Ana – un Mare Preot în cultul morții

Vă propun un studiu despre acest personaj tragic. marcat de nevrednicie.

I. Nevrednic de numele purtat

Biblia ne prezintă perechi de personaje care, deși au purtat același nume, au avut comportamente diamental opuse. Iuda a  fost al patrulea fiu al patriarhului Iacov, iar numele lui înseamnă în traducere ,,Laudat fie Domnul“, dar Iuda din Noul Testament a compromis pentru totdeauna acest nume … Ana a fost numele purtat de gingașa și foarte credincoasa mamă a lui Samuel, dar Ana, Marele Preot a murdărit și el acest nume. În traducere, ,,Ana“ înseamnă ,,harul lui Iehova“.  Te-ai fi așteptat ca atunci când ,,harul lui Iehova“ ajunge Mare Preot să asisti la manifestări de dragoste, de milă și de bunătate. Evoluția acestui personaj malefic a fost departe însă de astfel de sentimente. Acest om pervers n-a împlinit nimic din așteptările cu care tatăl său, Seth, i-a dat un nume atât de frumos.

II. Nevrednic de poziția ocupată

A fost nevrednic pentru că nu a avut un caracter corespunzător seminției lui Levi, dar și pentru că nu s-a achitat corespunzător de obligațiile acestei poziții.

Pe vremea Domnului Isus, Marele Preot era așezat în slujbă de guvernatorii romani. Marele Preot Ana a fost ,,numit“ pe post de Quirinius, guvernatorul roman imprial al Siriei. A funcționat ca mare Preot între anii 6 și 15 d.Ch. dar a fost puterea malefică din umbră care a dominat preoția pe toată durata vieții sale. El a fost obligat de alt guvernator roman, Valerius Gratus, procuror al Iudeii la începutul domniei lui Tibeiu, să cedeze poziția de Mare Preot lui Ismael. După Ismael a urmat Eleazar, fiul lui Ana, apoi Simon și după el, Caiafa, ginerele lui (Ioan 18:13).

Deși fusese înlăturat ca Mare Preot, Ana a avut trecere înaintea romanilor. Nu mai puțin de cinci băieți ai lui, plus ginerele Caiafa și nepotul Matthias au funcționat pe rând ca mari preoți. Spre deosebire de dinastia Macabeilor, care a condus răscoala evreilor împotriva grecilor, dinastia lui Ana s-a vândut romanilor și a fost total ascultătoare de ei. Singurii oameni cărora li s-au opus Ana și Caiafa au fost cei cu spirit patriotic: Ioan Botezătorul, Domnul Isus și apostolii. Chiar și așa, romanii îi schimbau pe preoți des din funcție ca să nu le îngăduie o legătură prea mare cu masele populare.

Deși fusese înlăturat deci din funcție, Ana și-a păstrat însă influența supra tuturor, astfel că până și în Faptele Apostolilor îl găsim enumerat printre preoții de frunte:

,,A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi“ (Fapte 4:5-7).

Preeminența lui Ana se vede din faptul că numai el este numit aici ,,marele preot“ în timp ce despre ceilalți ni se spune doar că ,,se trăgeau din neamul marilor preoți“.

Marele Preot amintit în Ioan 18:19,22 este fără îndoială tot Ana, deși în versetele 13 și 24 este amintit și Caiafa. Când a fost arestat, Domnul Isus a fost adus mai întâi înaintea Marelui Preot Ana:

,,L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela“ (Ioan 18:13).

Tot Ana este amintit și în legătură cu începutul lucrării lui Ioan Botezătorul, care s-a petrecut ,,în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa“ (Luca 3:2).

Ana și-a păstrat autoritatea între ceilalți preoți. Acest lucru iese în evidență din faptul că el l-a chestionat pe Domnul Isus despre ucenicii Lui și despre învățăturile Lui. Unul din aprozi L-a lovit pe Domnul Isus pentru atitudinea față de ,,Marele Preot“:

,,Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?“ (Ioan 18: 19-22).

După ce a avut ilegal întâietatea primului interogatoriu, Ana L-a trimis apoi la Caiafa, dar este clar că aprozii îl considerau pe el adevăratul Mare Preot.

,,Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa“ (Ioan 18:23024).

(Informații din Iosif Flavius, The Antiquities of the Jews, XVI11. ii. 1, 2; XX. ix. 1)

Marele Preot Ana a fost un uzurpator de funcție, cu un caracter mizerabil.

Prin apartenența sa la partida saducheilor, Ana este un om care zice ,,că nu este înviere, nici înger, nici duh“ (Fapte 23:8). El are o religie lipsită de perspectiva veșniciei, prizonieră înlanțuita de pasiunile vieții de acum și de aici.

Ana este preot în fruntea unui sistem religios gol de conținut, pervertit până la deicid, la ucidere de Dumnezeu.

Ana este un Mare Preot om al banilor. Obișnuit să rezolve problemele relațiilor cu ocupanții romani prin intermediul banilor, el este convins că ,,orice om îsi are pretul!“  De aceea nu-i este greu să-i sature setea de bani lui Iuda. Marele Preot Ana este autorul moral al sinuciderii acestui nenorocit. Sub haina religioasa s-a ascuns un om strain de Dumnezeul adevărat al evreilor. În Ana, sub pojghița de furnir scump a haunelor preoțești s-a ascuns rumeguș rămas din măcinarile vieții. Nimic din el n-a fost lemn de esența tare, lemn parfumat ca stâlpii de altădată din templu.

III. Nevrednic de șansa extraordinară pe care i-a oferit-o providența

Să fii Mare Preot când Dumnezeu vine personal să-Și viziteze poporul! Extraordinar! Ce șansă unică! A fost mai mult decât ,,șansa vieții“. A fost ,,șansa istoriei“! Să fii preot și să te întâlnești cu Dumnezeu față în față! Ce privilegiu!

Marele Preot a fost însă orb și surd față de această ocazie. Pentru totdeauna, el a intrat în istoria omenirii drept Marele Preot care și-a ucis Dumnezeul. Pretinzând că-L slujește, Ana L-a eliminat din toate calculele lui perverse. Probabil că Dostoievski a prins cel mai bine dramatisul acelei întâlniri atunci când a scris ,,Marele Inchizitor“.

Se prea poate ca unele aluzii despre Marele Preot Ana și cei cinci fii ai lui să fi fost prezente în pildele spuse de Domnul Isus înaintea poporului. De exemplu, în pilda despre ,,Bogatul și Lazăr“ (Luca 16:19-31), Domnul Isus folosește înadins numărul de cinci copii, atunci când spune:

,,Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’.

Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei’.

‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’.

Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi’.” (Luca 16:19-31).

Se poate că Domnul Isus a dat pe față faptul că familia de mari preoți a lui Ana nu vor crede nici după ce Lazăr din Betania va fi înviat din morți. Nu este de mirare că aceștia au văzut în Lazăr un chimpe în ochi și au vrut să-l elimine:

,,O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. 10 Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus“ (Ioan 12:10-11).

Sărbătoarea Paștelor aducea aminte evreilor de marele har prin care Dumnezeu nu i-a pedepsit odată cu egiptenii prin îngerul morții, din cauza sângelui nevinovat pus pe ușiorii porților evreiești. Îngerul a trecut ,,pe lângă“ casele evreilor, de aceea sărbătoarea se numește până azi,,Passover“ (trecerea pe lângă). Până și guvernatorii romani obișnuiau să le elibereze evreilor câte un deținut de sărbătoarea aceasta a ,,harului“. El se gândea că poporul îl va cere pe Domnul Isus:

,,La fiecare Praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei“ (Mat. 27:15).

N-a fost însă să fie așa:

,,Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare“ (Mat. 27:20: Luca 23:18).

,,Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş“ (Fapte 3:13-14).

Deși numele lui înseamnă ,,harul lui Iehova“, Ana este un Mare Preot al morții, pasionat până la obsesie de eliminarea Nazarineanului. ,,Passover”, Sarbatoarea Harului a fost patronată atunci de un om al morții! Pentru cei ce au ochi să vadă, Dumnezeu le-a răspuns lui Ana și evreilor de atunci, tot în contextul plăgilor din Egipt. Dacă vă amintiți, la cea de a noua urgie cauzată de împietrirea lui Faraon, Dumnezeu a făcut să fie trei zile de întinerec în toată țara (Exod10:21-24). A fost un întuneric ciudat, nemaiîntâlnit în istorie. N-a fost o eclipsă, pentru că nici o ecplipsă nu durează trei zile. Și n-a fost cauzat de așezarea lunii între soare și pământ, pentru că luna nu este găurită pentru ca să poată cauza ,,marea excepție“ prin care Dumnezeu a lăsat să fie o ,,zonă de lumină“ doar peste everei:

,,Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi.” Moise şi-a întins mâna spre cer şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile. Nici nu se vedeau unii pe alţii şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină“ (Exod 10:21-23).

La răstignirea Domnului Isus, Dumnezeu a făcut ,,invers“. Planeta a fost luminatăca deobicei, dar teritoriul evreilor a fost cufundat în beznă:

,,De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara“ (Mat. 27:45).

Marele Preot Ana și-a ratat chemarea și a risipit în zadar harul lui Iehova.

Nu știu dacă de unde este el acuma, Ana îl poate vedea pe Domnul Isus, dar dacă poate, eș înțelege măcar dincolo de moarte ce este, cum este și cum se poartă un adevărat ,,Mare Preot (Evrei 4:14-15).  Gândiți-vă că va veni ceasul în care Ana însuși va sta în fața Marelui Preot ceresc, Isus Christos. Cum se va simți el atunci? Își va da oare seama că vitorul său etern a atârnat de relația personală cu necăjitul Nazarinean despre  care a crezut că poate face cu El orice vrea?

Ana nu este însă un Mare Preot fără urmași. Lumea de azi este plină de saduchei care nu cred în înviere, în îngeri, în duh. Cea mai raspândită religie de pe pământ este religia necredinței, religia unui ,,nu“spus obraznic lui Dumnezeu. Ea adună un convoi de inconștienți care merg resemnați spre mormânt, fără nădejde, fără bucurie, fără rost. Vali Sezanov, în rugăciunea rostită aseară la Bethel, i-a mulțumit Domnului pentru Învierea Domnului Isus.  ,,Fără ea, a zis el, am fi pribegit veșnic între un cântat de cocoș care ne-a răscolit conștiința și un mormântul cu piatra sigilată.“