Cap. II – Conflict în copilărie cu cei din casa lui

Lecția: Nu judeca pe nimeni după aparențe și nu te aștepta niciodată să te placă toată lumea!

Text: 1 Samuel 16

Gândește-te că Dumnezeu l-a trimis pe Samuel prin toate primejdiile ca să-l ungă împărat pe David, dar cei din casa lui nici nu s-au sinchisit să-l cheme și pe el la această mare întâlnire!

David a fost neglijat și trecut cu privirea de părinții lui. Unul după altul ceilalți frați mai mari au trecut prin fața lui Samuel, dar Dumnezeu nu l-a ales pe niciunul.

„A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui şi i-a poftit la jertfă.
Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui.”
Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.”
Isai a chemat pe Abinadab şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.”
Isai a trecut pe Şama, şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 
Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” (1 Samuel 16:5-10).“

Când au trecut toți, Samuel a întrebat mirat că Domnul nu se oprise la niciunul din cei prezenți:

„Aceştia sunt toţi fiii tăi?”
Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci, Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici” (1 Samuel 16:11).

Îl aveau în familia lor pe viitorul împărat al lui Israel, dar părinții și frații lui nu dădeau nici măcar doi bani pe el! Din durerea acestui dispreț s-a născut mai târziu „oful“ rostit în Psalmul 27:

„Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primeşte“ (Psalm 27:10).

Frații lui l-au privit și ei cu dispreț. „Prâslea“ n-avea trecere înaintea lor. Stăteau fricoși înaintea lui Goliat și când David a venit la ei cu merinde și a stat de vorbă cu cei din jur despre impasul luptei, iată ce i-a spus Eliab în numele celorlalți:

,,Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.”
David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?” (1 Samuel 17:28-29).

La ceasul acela, toți știau că David fusese uns de Samuel. Asta nu i-a împiedicat să-l privească cu ochi răi. L-au disprețuit pe „unsul Domnului“. Dumnezeu nu s-a bucurat și este ultima dată când citim ceva despre Eliab în textul Scripturii!

A fost așa pentru că, David a fost un ante-tip al Domnului Isus! Și Domnul Isus a trecut exact prin aceleași atitudine din partea fraților Săi:

„După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Şi praznicul iudeilor, Praznicul zis al Corturilor, era aproape. Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.“ Căci nici fraţii Lui nu credeau în El“ (Ioan 7:1-5).

V-ați gândit vreodată că frații Domnului, care nu credeau în divinitatea Lui, nu credeau implicit nici în nașterea Lui supranaturală din fecioară, iar asta înseamna că părerea lor despre mama lor era că … Îmi este și frică să duc până la capăt un astfel de raționament!

„Au venit în casă şi s-a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prânzească. Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:20-21).

Familiaritatea naște obrăznicie! Frații Domnului Isus, ca și frații lui David au avut orbul găinii și n-au văzut valoare în omul ales de Dumnezeu.

Singurătatea și lipsa de empatie din parte celor din familie au marcat întreaga viață a lui David. Există un psalm scris de el „spre aducere aminte“. Este o mărturie pe care nu trebuie s-o uităm, o experiență care s-ar putea să fie comună multora. Din păcate, atunci când ne clătinăm, rudele unora dintre noi vor prefera întotdeauna să stea deoparte:

Psalmul 38

Spre aducere-aminte

¹ Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
² Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine
şi mâna Ta apasă asupra mea.
³ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea
din pricina mâniei Tale;
nu mai este nici o vlagă în oasele mele
în urma păcatului meu.

⁴ Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu,
ca o povară grea sunt prea grele pentru mine.
⁵ Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
⁶ Sunt gârbovit; peste măsură de istovit.
Toată ziua umblu plin de întristare.
⁷ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele,
şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
⁸ Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem.

⁹ Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
¹⁰ Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte
şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

¹¹ Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea
şi rudele mele stau deoparte.

¹² Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele,
cei ce-mi caută nenorocirea spun răutăţi
şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
¹³ Iar eu sunt ca un surd, n-aud;
sunt ca un mut, care nu deschide gura.
¹⁴ Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

¹⁵ Doamne, în Tine nădăjduiesc;
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
¹⁶ Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul!”
¹⁷ Căci sunt aproape să cad
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
¹⁸ Îmi mărturisesc fărădelegea,
mă doare de păcatul meu.
¹⁹ Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără temei sunt mulţi la număr.
²⁰ Ei îmi întorc rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.

²¹ Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
²² Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea mea!

Ce n-au văzut frații lui în David și ce a văzut Dumnezeu în acest copilandru? Este greu să spunem ce a văzut Dumnezeu pentru că El evoluează dincolo de spațiu și timp și are puncte de vedere inaccesibile nouă. Ne este însă ușor să arătăm că cei din afara familiei lui David au avut ochi să vadă și urechi să audă. Iată mărturia lor care a ajuns până la împăratul Saul:

„Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cânte bine şi aduceţi-l la mine.”
Unul din slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul este cu el” (1 Samuel 16:17-18).

Ce caracterizare frumoasă! Oamenii de bine au văzut ce era bun și frumos în David. Părinții și frații lui l-au disprețuit. Paguba lor! Nu paguba lui!

În singurătatea timpului petrecut singur la oi, David a dezvoltat un sentiment de dreptate și s-a dovedit curajos. Iată propria lui mărturie:

„David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.”
David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean” (1 Samuel 17:34-37).

În ciuda handicapului de vârstă față de ceilalți, în inima lui David s-a sălășluit încă din fragedă tinerețe maturitatea unui deosebit simț al dreptății și o mare încredere în Dumnezeu.

Nu înfățișarea, deși David a fost „un om tare şi voinic, un războinic, …, este frumos la chip“, ci calitățile ascunse ale inimii l-au făcut pe David să fie ales să păstorească poporul lui Dumnezeu. Calificat să fie păstor la oi, David a fost propulsat să fie păstor al oamenilor. Asta a fost concluzia lui Asaf:

„A ales pe robul Său David
şi l-a luat de la staulele de oi.
L-a luat dindărătul oilor care alăptau,
ca să pască pe poporul Său Iacov şi pe moştenirea Sa Israel.
Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită
şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.“ (Psalm 78:70-72).

David a fost unul dintre cei nouă copii ai lui Isai, betleemitul. Tatăl său a fost fiul lui Obed și nepotul lui Rut și Boaz (Rut 4:17).

„Boaz a născut pe Obed. Obed a născut pe Isai. 
Isai a născut pe Eliab – întâiul lui născut;
pe Abinadab – al doilea;
pe Şimea – al treilea;
pe Netaneel – al patrulea;
pe Radai – al cincilea;
pe Oţem – al şaselea;
pe David – al şaptelea. 
Surorile lor erau: Ţeruia şi Abigail.
Fiii Ţeruiei au fost: Abişai, Ioab şi Asael – trei. 
Abigail a născut pe Amasa; tatăl lui Amasa a fost Ieter, Ismaelitul“ (1 Cronici 2:12-17).

Când s-a întârit la domnie, David i-a luat ca generali pe nepoții lui, fiii Țeruiei, Abișai și Ioab, care erau mai mari ca el (2 Samuel 2:39; 16:10; 19:22). Nici unul din frații lui David n-a fost printre cei din anturajul împăratului. Providența divină i-a pedepsit pentru atitudinea lor față de fratele lor mai mic.

Mesia, urmașul lui David, va aplica această lecție, așa cum ne spune profetul Isaia:

„Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, …“ (Isaia 11:1-3).

Cum stai tu cu aceste două lecții? Nu cumva există cineva pe care l-ai disprețuit din cauza înfățișării lui? Nu cumva te aștepți nerealist să te placă întotdeauna toată lumea?

Gândește la viața lui David și corectează-te.

Se spune că imaginea despre sine se formează în copil în universul familiei și-i determină apoi toată viața. Nu este obigatoriu! Dacă s-ar fi privit doar în oglinda atitudinilor celor din familia sa, David n-ar fi fost în stare de nimic. Importantă a fost relația lui David cu Dumnezeu. Din ea și-a tras el seva mărețelor înfăptuiri de mai târziu.

Publicitate