Una din caracteristicile închinării evreilor a trebuit să fie ,,naturalețea“ ! Arhitectura și clădirile impozante realizate de oameni nu-L impresionează pe Dumnezeu. Natura este cea mai impozantă și mai magnifică imagine ,,arhitecturală“ a lui Dumnezeu. Templul naturii este cadrul recomandat tuturor celor ce I se închină lui Dumnezeu ,,în duh și în adevăr“ (Ioan 4:21-26).
În Exodul, Dumnezeu vine la evrei coborându-se pe o înălțime de pământ numită ,,muntele Sinai“. Impresia lăsată asupra celor prezenți a fost înfricoșătoare și plină de maiestate (Exod 20:18-21).
Consecința?
Citiți cu atenție textul imediat următor, care are importanță tocmai pentru că reglementează ,,forma“ în care închinarea evreilor trebuia să rămână plină de naturalețe:
,,Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri.
(a) Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.
(b) Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.
(c) Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.
Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui” (Exod 20:22-26).
V-ați gândit vreodată că ,,altarul“ recomandat de Dumnezeu aici este o ,,imitație“, o ,,machetă“ a … Sinaiului? El trebuia să fie o ,,moviliță“ de pământ sau o ,,îngrămădire de pietre“. În ambele cazuri, Dumnezeu nu recomandă, dacă nu chiar interzice, intervenția iscusinței omului în ,,arhitectura“ locurilor de închinare.
Chiar și mai târziu, când Dumnezeu ,,cu mâna Sa“ le-a dă chipul ,,machetei“ sanctuarului ceresc, Dumnezeu interzice evreilor accesul în ele (!!!) În Cortul Întâlniri și în Templu nu puteau pătrunde decât o mică minoritate din seminția lui Levi. Ceilalți, adică imensa majoritate a celor din Israel a fost chemată să se întâlnească cu Dumnezeu ,,afară“, acolo unde își trăiau viața de fiecare zi.
Extraordinar! Cât de departe este această reglementare cultică de ,,obsesia“ catolică și ortodoxă a Catedralelor !
Cât de confuz trebuie să fi fost acel om al lui Dumnezeu din secolele trecute care, auzind comanda divină: ,,Zidește Biserica Mea“, s-a apucat să facă o clădire imensă de piatră ?! El a istovit, chinuit și sărăcit pietrele vii ca să pună una peste alta niște pietre moarte !!
Vă sună familiar ? ….
[…] https://scripturile.wordpress.com/2016/01/21/un-paradox-naturaletea-inchinarii-evreilor-reglementata… […]