Acasă » 2018
Arhive anuale: 2018
Limba evreilor
Evreii, ca popor, și-au schimbat de câteva ori limba vorbită, dar asta nu i-a împiedicat să-și păstreze identitatea. Dumnezeu i-a forțat s-o facă, pentru că sunt poporul ,,ales“, lucru unic și nerepetabil la alte popoare.
Evreii au vorbit ,,ebraica“ până la exilul babilonian și s-au întors acasă vorbind ,,aramaica“. Cartea Daniel, scrisă în perioada de tranziție, folosește ambele limbi (un fel de rom-english deci). Capitolele profetice sunt scrise într-o limbă, iar capitolele narative sunt în cealaltă. Vă las pe voi să identificați care și de ce …
Pentru cei ce vor să știe mai mult, trebuie să spun că ordinea istorică a fost cam aceasta:
- Familia lui Terah, Avraam și Laban, plecați împreună din Ur, din Caldeea, au vorbit … aramaica. Aceasta le-a fost limba și identitatea etnică.
Geneza 25:20
Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, şi sora lui Laban, Arameul.
Geneza 28:5
Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
Geneza 31:20
… şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
Geneza 31:24
Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!”
Deuteronom 26:5
Apoi să iei iarăşi cuvântul şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ‘Tatăl meu era un arameu pribeag, gata să piară; s-a pogorât în Egipt cu puţini inşi şi s-a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr. - După cei 430 de ani petrecuți în Egipt, evreii nu și-au însușit heroglifele de acolo, ci au practicat o scriere influențată foarte mult de limbile popoarelor din Canaan. Din acest amestec s-a născut ,,ebraica“, asemănătoare cu aramaica așa cum spaniola se aseamănă cu italiana. Ambele sunt limbi semitice, ale urmașilor lui Sem. Un exemplu despre asemănarea dintre cele două limbi, dar și despre deosebirile dintre ele este în cartea 2 Regi:
,,Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.”Rabşache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul cu voi?”Atunci, Rabşache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică şi a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! (2 Regi 18:26-28).
3. După întoarcerea din Babilon, evreii au vorbit iar aramaica. Ultimele cărți ale Vechiului Testament au fost scrise în aramaică.
4. Domnul Isus a vorbit aramaica. Poporul di vremea lui nu cunoștea ebraica, de aceea, studierea cărților străvechi era doar la îndemâna ,,scolaților“. care aveau datoria să le ,,cerceteze“ și să le explice poporului. Lucru pe care l-au făcut și Ezra cu Neemia, când s-a întors din babilon: Ezra 8:8).
5. În perioada de 2000 de ani cât au stat în diaspora departe de vatra străveche, evreii și-au schimbat de câteva ori limba așa că au ajuns să vorbească limbi diferite în zone diferite.
Printre variatele limbi vorbite de evreii din diaspora cităm Yiddish, Ladino, and the Judæo-Arabic group of languages. Yiddish este un dialevt Iudeo-german dezvoltat de Ashkenazi Jews care au trăit în Central și Eastern Europe înainte de Holocaust. Ladino, numită și Judezmo and Muestra Spanyol, este un dialect Judeo-Spanish dezvoltat de cei din grupul Sephardic care au trăit în Iberian peninsula înainte de Spanish inquisition. Judeo-Catalan (numită și Catalanic sau Qatalanit), a fost limba folosită de comunitatea evreiască din Catalonia, Valencia, ași Balearic Islands. Judeo-Provençal (sau Shuadit) a fost dialectul Occitan language vorbită de evreii din sânul comunităților French Jews, fără să se fi ridicat ca limbă distinctă, ci în totul asemănătoare cu limba Occitan vorbită de ne-evrei.[13]Multe din dialectele vechi și distincte vorbite de evrei Judaeo-Georgian, Judeo-Arabic, Judeo-Berber, Krymchakși Judeo-Malayalam au fost lepădate între timp din cauza holocaustului, a Jewish exodus din țările arabe, tde procesul de asimilare suferit de evrei în primi ani ai strămutprii înapoi î israel și a altor factori.Yiddish era imba cu cea mai mare răspândire printre evrei în anii 1850, dar astăzi cele mai folosite limbi de evrei sunt English, ebraica modernă și limba rusă—exact în această ordine.[14]. Yiddish, ca și alte dialecte vorbite de evrei au împrumutat la rândul lor cuvinte evreiești limbilor popoarelor în mijlocul cărora au trăit, chiar și limbii engleze sau franceze[15]. (From Wikipedia)
6. Înainte de holocaust, evreii din europa au vrut să renunțe la identitatea lor națională evreiască, să iasă din ghetouri și să se integreze total în societate. Așa se explică de ce numele lor de famiie au culoarea limbilor țărilor în care s-au găsit. Ironia face ca până astăzi evreii să poarte nume de familie ,,nemțești“. Terminația ,,stein“ nu este ebraică, ci germanică, însemnând ,,stâncă“. ,,Troțchi“ colegul lui Lenin a purtat nume rusesc, iar la noi, am avut un Valter ,,Roman“, al cărui fiu ,,revoluționar“ aeste Petre Roman. Frații Grigoriu, bine cunoscuți compozitori de muzică ușoară au fost evrei pur sânge, la fel ca și Mircea Crișan, etc. etc.
7. La întoarcerea în Israel, după 1948, evreii și-au reluat limba strămoșească, numită astăzi ,,ebraica“, inventând și adăugând cuvinte pentru realități și obiecte care n-au existat în vremurile de demult. A fost și este un efort extraordinar, unic în istoria lumii.
Ietro – un socru model
Unul din amănuntele neglijate din viața lui Moise este faptul că a avut parte de un socru înțelept și iubitor. Ce știm despre Ietro?
I. A fost preot în Madian (Exod 2:16).
Biblia ne spune că, Madian a fost unul din fiii lui Avraam, prin Chetura:
,,Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah“ (Gen. 25:1).
Amestecul acesta rasial a dat astfel ,,dreptul“ multor popoare să se considere descendenți din Avraam. Ținutul lui Madian a fost la sud de Canaan, în zona nordică a Arabiei Saudite de azi, a Iordanului de sud și a peninsulei egiptene Sinai.
În câteva pasaje, Ietro mai este numit și Reuel, care înseamnă ,,păstor al Domnului“ (Exod 2:16-18). Nu m-aș supăra dacă toți cei ce ocupă poziția de păstor în biserică ar fi ca omul acesta. Providențial, Dumnezeu a făcut ca Moise să nu se piardă în pustie, ci să ajungă în casa unui slujitor de-al Său care să-i alimenteze credința în Dumnezeul cel adevărat. Deși este dinafara perimetrului poporului Israel, Ietro slujește Dumnezeului cel viu și adevărat, așa cum au făcut-o Iov și prietenii lui, împreună cu o mulțime de alți oameni care păstrau încă cunoștințe reziduale din revelația divină.
II. A fost gata să accepte un fugar din Egipt în familia sa (Exod 2:19-22).
Moise era un fost prinț exilat de bună voie, dar și amenințat de răzbunarea lui faraon. S-ar prea puta ca ,,ospitalitatea“ lui Ietro să fi fost parte din caracterul lui sau să fi fost motivată de faptul că el avea doar … fete. Puterea și curajul dovedite de Moise au cântărit probabil mult în balanță:
,,Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat şi le-a adăpat turma. Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?” Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma.” Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănânce pâine!” (Exod 2:16:20).
Dacă ne lăsăm puțin imaginația să lucreze, parcă îl vedem pe Ietro dorindu-și un urmaș la preoție. Iar fi trebuit un băiat, dar au venit, rând pe rând, … șapte fete. Probabil că după prima a zis: ,,Nu-i nimic! Vine și băiatul!“ și tot așa după a doua, după a treia, după a patra, a cincea, a șasea și … după a șaptea. Băiatul în care-și pusese nădejdea n-a mai venit … Dumnezeu avea însă ceva mult mai bun pentru acest om al preoției dumnezeiești. El i l-a trimis pe … Moise, pentru că el face întotdeauna mult mai mult decât putem noi crede sau gândi. Moise este prima persoană din Biblie despre care este scris că a fost ,,un om al lui Dumnezeu“ (Deuteronom 33:1). Din perspectiva secolelor, Ietro poate spune împreună cu apostolul Pavel:
,,Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, … a Lui să fie slava … din neam în neam, în vecii vecilor! “ (Efeseni 3:20).
Momentul confirmării depline că acst Moise, ,,străinul dintr-o țară străină“, este băiatul-urmaș după care oftase mereu Ietro, omul care să-i țină pe cei din jur în credința părintelui lor Avraam, a fost când cei doi s-au reîntâlnit la muntele lui Dumnezeu (Exod. 3:1-10). Ietro a venit cu fata lui și cu nepoții, iar Moise i-a povestit despre minunile făcute de Dumnezeu pentru popor. Două lucruri ne arată lucrul acesta: declarația lui Ietro și jertfa de care a fost urmată.
Iată declarația în care trebuie să subliniem cuvântul ,,acum“:
„Binecuvântat să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor! Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii, căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei” (Exod 18:10-11).
Jertfa este semnificativă prin faptul că nu Moise și nici Aaron n-o aduc. O aduce .. Ietro însuși. Este momentul în care el stă la altar împreună cu ,,egipteanul“ devenit ,,om al lui Dumnezeu“, cu Aaron, cel sortit să ajungă Mare Preot și cu bătrânii lui Israel. Ietro slujește îmreună cu ginerele său la ,,altarul credinței în Dumnezeul strămoșului său, Avraam:
,,Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu“ (Exod 18:12).
III. A avut grijă de nevasta și copiii lui Moise în timp ce acesta făcea lucrarea lui Dumnezeu în Egipt (Exod 18:1-12).
Omenește vorbind, întorcându-se în Egipt, Moise a riscat să nu se mai întoarcă acasă. Ietro a acceptat această variantă și a avut grijă de soția și copiii lui Moise. Între timp, Moise îi vorbise cu siguranță despre cine este și ce a făcut în Egipt și, mai ales, despre faptul că Dumnezeu i s-a arătat la tufișul arzând și l-a înduplecat să meargă înapoi în Egipt.
,,Și dacă mori, i-a fi spus Ietro, ce se va alege de nevasta ta și nepoții tăi?“
,,Nici eu n-am vrut să mă duc, dar Dumnezeu n-a ținut seama de niciuna din scuzele mele și mă trimite … Trebuie să credem amândoi că Cel ce mă trimite are puterea să mă aducă viu înapoi“.
Cel care își însușise credința în destinul lui Moise era acum, la muntele lui Dumnezeu, curios să vadă ce se întâmplase:
,,Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie, unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu. A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.” Moise a ieşit înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cortul lui Moise. Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi izbăvise Domnul din ele. Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel şi pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor“ (Exod 18:5-9).
IV. A simțit oboseala lui Moise și i-a păsat (Exod 18:13-18).
La urma urmei nu era treaba lui dacă Moise se ostenește sau nu, dacă poporul se ostenește sau nu. Putea trece pe lângă această problemă fără să se amestece în treburile lor. Ietro n-a făcut-o însă. Era obișnuit să păstorească oamenii, să caute binele și folosul lor.
V. A avut înțelepciune, dar mai ales a avut tact să propună o soluție mai bună (Exod 18:19-26).
Oricine se poate crede unic și de neînlocuit! Ietro l-a învățat pe Moise principiu delegării responsabilităților. Soluția propusă de el n-a fost o fugă de activitate, ci o așezare corectă a priorităților în așa fel ca cele mai importante să nu fie neglijate, iar cele mai neimportante să nu rămână nefăcute. Ietro a avut tact.
Nu e totul să ai dreptate, trebuie să știi cum să dai un sfat! Nu avem dreptul, nici responsabilitatea să trăim viețile altora, nici măcar viețile copilor și a celorlalți din familile noastre. Singurul lucru pe care-l putem face pentru ei este să le dăm sfaturi. Dar se cere o artă întreagă, mult respect și mută dragoste să știi să dai un sfat care să fie primit cu plăcere. Sfatul dat de Ietro lui Moise nu-l obligă pe acesta la nimic. Este doar o ofertă cu care este îndemnat să meargă personal înaintea lui Dumnezeu. Nu putem fi conștiința nimănui! Tot ce putem face este să-i îndemnăm să meargă mereu cu problemele lor înaintea Domnului:
,,Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeuva fi cu tine! … (Exod 18:19a).
,,Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui“ (Exod 18:23).
Fără nici o îndoială că Moise a regretat când a trebuit să-l lase pe socrul său să plece în țara lui (Exod 18:27). Oamenii mari știu însă când trebuie să dispară ca să nu fie nimănui în cale. Unul din cele mai înțelepte principii pentru părinți și socri este acesta: ,,Întotdeauna la dispoziție. Niciodată în cale“.
Sila – un om cu dublă cetățenie
Unii dintre voi, mai ales studenții la teologie înainte de examene, ați descoperit și folosiți ,,Biblia cu explicații“ în ediția ei electronică, extinsă și mereu completată (pe coloana din dreapta a acelui blog aveți ,,Cuprinsul blogului“). Vă invit și pe ceilalți să vizitați această sursă de studiu. În pregătirea predicilor, a orelor de studiu biblic sau în pregătirea pentru cer nimic nu este mai important decât să cunoaștem Cuvântul scris și Cuvântul întrupat. Iată un exemplu de studii de personaj din cele pe care le afișăm mereu pentru voi toți:
I. Un om privilegiat
După neînțelegerea survenită între el și Barnaba, apostolul Pavel s-a despărțit de el și l-a luat ca partener de lucrare pe Sila, unul din membrii de cinste ai comunității de credincioși din Ierusalim (Fapte 15:22). Ca și Pavel, Sila avea cetățenia romană.
Nu toți cei ce locuiau pe atunci în Imperiul Roman erau în mod automat ,,cetățeni romani“. Dreptul era rezervat locuitorilor Romei. În Noul Testament, cuvântul grec folosit pentru ,,cetățenie“ este ,,polites“, un derivat de la ,,polis“ (cetate). Tot de acolo se trag și termenii ,,politică“ (reguli de conviețuire socială) și ,,politețe“ (civilitatea celor de la oraș contrastată cu bădărănia celor de la țară).
,,Cetățenia romană“ era acordată în mod excepțional și altor oameni care intrau astfel în rândul celor privilegiați și ocrotiți ca cei ce se născuseră în ,,cetatea eternă“. Acest lucru era obținut printr-o proclamație a împăratului roman și răsplătea fapte deosebite făcute spre binele Imperiului sau al celui care-l conducea. Cetățenia romană putea fi acordată unei persoane, unei familii, unei cetăți sau unei întregi provincii. Dacă cineva primea cetățenia romană, toți cei din familia sa se bucurau de acest drept. În Fatele Apostolilor 22:28 este scris că apostolul Pavel s-a născut într-o astfel de familie:
,,Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta”. „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman” (Fapte 22:28).
De fapt, toți locuitorii cetății Tars primiseră această cetățenia romană de la împăratul Augustus.
Cetățenia romană presupunea o serie de responsabilități și privilegii, ca de exemplu aceea de a nu putea fi bătut cu nuiele sau răstignit și dreptul de a eluda curțile de justiție locale prin apelul la curtea imperială. Două fraze purtau o deosebită greutate juridică: ,,Ciuis Romanus sum“ – ,,Sunt un cetățean roman“ – și ,,Ad Caesarem Prouoci“ – ,,Cer să fiu judecat de Cezar“. Deși nu i-a lipsit niciodată curajul, apostolul Pavel s-a folosit de câteva ori de privilegiile cetățeniei romane. Totuși, într-una din epistolele sale, el proclamă pentru creștini o cetățenie și mai înaltă, aceea care se dobândește prin bunăvoința lui Dumnezeu în Christos:
,,Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos“ (Filip. 3:20).
II. Un om pus în slujba apostolilor
Îl regăsim pe Sila alături de Pavel în cetatea Filipi, unde amândoi au fost bătuți și aruncați în temniță. După cutremurul care a distrus în noaptea aceea închisoarea, Pavel și Sila au fost eliberați de autoritățile locale, îngrozite să afle că pedepsiseră doi cetățeni romani fără a le acorda tratamentul preferențial cerut de legea imperială (Fapte 16:35-39).
S-ar prea putea ca numele ,,Sila“ să fi fost o prescurtare de la numele grec ,,Silvanus“, (românește ,,Păduraru“), iar persoana care l-a purtat să fie și cea pomenită de apostolul Pavel în cele două epistole trimise tesalonicenilor (1 Tes. 1:1; 2 Tes. 1:1). O persoană cu acest nume este pomenită și de Petru, care-l caracterizează drept ,,un frate credincios“ (1 Petru 5:12).
,,V-am scris aceste puţine rânduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios“ (1 Pertru 5:12).
Probabil că Silvanus a șlefuit în limba greacă mesajul marelui pescar de oameni care era fluent doar în limba aramaică. Dacă este aceeași persoană, Sila/Silvanus a avut privilegiul de a însoți în lucrare și pe Pavel și pe Petru. Nu ni se spune nicăieri că Sila ar fi fost un apostol, dar este evident că a fost harnic și devotat, dornic să răspândească Evanghelia cetățeniei cerești printre Neamurile din partea răsăriteană a Imperiului Roman.
III. Un om care a reunțat la privigii în favoarea responsabilităților
Înfășurat în pătura privilegiilor romane, Sila ar fi putut duce o viață ,,la căldurică“, scutită de probleme. Ce l-a făcut oare să plece de acasă și să colinde lumea obosit, bătut și urât de toți oamenii alături de apostolul Pavel?
,,I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte iudei care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm”. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele“ (Fapte 16:20-22).
Singurul răspuns posibil este acesta: ,,Sila și-a luat în serios ,,responsabilitățile“. Nu, nu responsabilitățile de cețean roman, ci responsabilitățile de cetățean al cerului! Este o atitudine pe care am face bine să ne-o însușim toți. Între privilegii și responsabilități, nu mulți aleg responsabilitățile. Acest lucru nu se vede clar astăzi, dar se va vedea extraordinar de clar și limpede în ziua marilor răsplătiri din fața scaunului de judecată al lui Christos.
Tu la câte privilegii ești gata să renunți din pricina lui Christos și a Evangheliei?
Barzilai Galaaditul – un pseudonim pentru mine
Am fost întrebat adesea de ce mi-am ales ca pseudonim numele ,,Barzilai en Dan“. Mai întâi, din respect pentru omul care a purtat acest nume în Israel, iar în al doilea rând pentru că este o anagramare perfectă a propriului meu nume (Barzilai izvorât din Dan – pentru că nu sunt Galaadit).
Ce fel de om a fost Barzilai? Textele care vorbesc despre el sunt în 2 Samuel 17:27, 20:31-40 și 1 Regi 2:7. Haideți împreună să-i facem o vizită acestui Galaadit. Oamenii care l-au cunoscut ne spun că a fost un om loial, curajos, generos, dar modest și realist.
Un om loial
Barzilai a trăit în țara Galaad, o regiune montană situată la est de râul Iordan (2 Samuel 17:27; 19:31). Când s-a întâlnit cu împăratul David, Barzilai avea cam 80 de ani. David avea și el cam 60 de ani, așa că putem spune că s-au întâlnit doi oameni trecuți prin viață și înțelepți, fiecare în felul său. David păcătuise cu Batșeba și-l omorâse pe Urie. Tot Israelul știa lucrul acesta, inclusiv Barzilai. Dumnezeu decisese ca pedeapsa să fie ,,după Lege“ și David să dea ,,patru miei “ dintre copiii săi pentru mielul ucis (2 Sam. 12:6). Muriseră deja primul copil născut din Batșeba și murise Amnon (2 Sam. 13:28). Aveau să mai moară doi, Absalom și Adonia.
Prima întâlnire dintre Barzilai și împărat s-a petrecut în vremuri grele. David era în pericol. Fiul său Absalom a reușit să dea o lovitură de stat și să-l dea jos de pe tronul țării. Viclean și perfid, el furase ,,inimile oamenilor din Israel”. Ca să-și consolideze domnia, Absalom era hotărât să nu cruțe pe nimeni care ar mai fi ținut cu David. Toți, aproape toți servitorii lui au trebuit să fugă din Ierusalim (2 Samuel 15: 6, 13, 14). Frumusețea desăvârșită a lui Absalom era doar de suprafață. Pe dinăuntru era desăvârșit de …urât și de rău.
De la Ierusalim la Roghelim, locuința lui Barzilai erau doar cam 25 de kilometri, așa că cei de acolo știau tot ce se petrecuse în capitala țării. Cu toate acestea, în ciuda pericolului în care s-a plasat, Barzilai îi este loial lui David, nu lui Absalom. Pentru el, David este împărat fie că se găsește pe tron, fie că este plecat în pribegie; fie că este în capitala de la Ierusalim, fie că este exilat departe de ea.
Un om curajos
Toate semințiile lui Israel primiseră porunca să trimită ostași în armata cu care Absalom dorea să-l urmărească și să-l omoare pe David. Barzilai a riscat însă tot și a rămas alături de regele lui.
,,David ajunsese la Mahanaim când a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel. Absalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab. Israel şi Absalom au tăbărât în ţara Galaadului. Când a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai, Galaaditul, din Roghelim, au adus paturi, lighene, vase de pământ, grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, uscături, miere, unt, oi şi brânză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie.”
Curajul adevărat nu implică bsența fricii, ci biruirea ei! Iar credința este capabilă de acțiuni pe care logica nu le poate înțelege. Nu circumstantele din viata noastra ne determina caracterul, ci relatia noastra cu Dumnezeu, indiferent de circumstantele vietii.
Un om generos
Grupul care plecase în exil împreună cu David nu era nici mic, nici mare, dar plecaseră pe fugă din Ierusalim și n-aveau nimic cu ei. Cu generozitate, Barzilai și alți doi bărbați, Șobi și Machir, oferă lui David tot ce are nevoie. Acești trei subiecțiloiali înțeleg situația precară a regelui și a susținătorilor săi, spunând: ,,Poporul este înfometat, obosit și însetat în deșert”. Cei trei fac tot ce le stă în putință pentru a-i scoate din necaz; le dau paturi, grâu, orz, făină, cereale prăjite, fasole, linte, miere, unt, oi și alte dispoziții(2 Samuel 17: 27-29).
Cu fiecare zi însă, alături de David au venit oameni care doreau să-l apere așa că ,,musafirii“ lui Barzilai s-au înmulțit peste măsură. Probabil că soția lui i-o fi spus: ,,Măi bărbate, ce ne facem? Oamenii aceștia ne secătuiesc. Sunt din ce în ce mai mulți. Rămânem săraci de tot.“ Oastea adunată lângă David la Barzilai acasă a ajuns de numărul miilor (2 Sam. 18:4).
Sunt convins că așa a și fost. Găzduirea lui David l-a ,,uscat“ pe Barzilai. Sunt convins că acesta a fost motivul pentru care David l-a invitat apoi la Ierusalim și Barzilai și-a trimis copilul să mănânce la masa lui David. Urmașii lui nu s-au mai întors niciodată în Galaad. Nu aveau la ce să se mai întoarcă (1 Regi 2:7).
Cred că, providențial, Dumnezeu aranjase ca Barzilai să ajungă un om ,,foarte bogat“. Nici el nu știa cum de i se întâmplase acest lucru. Știa însă Dumnezeul lui David, care-l pregătise pe Barzilai exact pentru criza prin care a trecut împăratul David.
Ca orice criză a copiilor lui Dumnezeu, necazul cu Absalom avea și el să treacă. Forțele răzvrătite ale lui Absalom ajung curând la oamenii lui David. Lupta este dezlănțuită în pădurea lui Efraim, probabil lângă Mahanaim. Armata uzurpatorului este învinsă și ,,a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni” (2 Sam. 18:7). Oamenii lui David au fost mai tari. Absalom a vrut să fugă, dar părul lui bogat s-a prins în crengile unui pom. Spânzurat între pământ și cer (simbol al întregii lui vieți), tânărul a fost o țintă ușoară pentru săgețile lui Ioab (2 Samuel 18: 7-15).
Capitolul 19, din care face parte textul care ne vorbește despre Barzilai, ne arată cum i-a răsplătit împăratul David pe cei care i-au fost credincioși în timpul pribegiei.
Un om modest și realist
Când ajungem la descrierea despre Barzilai, descoperim încă o calitate a lui. Barzilai, este un om modest, conștient de limitele sale. Deși bătrân, Barzilai ține neapărat să-l conducă pe împărat măcar până la Iordan. Este un semn de respect și cinste.
– ,,De ce să-ți fiu o povară?“, îi răspunde el lui David, când acesta conștient că l-a sărăcit de tot, îl invită să se suie împreună cu el la Ierusalim și să-și petreacă restul vieții la palat (2 Samuel 19:15, 31, 33). A fost un fel de ,,Ce-am făcut deosebit ca să merit să-ți faci greutăți cu mine?“
,,Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine în Ierusalim.”Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreţilor şi cântăreţelor?“ (2 Sam. 33:35).
Extraordinar! Iată un om care nu este dezechilibrat de perspectiva de a deveni un om de vază la curtea împărătească, de a sta cu împăratul la masă și de a purta haine regale! Barzilai este un om realist și echilibrat, a cărui valoare este înăuntrul lui, nu în afara lui. Ca personaj, Barzilai este antetipul lui Absalom. Tânăr și frumos pe dinafară, dar gol pe dinăuntru, Absalom este așezat în contrast cu Barzilai, bătrân, neputincios, surd și ramolit de tot, dar de o frumusețe rară în caracter și foarte cumpătat în aprecierile despre sine însuși.
,,Să se întoarcă robul tău şi să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el” (2 Sam. 19:37).
,,Sunt un om cu perspectiva mormântului, nu cu a vieții“ spune Barzilai. ,,Ia-l însă pe fiul meu. El este doar la începutul vieții“.
Priceput la oameni, David s-a despărțit de Barzilai cu un semn de prețuire și recunoștință:
,,Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, îţi voi da!” După ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l-a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat. Şi Barzilai s-a întors acasă“ (2 Sam. 19: 38-39).
Facem bine să medităm asupra exemplului minunat pe care ni-l dă Barzilai. El a fost loial, curajos, generos, modest și realist. Și, mai presus de toate, el a decis să pună interesele lui Dumnezeu înaintea oricăror altor interese (Matei 6:33).
Cred că înțelegeți acum de ce mi-am ales ca pseudonim numele acestui om. Repetând istoria arhetipală, regele meu, Isus Christos, este și El plecat din Ierusalim în pribegia persecuțiilor din acest veac. Vreau să-i fiu loial, indiferent de riscuri și pericole. Vreau să-L găzduiesc și să-i pun la dispoziție tot ceea ce El, providențial, mi-a dăruit. Și mai vreau ceva: doresc să am urmașii mei pururi la masa Lui împărătească.
Elisei – confirmarea chemării la slujire
OSWALD CHAMBERS
…si nu l-a mai văzut. – 2 Împăraţi 2:11-12
Nu este rău să depinzi de Ilie câtă vreme ţi-l dă Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că va veni un timp când el va trebui să plece, atunci când el nu va mai fi călăuzitorul şi liderul tău, deoarece Dumnezeu nu vrea ca el să mai rămână. Tu spui: „Nu pot merge fără Ilie”. Dumnezeu îţi spune însă că trebuie.
Singur la Iordanul tău (2:14). Iordanul este simbolul despărţirii, unde nu mai ai partăşie cu nimeni altcineva şi unde nimeni nu poale lua responsabilitatea în locul tău. Trebuie să pui în practică ceea ce ai învăţat atunci când erai cu Ilie al tău. Ai fost în repetate rânduri la Iordan cu Ilie, dar acum eşti singur în faţa lui. Nu-ţi foloseşte la nimic să spui că nu poţi merge înainte; această experienţă a venit, iar tu trebuie să mergi înainte. Dacă vrei să afli dacă Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul care crezi că este, atunci treci singur prin Iordanul tău.
Bineînțeles că Iordanul putea fi trecut și înot, așa făceau oamenii locului. Elisei a vrut însă o confirmare că Dumnezeu îl vrea în locul lui Ilie.
Singur la lerihonul tău (2:15). Ierihonul este locul unde l-ai văzut pe Ilie al tău făcând lucruri mari. Când ajungi la Ierihonul tău, ai o reţinere puternică de a lua iniţiativa şi de a te încrede în Dumnezeu, vrând în schimb ca altcineva să facă aceasta în locul tău. Dacă rămâi credincios lucrurilor pe care le-ai învăţat cu Ilie, vei primi semnul că Dumnezeu este cu tine.
Elisei a văzut că oamenii l-au vrit în locul lui Ilie, Ei au avut nevoie nsă de un semn că Dumnezeul lui Ilie este acum cu Elisei.
Singur la Betelul tău (2:23). La Betelul tău se termină înţelepciunea ta şi începe înţelepciunea lui Dumnezeu. Când nu mai ştii ce să faci şi eşti gata să intri în panică, nu te teme; bazează-te pe Dumnezeu, iar El va aduce la lumină adevărul Său într-un mod care va sfinţi viaţa ta. Pune în practică ce ai învăţat când erai cu Ilie al tău, foloseşte mantaua lui şi roagă-te. Hotărăşte-te să te încrezi în Dumnezeu şi nu-l mai căuta pe Ilie!
Batjocorirea lui Ilie a însemnat un afront adus lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a confirmat alegerea lui Elisei apărându-și slujitorul. El face la fel și astăzi.
Lidia – neașteptata gazdă ideală
Dumnezeu ne surprinde chir și atunci când face ceea ce avem nevoie. Ar trebui să ne alteptăm, dar El face întotdeauna ,,altfel“ decât ne trece nouă prin minte.
Lidia este un foarte bun exemplu.
I. Ea apare în viața apostolului Pavel când se aștepta cel mai puțin. Văzuse în vis un bărbat care-l chema să treacă în Macedonia și să-i ajute. Se uita deci după un bărbat, dar … Dumnezeu i-a scos în cale o femeie. Lidia era vânzătoare de purpură. De oc era din Tiatira, dar acum era la Filipi, probabil din cauza afacerilor. Era o femeie bogată, dar și temătoare de Dumnezeu. Asta a făcut-o să vină în dimineața aceea lângă râu, unde era un loc de rugăciune al iudeilor (Fapte 16:13-14).
II. Ea este exact ceea ce are nevoie Pavel. Pentru că apostolului nici nu-i trecea prin cap soluția adusă de Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu trebuie s-o facă pe Lidia să ia ea inițiativa și să-l forțeze pe Pave să vină să stea la ea acasă (Fapte 16:15). Dacî stăm să numărăm bine grupul apostolicera compus din Pavel, Sila, Tmotei, pe care-l luseră cu ei de curând din Listra și Luca, cel care scrie întâmplarea la persoana întâia plural. Asta ne dă un total de patru persoane. Numi închipui că petrecuseră noaptea pe la vreun Hilton și nici că avea mulți bani pentru mâncare … Și Lidia îi invită în casa ei. Nu-i minunat? marile sunt resursele Domnului și ele dau buzna peste noi atunci când suntem gata să-i împlinim planurile! Lidia este deci exact ceea ce le trebuia lor atunci și acolo. O casă mare, o bucătărie bună și o gazdă primitoare. Slavă Domnului!
III. Ea devine nu numai gazda grupului apostolic, dar și gazda mici adunări creștine în formare. Există în text un amănunt care ne scapă deobicei. El se află în utimul verset din acest capitol. Acolo ne întâlnim iar cu Lidia. După schingiuirea din închisoare, și după toată tărășenia cu dregătorii cetății, Pavel și Sila sunt iar liberi. ce să facă? Unde să se ducă? Mi-l imaginez pe Sila zicându-i lui Pavel: ,,Știu unde să mergem. La Lidia. La ea poți merge oricând fără s-o deranjezi, la orice oră din zi și din noate.“
Textul ne mai face o surpriză. Când ajung acolo, cei doi n-o găsesc pe Lidia singură. Era ,,cu frații“. Își pusese casa și tot ce avea la dispoziția lui Dumnezeu. Nu-i minunat?
,,Ei au ieşit din temniţă şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat“ (Fapte 16:40).
Lidia este instrumentul pregătit de Dumnezeu pentru lucrarea apostolului pavel. Nici el însă și cu atât mai puțin ea, n-au știut lucrul acesta. Avem un Dumnezeu al surprizelor! Întotdeauna anticipând următorul nostru pas și așezând deja acolo tot ceea ce vom avea nevoie. Curaj! Înainte!
Zacheu – un om mic care a trăit o schimbare mare!
Luca 19
Introducere: Fără nici o îndoială, Luca este atent la context atunci când așează întâmplarea cu Zacheu exact înainte de pilda polilor. În felul acesta, învățătura Domnului Isus despre responsabilitatea noastră financiară în fața lui Dumnezeu iese și mai clar la suprafață.
Întâmplarea cu Zacheu ne dă o pildă de schimbare a atutudinii față de bani, iar pilda polilor generalizează această schimbare la viața tuturor urmașilor lui Christos.
Pe care dorinți să o luăm mai întâi? Eu mă limitez aici la întâmplarea cu Zacheu, un om mic care a trăit o schimbare mare.
I. Și-a schimbat părerea față de Isus Christos și de Dumnezeu
Este una să-L privești pe Isus de la distanță și cu totul alta să-l primești în casa și în viața ta. Curiozitatea și simpatia l-au suit pe Zacheu în dud (sycamor), dar ele au fost doar mugurii unei înfloriri care s-a produs atunci când Domnul Isus a intrat la el în casă. Tu L-ai primit pe Isus Christos la tine acasă? Ce efect a avut venirea Lui în viața ta?
II. Și-a schimbat părerea față de săracii din jur
Săracii existaseră și până atunci în jurul lui Zacheu, dar nu-l preocupaseră. Dintr-o dată, ei au devenit preocuparea lui arzătoare. Oare de ce?
Eu cred că zacheu a început să-i vadă pe oameni prin prisma musafirului, prin prisma lui Dumnezeu. Este tema ,,împăratului“ pe care o va dezvolta Domnul în pilda polilor …
III. Și-a schimbat părerera față de bani.
Omul acesta a ajuns în sfârșit bogat! Până atunci era ,,sărac“ și căuta să-și ascundă goliciunea cu banii adunați. După întâlnirea cu Domnul Isus, bani nu l-au mai tentat. Avea deja ceva mult mai prețios. Era bogat și a putut da din preaplinul inimi lui tuturor celor din jur.
Tu ești sărac și strângi sau bogat și dai?
A dărui dintr-o inimă generoasă – 6 mai 2018
Text: Exodul 35:20-29; 2 Corinteni 9:6-8
Verset de aur: 2 Corinteni 9:6
Prezentarea lecției:
Scopul – Să ne amintim modul în care poporul lui Israel a demonstrat generozitate în finanțarea construcției cortului întâlnirii. Să comparăm texte din Vechiul și din Noul Testament despre dărnicie. Să identificăm un mod de a ne exprima mai bine generozitatea și să plănuim să îl punem în aplicare.
Contextul lecției:
Ieșirea din Egipt și primirea legii la Sinai au constituit începuturile națiunii israelite. Să nu uităm că urmași lui Avraam au trăit timp de mai mult generații în Egipt și au învățat unele dintre tradițiile religioase ale acestui popor. Și din acest motiv, primele două porunci ale decalogului subliniau devoțiunea poporului față de Dumnezeu. Tot pentru a reeduca poporul din punct de vedere religios, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să construiască un sanctuar, un centru național de închinare, care s-a numit Cortul Întâlnirii. În mod surprinzător, Dumnezeu nu furnizat materialele de construcție pentru acest sanctuar, ci a cerut ca poporul să dăruiască resursele necesare construcției. Principiile dărniciei sunt astfel stabilite. Mai târziu, Apostolul Pavel descrie aceste principii și ne încurajează să le punem în aplicare în viețile noastre.
Dărnicia în Vechiul Legământ (Exodul 35:20-29)
• Dătător de bunăvoie (v. 20-22a)
• Daruri valoroase (v. 22b-28)
• Dătător ascultător (v. 29)
Dărnicia în Noul Legământ (2 Corinteni 9:6-8)
• Legea secerișului (v. 6)
• Decizia dătătorului (v. 7a)
• Dragostea lui Dumnezeu (v.7b)
• Abilitatea lui Dumnezeu (v. 8)
Aplicație practică
1 Cele două provocări la dărnicie: cea a lui Moise pentru poporul lui Israel, și cea a lui Pavel pentru corinteni, au motive diferite. Israeliților li s-a cerut să dăruiască pentru un loc de închinare pe care să-l folosească ei, corintenilor li s-a cerut să dăruiască pentru beneficiul altor persoane, pe care ei nici nu le cunoșteau. Chiar dacă cele două situații sunt diferite, ele au un factor comun: dorința de a dărui.
2 Când suntem confruntați cu o cerere de dărnicie, trebuie să ne evaluăm atitudinea înainte de a ne verifica contul bancar. Atitudinea corectă este cea demonstrată de Domnul Isus (2 Corinteni 8:9).
Isus Christos în fiecare carte a Bibliei
 |
| Old Testament Book | Main Revelation | Key Prophecies* / Types of Jesus |
| Genesis | The Seed of the Woman | Messiah would be born of the seed of a woman (Gen 3:15, Luke 1:34-35) Messiah would be a descendant of Abraham, Isaac & Jacob (Gen 12:3, 17:19, 28:14, Luke 3:23-34) Messiah would be a king in the line of Judah (Gen 49:10, John 1:49) Typified in the person of Melchizedek (Gen 14:18) The life of Isaac – the sacrificed son (Gen 22) The life of Joseph – the rejected brother (Gen 37) |
| Exodus | The Passover Lamb | Typified in the life of Moses – the deliverer The Passover Lamb (Ex 12, John 1:29,36) The Manna from Heaven (Ex 16, John 6) The Rock struck at Horeb (Ex 17, 1 Cor 10:4) The Tabernacle (Brazen Altar, Lampstand, Table of Showbread, Ark of the covenant etc) (Gen 25-30) |
| Leviticus | The High Priest | Typified in the sacrifices and offerings (Lev 1-7) In the Jewish festivals (Passover, Atonement, Lev 16, 23) In the scapegoat (Lev 16:7-9) In the person and duties of the High Priest (Lev 16) |
| Numbers | The Cloud and The Fire | Messiah would be a King (Num 24:17) Typified in the bronze serpent (Num 21:8-9) The Water from the Rock (Num 20) |
| Deuteronomy | The Prophet Like Moses | Messiah will be a prophet (Deut 18:15-19, John 6:14) Messiah would be worshipped by angels (Deut 32:43, Luke 2:13-14) Typified in the cities of refuge (Deut 4:41) |
| Joshua | The Captain of Our Salvation | Typified in the person of Joshua (our leader into the promised land) In the Promised Land In the Commander of the Army (Josh 5:13-15) |
| Judges | The Judge And Lawgiver | Typified in the Judges (for He is true Judge of the living and the dead) |
| Ruth | The Kinsman Redeemer | Messiah would be a descendant of Boaz and Ruth (Ruth 4:12-17) Typified in the life of Boaz – The Kinsman Redeemer (Ruth 2:1) |
| 1 & 2 Samuel | The Prophet of The Lord | Messiah exalted by God with power (1 Sam 2:10, Matt 28:18) Messiah would be a descendant of David (2 Sam 7:12-16, Matt 1:1) Messiah would be the ‘Rock’ (2 Sam 23:2-3, 1 Cor 10:4) Typified in the life of David – The King in Exile (1 Sam 22) The life of Jonathon – the faithful friend (1 Sam 18:1-4) |
| 1 & 2 Kings | The Reigning King | Typified in the life of Solomon (the Millennial Reign) In the life and miracles of the prophet Elisha (multiplying bread 2 Kings 4:42, healing leper 2 Kings 5) |
| 1 & 2 Chronicles | The Glorious Temple | Messiah would be from the tribe of Judah (1 Chron 5:2, Luke 3:23-32) Typified in Solomon’s temple In the Wisdom of Solomon (2 Chron 9:22) |
| Ezra | The Faithful Scribe | Typified in person of Zerubbabel, the rebuilder of the temple (Ezra 4) |
| Nehemiah | The Rebuilder of the Walls | Typified in the person of Nehemiah, the rebuilder of the walls of salvation |
| Esther | Mordecai | Typified in the person of Mordecai |
| Job | The Dayspring From on High | Typified in the sufferings of Job and the blessings that would follow |
| Psalms | The Lord Who Is Our Shepherd | Messiah would be the Son of God (Ps 2:7, 12, Matt 17:5) Messiah would be resurrected (Ps 16:8-10, Acts 13:30-37) Messiah would be despised & crucified (Ps 22:6-8, 14, Luke 23:21-23, Matt 27:35) Messiah would be hated without cause (Ps 69:4, Luke 23:13-22) Messiah would be Lord, seated at the right hand of God (Ps 110:1,5, 1 Pet 3:21-22) Messiah would be in the line of Melchizedek (Ps 110:4, Heb 6:17-20) Messiah would be the ‘stone’ rejected by the Jews (Ps 118:22, Matt 21:42-43) Key Messianic Psalms: Chapters 2, 8, 16, 22, 45, 69, 89, 109, 110, 118 |
| Proverbs & Ecclesiastes | The Wisdom of God | Messiah would be from everlasting (Prov 8:22-23, John 17:5) Messiah would be the Son of God (Prov 30:4, Matt 3:16-17) Typified in the Wisdom of God (Prov 8:22-31) |
| Song of Solomon | The Lover & Bridegroom | Typified in the Bridegroom’s love for, and marriage to, the bride |
| Isaiah | The Suffering Servant | Messiah would be born of a virgin (Is 7:14, Luke 1:34-35) Messiah would be Immanuel „God with us” (Is 7:14, Matt 1:21-23) Messiah would be God and Man (Is 9:6, John 10:30) Messiah would have the 7-fold Spirit upon Him (Is 11:1-2, Matt 3:16-17) Messiah would heal the blind, lame, deaf (Is 35:5-6, Mark 10:51-52) Messiah would be proceeded by a forerunner (Is 40:3, Luke 1:17) Messiah would be a light to the gentiles (Is 42:6, John 8:12) Messiah would be despised by the Jewish nation (Is 49:7, John 10:20, Matt 27:23) Messiah would be whipped and beaten (Is 50:6, Matt 26:67, 27:26) Messiah would die as a guilt offering for sin (Is 53:10, John 18:11) Messiah would be resurrected and live forever (Is 53:10, Mark 16:16) |
| Jeremiah & Lamentations | The Weeping Prophet | Messiah would be God (Jer 23:6, John 13:13) Messiah would be a righteous Branch (Jer 23:5) Messiah would be our righteousness (Jer 23:6, 1 Cor 1:30) |
| Ezekiel | The Son of Man | Messiah would be a descendant of David (Ez 34:23-24, Matt 1:1) |
| Daniel | The Son of Man coming in the clouds of Heaven | Messiah would be ‘a son of man’ given an everlasting kingdom (Dan 7:13-14, Luke 1:31-34) Messiah would come 483 years after the decree to rebuild Jerusalem (Dan 9:25, John 12:12-23) Messiah would be killed (Dan 9:26, Matt 27:35) Revealed as the ‘stone’ (and His kingdom) that smashes the kingdoms of the world (Dan 2:34,44) Typified in the 4th man in the fiery furnace – one like ‘the son of gods’ (Dan 3:25) |
| Hosea | The Bridegroom | Typified in Hosea’s faithfulness to his adulterous wife (Hos 3) |
| Joel | The Baptizer With The Holy Spirit | Messiah will offer salvation to all mankind (Joel 2:32, Rom 10:12-13) Messiah would baptize people with the Holy Spirit (Joel 2:28-32) |
| Amos | The Burden Bearer | God would darken the day at noon during Messiah’s death (Amos 8:9, Matt 27:45-46) |
| Obadiah | The Mighty Savior | |
| Jonah | The Forgiving God | Typified in Jonah being 3 days and 3 nights in the belly of a fish (Jon 1:17, Matt 12:40) |
| Micah | The Messenger With Beautiful Feet | Messiah would be born in Bethlehem (Mic 5:2, Matt 2:1-2) Messiah would be from everlasting (Mic 5:2, Rev:1-8) |
| Nahum | The Avenger of God’s Elect | |
| Habakkuk | The Great Evangelist, Crying For Revival | Messiah would come from Teman at His return, full of glory (Hab 3:3) Typified in the life of Habakkuk (his intercession and prayer for his people) |
| Zephaniah | The Restorer of the Remnant | |
| Haggai | The Cleansing Fountain | Messiah would visit the 2nd temple (Hag 2:6-9, Luke 2:27-32) |
| Zechariah | The Pierced Son | Messiah would be Priest and King (Zech 6:12-13, Heb 8:1) Messiah would be ride into Jerusalem on a donkey (Zech 9:9, Matt 21:6-9) Messiah would be God (Zech 11:12-13, John 12:45) Messiah would be pierced (Zech 12:10, John 19:34-37) |
| Malachi |
The Son of Righteousness | Messiah would appear at the temple (Mal 3:1, Mark 11:15-16) Messiah’s forerunner would come in the spirit of Elijah (Mat 4:5, Matt 3:1-2) |
| New Testament Book | Main Revelation | Titles / Names Revealed of Jesus |
| Matthew | The Messiah | The Son of David (Matt 1:1) The King of the Jews (Matt 2:2) The Son of God (Matt 2:15). The Bridegroom (Matt 9:15) |
| Mark | The Miracle Worker | The Holy One of God (Mark 1:24) The Servant (Mark 10:45) The King of Israel (Mark 15:32) |
| Luke | The Son of Man | The Horn of Salvation (Luke 1:69) The Consolation of Israel: (Luke 2:25). |
| John | The Son of God | The Only Begotten Son: (John 1:14,18) The Lamb of God (John 1:29,36) The Bread of life (John 6:35) The Light of the World (John 8:1) The I AM! (John 8:58) The Door of the Sheep: (John 10:7,9) The Good Shepherd (John 10:11) The Resurrection and life (John 11:25) The Way, the Truth, the Life (John 14:6) The True Vine (John 15:1) |
| Acts | The Ascended Lord | The Prince of Life (Acts 3:15) The Judge of the living and the dead (Acts 10:42) The Just One (Acts 7:52). The Hope of Israel (Acts 28:20) |
| Romans | The Justifier | The Rock of Offense (Romans 9:33) The Deliverer (Romans 11:26) The Lord of the dead and the living (Romans 14:9) The Root of Jesse (Romans 15:12) |
| 1 & 2 Corinthians | The Last Adam | The First-fruits (1 Corinthians 15:23) The Last Adam (1 Corinthians 15:45) |
| Galatians | The One Who Sets Us Free | The Lord Jesus Christ (Gal 1:3) |
| Ephesians | The Christ of Riches | The Head over All Things (Ephesians 1:22) The Cornerstone: (Ephesians 2:20) |
| Philippians | The God Who Meets Our Every Need | The Name above all names (Philippians 2:9) |
| Colossians | The Fullness of The Godhead | The Image of the Invisible God (Colossians 1:15) The Head of the body (Colossians 1:18) The Beginning (Colossians 1:18) The Firstborn from the dead (Colossians 1:18) The Hope of Glory (Col 1:27) |
| 1 & 2 Thessalonians | The Soon Coming King | The Lord of Peace (2 Thessalonians 3:16) |
| 1 & 2 Timothy | The Mediator Between God And Man | The King of Ages (1 Timothy 1:17) The Mediator (1 Timothy 2:5) |
| Titus | The Blessed Hope | The Blessed Hope (Titus 2:13) The Great God and Saviour (Titus 2:13) |
| Philemon | The Friend, Closer Than a Brother | The Lord Jesus Christ (Philemon 3) |
| Hebrews | The Blood That Washes Away My Sins | The Heir of All Things (Hebrews 1:2) The Faithful High Priest (Hebrews 2:17) The Author and Finisher of our Faith (Hebrews 12:2) |
| James | The Great Physician | The Lord of Glory (James 2:1) The Judge at the door (James 5:9) |
| 1 & 2 Peter | The Chief Shepherd | The Living Stone (1 Peter 2:4) The Chief Shepherd (1 Peter 5:4) |
| 1 & 2 & 3 John | Everlasting Love | The Eternal Life (1 John 1:2) The Righteous (1 John 2:1) |
| Jude | The God our Saviour | The Only Wise God our Saviour (Jude 25) |
| Revelation | The King of Kings and the Lord of Lords! | The Alpha and Omega, the First and the Last: (Revelation 1:17, 22:13) The Lion of the Tribe of Judah (Rev 5:5) The Word of God (Revelation 19:13). The King of kings and Lord of lords (Revelation 19:16) The Bright Morning Star (Revelation 22:16) |
| * Prophecy Source: http://www.messiahrevealed.org/book-index.html Please check this link for additional prophecies
Also check out Who is Jesus? |
||
David și Abigail – un seminar de familie
David ar fi putut să se uite la oricare dintre fecioarele lui Israel și s-o ceară de nevastă, dar a ales văduva unui om care murise de curâd … Cum se explică aceasta?
,,David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă“ (1 Sam. 25:40b).
Ce vede un bărbat la o fameie ca s-o dorească de soție? Ce vede o femeie la un bărbat ca să-l dorească de soț?
Iată un pasaj care ne dă răspunsuri la aceste întrebări delicate. Întâmplarea cu David și Abigail poate fi un seminar pentru viața de familie.Să vedem mai întâi …
I. Contextul întâmplării
David se afla într-una din cele mai dificile perioade din viață.
(1) Uns de Samuel ca împărat, dar prigonit și urmărit de Saul, David nu știa ce să mai creadă: va fi sau nu va fi împărat în Israel.
(2) Alături de fostul general al lui Saul se adunaseră în pustie la început 400 și apoi 600 de oameni:
,,David a plecat de acolo şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au pogorât la el. Toţi cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi s-au strâns la el şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni“ (1 Sam. 22:1-2)
Nu se poate spune că David era înconjurat de oameni de mare calitate! Nu este ușor să conduci o ceată alcătuită din ,,Toţi cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi …“. Mai târziu, comentatorul biblic avea să-i numească pe unii dinre ei ,,oameni de nimic“:
,,Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii şi să plece” (1 Samuel 30:22).
(3) Este greu să supraviețuiești în pustie singur, darămite să mai ai și grija a 600 de oameni care te însoțesc. dacă aceasta era ,,împărăția“ pe care i-o pregătise Domnul, soarta lui David nu era tocmai ușoară …
Întâmplarea a făcut ca ceata lui david să stea în pustie în proximitatea turmelor unui om bogat, numit Nabal. Ar fi fost ,,normal“ ca ,,oameni de nimic“ să fure din când în când din turmele lui nabal, dar n-a fost așa. Influența lui David asupra lor a fost covârșitoare. Caracterul lui s-a imprimat în comportamentul lor și ei s-au comportat adimirabil:
,,Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost zid şi zi, şi noapte în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor“ (1 Sam. 25:15-16).
Nu numai că oamenii lui David n-au furat din turmele lui Nabal, dar prin simpla lor prezență, averile lui Nabal au fost neatinse de hoți și tâlhari.
După ce am văzut contextul, să vedem acum
II. Criza dintre David și Nabal
Între oameni cu bun simț, anumite lucruri sunt înțelese de la sine. Nabal a ftras foloase din prezența oamenilor lui david. Se cuvenea deci să le fie recunoscător și să o dovedească cu prima ocazie. Ea s-a ivit la sărbătoarea anuală a ,,tunsului oilor“, așezată anual la schimbarea anotimpurilor. iarna, oile aveau nevoie de blană, dar vara, blana le era mai mult o povară, așa că pririetarii le tundeau și-și măsurau astfel una din principalele surse de venit: lâna. Era o ocazie de veselie și sărbătoare. David s-a gândit că venise vremea ca Nabal să-și arate recunoștința pentru oamenii lui. Ca semn că nu vrea să-l forțeze să facă această binefacere, David trimite la Nabal ,,zece tineri“, nu zece războinici:
,,A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu şi să-i vorbiţi aşa:
‘Să trăieşti în pace şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ce te lasă inima’.” (1 Sam. 25:5-8).
N-a fost însă să fie așa. În loc să-și arate recunoștința, Nabal nu numai că i-a refuzat ope oamenii lui David, dar a foloist ocazi să-l batjocorească pe David:
,,Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. Şi să-mi iau eu pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?” (1 Sam. 25:10-11).
Obrăznicia lui Nabal nu l-a prins pe David într-o zi bună și ,,regele-fugar“ a sărit să se răzbune singur. În logica lui David, un om ca Nabal nu avea dreptul să existe.
,,Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” (1 Sam. 25:13a).
Sentința dreptății lui David decretase:
,,David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine. 22 Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“
,, … n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine“ (1 Sam. 25:21-22; 34b).
III. Comportamentul într-o situație de criză
Crizele sunt ocazii de identificare a caracterului cuiva. Ea nu ne schimbă, ci doar dau pe față ceea ce era de mult în noi.
Un înțelept a primit odată vizita unui tânăr venit să caute explicații pentru ieșirile lui nesăbuite. Înțeleptul l-a invitat la o cafea. Când s-au așezat, înțeleptul a mișcat violent masa, iar cafeaua s-a vărsat pe fața de masă curată. ,,Înțelegi tu ce am făcut eu? Unde se afla cafeaua înainte ca eu să mișc masa? Eu n-am creat cafeaua! Am mișcat doar masa și cafeaua a dat pe afară. Ce este înăuntru, dă pe afară. Stările de criză nu fac altceva decât să ne arate din ce suntem plini pe dinăuntru“.
În criza dintre David și Nabal se interpune Abigail, soția lui Nabal. Cei doi se cunosc deci într-o situație de criză și descoperă din ce erau făcuți fiecare dintre ei. Revenim acum la întrebările din introducerea acestui mi studiu. Ce a văzut David la Abigail ca s-o dorească de soție? Ce a văzut Abigail la David ca să-l dorească de soț?
Ce a văzut David la Abigail?
(1) Abigail a făcut ce a putut ea mai bine într-o situație rea
Nu știm cum a ajuns această femeie ,,cu judecată și frumoasă la chip“ să fie nevasta unui om ,,aspru și rău în faptele lui“ (1 Sa. 25:3). S-o fi atras bogăția lui? Naba l ,,era un om foarte bogat“ care ,,avea trei mi de oi și o mie de capre“ (1 Sam. 25:2).S-o fi cumărat el de la părinții ei săraci? Nu știm, dar știm că Abigail s-a atrăduit din răsputeri să facă ceva bun șintr-o căsnicie rea.
Din punctul acesta de vedere, Abigail seamănă foarte mult cu Ana, mama lui Samuel (1 Samuel 1:1-28) și seamănă cu o sumedenie de femei care nu știu nici ele prea bine azi cum de au ajuns în căsnicii așa de nefericite …
(2) Abigail a fost gata să scape viața unui soț ,,nebun“
Nu era prima oară că nabal făcea prosii. Abigail văzuse multe! Experiența ei o convinsese că nu erau prea mute speranțe ca soțul ei să se schimbe. Ascultați-o cum îi vorbește despre bărbatul ei lui David:
,,Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie“ (1 Sam. 25:25).
O soție care să vrea să scape viața bărbatului ei, când avea î sfârșit șansa să scape de el, nu este de aruncat. david și-a dat seama foarte repede de aceasta. Nu există bărbat care să nu greșească, iar o nevastă care să țină la ,,omul ei“ chiar și când acesta calcă în străchini era atunci (și este și astăzi) o ,,raritate“.
(3) Abigail a fost o femeie de inițiativă
Există situații în care o femeie trebuie să stea și altele n care o femeie trebuie să acționeze. O nevastă care știe să facă deosebirea dintre unele și celelalte este cu adevărat ,,o femeie cu judecată“. Din faptul că slugile lui Nabal au venit să-i spună problema lui Abigail putem înțelege foarte multe lucruri …
,,Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei. Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost zid şi zi, şi noapte în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă şi el este aşa de rău încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească” (1 Sam. 25:14-17).
Deși nu era obișnuit și nici recomandabil, Abigail n-a sta de vorbă cu bărbatul ei (1 sam. 25:19b), ci, fără știrea lui, s-a dus singură să rezolve problema. Cum a rezolvat-o?
(4) Abigail a știut că ,,dragostea unui bărbat trece prin stomac“ și că ,,un bărbat flămând este un bărbat nervos“.
Abigail a reparat greșeala soțului ei:
,,Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea şi eu voi veni după voi” (1 sam. 25:18-19).
(4) Abigail a știut să se smerească înaintea lui David
,,Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ“ (1 Sam. 25:23).
Prea multe femei refuză ,,să se dea jos de pe măgar“ atunci când vorbesc. Abigail a știut cum să-l ia pe David și în ce poziție să stea ca să-i capete bunăvoința.
(5) Abigail a luat asupra ei vinovăția soțului ei
,,Cine este de vină?“ este întrebarea care a distrus nenumărate căsnicii. O femeie cu judecată știe că este de preferat să piardă o ceartă și să câștige un soț, nu invers.
,,Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! “ (1 Sam. 25:24a).
(6) Abigail s-a arătat preocupată de imaginea publică a lui David
Dacă i-ar fi vorbit în public, oamenii din jur ar fi putut spune că o femeie a fost mai deșteaptă decât David! Nici un bărbat n-ar fi acceptat o asemenea situație! Cu atât mai puțin David. Știind acestea, Abigail a spus:
,,Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale“ (1 Sam. 25:24b).
Înțelepciunea de familie spune: ,,O femeie înțeleaptă îi lasă întotdeauna bărbatului ei iluzia că el conduce“. Cuvintele au fost ale lui Abigail, dar hotărârea a trebuit să fie a lui David.
(7) Abigail i-a ajutat pe David să-și redobândească credința în planul lui Dumnezeu pentru viața lui.
Ea i-a atrs atenția lui David că un om ca el trebuie să se ridice la înălțimea chemării lui. Venită într-o perioadă de mari lupte lăuntrice și de chinuitoare îndoieli, confirmarea venită prin cuvintele Abigailei i-au căzut foarte bine lui David. În Abigail, el a întâlnit o femeie care i-a întărit credința. Încurajările unei femei fac minuni pentru un bărbat aflat într-o situație de cumpănă:
,,Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu.
Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal! Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu.
Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului şi niciodată nu va fi răutate în tine.
Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi. Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta” (1 Sam. 25:25-31).
Nu degeaba se spune că ,,în spatele unui bărbat de succes se află o femeie înțeleaptă, o mamă sau o soție, câteodată amândouă“.
Fără să vreau să forțez textul, găsesc în cuvintele Abigailei (,,Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta“) un ecou prevestitor al cuvintelor rostite de tâlharul care l-a mângăiat pe cruce pe Domnul Isus cu credința lui: ,,Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta“ (Luca 23:42).
Toate aceste șapte lucruri pe care le-a făcut Abigail l-au impresionat profund pe David! Nu mai întâlnise niciodată o astfel de femeie. Răsplata Abigailei a fost să audă aprecierea pe care i-a făcut-o David. În esență, el spune: ,,Astăzi, tu ai fost o mare binecuvântare pentru mine!“
,,David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna!“ … Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine.” (1 Sam. 25:32-33, 35).
Ce a văzut Abigail la David? Observându-l cu mintea ei înțeleaptă, Abigail a înțeles de la David că …
(1) Un om drept va face întotdeauna dreptate.
Abigail cunoștea destule despre David ca să știe cu cine are de a face. Se spună că ,,în fiecare bărbat dorm un câine blând și un tigru necruțător. Depinde de fiecare femeie să știe pe care dintre cei doi să-i trezescă“.
(2) Un om puternic este și un om care știe să asculte.
Un alt bărbat în situația lui David ar fi putut-o repezi pe Abigail, spunând: ,,Prea târziu, doamnă. N-am timp să mai stăm de vorbă. N-am nimic cu tine. Am ce am cu bărbatul tău. N-am timp să discut cu femeile.“
Abigail a mizat însă pe faptul că david nu era un bărbt obișnuit, rudimentar. Ea a sperat că David se va opri și o va asculta. N-a dat greș. Speranțele ei au fost răsplătite.
(3) Un om în planul lui Dumnezeu va izbândi întotdeauna.
Nu, Abigail n-a crezut doar în David! Ea a crezut în Dumnezeul lui David. Tot poporul lui Israel fusese martor la biruințele pe care i le-a dat lui David Domnul. Abigail știa și ea de uciderea lui Goliat și cântase probabil și ea refrenul popular:
,,Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David, zecile lui de mii.” (1 Samuel 18:7).
(4) Un om care primește smerirea, știe și când să înalțe pe alții.
Smerenia n-a fost niciodată o piedică în fața unei femei care știe să biruiască. Abigailei nu i-a fost greu să ,,se dea jos de pe măgar“, ,,să se arunce cu fața la pământ“ și ,,să se arunce la picioarele lui“ David. orice ,,femeie cu judecată“ este gata să le facă. Să te smerești înaintea celui care te poate înălța este un act de mare înțelepciune. Se spune că ,,orice soție care știe să-și trateze soțul ca pe un rege, va ajunge să fie tratată ca o regină“.
David și-a zis: ,,O femeie ca această Abigail nu trebuie scăpată din mână“. Departe de a mai aștepta ca profeția din cuvintele ei să se împlinească și el s-o bage în seamă numai după ce va ajunge pe tron, David a chemat-o nerăbdător să i se alăture de îndată ce a scăpat de legământul care o lega de Nabal. O femeie ca Abigail nu este doar o nevastă de palat! Una ca ea îți este necesară mai ales când te îndoiești că vei ajunge vreodată la palat, în stările de criză și de îndoială, când toți și totul par că-ți stau împotrivă.
Explicații la Biblie 