pe soldați în marș. Un mușchetar poate trage spre inamic, dar numai o dată la două minute. „

Source: Wintringham, Thomas H. The Story of Weapons and Tactics. Boston, Houghton Mifflin Company, 1943. p. 101.

---

Împotriva mitralierelor în armată

„Generalul de brigadă Baker-Carr, primul comandant al școlii de mitraliere a armatei britanice din Franța a scris această relatare despre antipatia comandanților tradiționali ai batalionului pentru mitralieră (1914):
„Ce să fac astăzi cu mitralierele, domnule?“ ar fi întrebarea frecventă a ofițerului însărcinat cu strategia de luptă.
„Luați lucrurile astea afurisitele într-o parte și ascundeți-le!” a fost răspunsul obișnuit.

Source: Wintringham, Thomas H. The Story of Weapons and Tactics. Boston, Houghton Mifflin Company, 1943. p. 160.

---

Împotriva ideii că avioanele ar putea scufunda vapoare

U. S. Rear-Admiral Clark Woodward (1939):

„cât despre ideea că avioanele ar putea scufunda un vapor cu o bombă, așa ceva este imposibil.”

Franklin D. Roosevelt, Assistant Secretary of the Navy (1922):

„Ziua cuirasatului nu a trecut și este foarte puțin probabil ca un avion sau o formație de avioane să poată scufunda o flotă de nave marine în condiții de luptă este dea dreptul caraghioasă.”

Source: Woods, Ralph L. „Prophets Can Be Right and Prophets Can Be Wrong.” American Legion Magazine, October 1966. p. 29

---

Opinia publică s-a împotrivit și atunci când a fost vorba de introducerea telegrafului, a radioului, de folosirea locomotivei cu abur și ne necesitatea liniilor ferate și a multor alte biruințe fără care nici nu ne-am închipui să trăim astăzi. Și ca să punem cireașa pe tort, știați că marele deschizător de drumuri, Albert Einstein s-a coalizat și el cu opinia publică împotriva celor care pledau pentru folosirea energiei nucleare?

După ce Enrico Fermi a descoperit ca dacă bombardezi uraniul cu neutroni, el se descompune în particole mai mici, eliberând o uriașă cantitate de energie, Einstein făcea în Pittsburgh Post-Gazette, la data de 29 Decembrie 1934, lurmătoarea afirmație:

,,Nu există nici cea mai mică indicație că [energia nucleară] va putea fi obținută vreodată. Ar însemna că atomul ar trebui să fie spulberat după bunul plac.”

Cel mai mare pas în calea realizărilor este trecerea de la „Asta mi-ar place să fac“ la „Asta am să fac!“

Se spue că în lume există trei feluri de oameni: pesimiștii, care spun că „nu se poate“, optimiștii care spun că „se poate“ și cei harnici și credincioși care spun „am făcut“.

Mărturisesc sincer că m-am luptat cu pesimismul introvert foarte mulți ani și Dumnezeu a trebuit să mă surprindă ca să se întâmple ceva măreț în jurul meu. Biografia lui David este un subiect de studiu continuu pentru mine. Pe lângă el am o culegere bogată de maxime și cugetări pe care le recitesc la răstimpuri. Vă ofer pe cele de la topicul „optimism“. În care dintre ele te regăsești tu?

„Optimism“

În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează ,,vezi rândunelele se duc”.

Unii oameni sunt nemulțumiti că trandafirii au spini;
eu sunt fericit că trandafirul cu spini are flori așa de frumoase.

Optimistul găsește o ocazie în fiecare situație dificilă.
Pesimistul găsește ceva dificil în orice ocazie.

Un pesimist este unul care, atunci când trebuie să aleagă dintre două lucruri rele, le alege pe … amândouă!

Un manager deștept angajează optimiști ca vânzători
și pesimiști la departamentul de credit.

Dacă și tu îți pierzi încrederea în tine, votul va fi în sfârșit unanim.

Nefericirea n-a inventat niciodată nimic.

Sunt oameni care Îl critică pe Dumnezeu pentru că a pus spini pe tulpina trandafirilor; alții Îi mulțumesc că a pus trandafirii pe ramurile cu spini.

Optimistul zise: „La anul vom cerși cu toții.”
Pesimistul îi răspunse: ,,De la cine?”

Optimistul râde ca să uite; pesimistul uită să râdă!

Un pesimist tânjește după ziua de mâine ca să poată s-o regrete pe cea de azi!

Cel mai exagerat dintre optimiști crede că trăim timpuri extraordinar de frumoase. Pesimistul se teme că s-ar putea să fie adevărat.

Iată un punct în care optimistul și pesimistul se întâlnesc: optimistul se bucură că trăiește în cea mai bună lume cu putință, pesimistul se teme că … așa este.

Când miroase florile, pesimistul se uită în jur după o … înmormântare!

Nu te teme niciodată de umbre; ele arată că undeva strălucește o … lumină!

Pesimistul suferă de rău de mare în toată călătoria vieții.

Nu fii prea optimist! Este imposibil să zâmbești și să fluieri în același timp.

Un pesimist n-are motor, un optimist n-are frână.
Un om de succes are motorul unui optimist și frâna de mână a unui pesimist.

Pesimistul suflă în lumânare ca să vadă cât de întunerec este.

Sunt oameni care se pregătesc atât de minuțios pentru zilele ploioase
că nici nu se pot bucura de zilele senine.

Există două feluri de oameni: cei care cred că există două feluri de oameni
și cei care cred că … nu este chiar așa de simplu.

Nu există doi oameni la fel; și fiecare din ei se bucură de aceasta.

Privind la focul care-i mistuia laboratorul în valoare de câteva milioane de dolari, Thomas Edison a murmurat spre un angajat de lângă el: ,,Este ceva bun și în asta. A dispărut urma atâtor experiențe nereușite!”