Explicații la Biblie

Acasă » Comentariu » Iosua

Iosua

„ … Mergeţi să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru” (Iosua 1:11).

Este bucuria lui Dumnezeu să dăruiască, este datoria noastră să cucerim prin credinţă!

Pentru ostaşul crucii nu există nici o altă carte mai plină de încurajare şi de învăţătură ca această cronică a viteazului Iosua. Paginile ei mustesc de adevăruri spirituale valabile pentru copiii lui Dumnezeu din toate timpurile.

Titlul

Această carte este prima carte din Biblie care poartă numele autorului ei. De fapt, numele iniţial al acestui om a fost „Hoşeea” sau poate „Iehoşua” care se pot traduce prin perifraza: „Dumnezeu este Mântuitorul”. Pus în slujba Domnului încă de tânăr, omul acesta a devenit: „Iosua” care tradus înseamnă: „Robul Domnului” sau „Cel ce împlineşte lucrările Domnului”.

Autorul

Este foarte clar că Iosua s-a născut în Egipt şi se prea poate să fi servit chiar în armata egipteană. În orice caz, îl găsim foarte priceput în tactica militară atunci când este aşezat în fruntea oştilor lui Israel să ducă lupta „din vale” împotriva amaleciţilor la Refidim (Exod 17:8-16). Iosua a fost aghiotantul lui Moise în timpul evenimentelor petrecute la muntele Sinai (Exod 24:13), iar ca reprezentant al tribului lui Efraim a făcut parte din grupul celor 12 iscoade care au fost trimise să cerceteze ţara Canaanului (Num 13:1-33). Iosua şi Caleb au fost singurii dintre cei 12 care au încurajat poporul să pornească deîndată la cucerirea ţării (Num. 14:6-9)

(vezi și studiul despre Iosua – un urmaș ,,simbolic“ pentru Moise)

Data: 1.400-1.370 î.Cr. Cartea acopere o perioadă de aproximativ 25-30 de ani din istoria lui Israel, însoțind activitatea lui Iosua de la vârsta de 80 de ani la vârsta de 110 ani.

Conţinutul cărţii

Cartea Iosua continuă acţiunea de la sfârşitul cărţii Deuteronomul. După moartea lui Moise, Iosua devine noul conducător al poporului şi sub conducerea lui evreii duc campaniile de cucerire a Canaanului şi tot sub conducerea lui împart ţara între cele 12 seminţii ale lui Israel.

,,Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise şi de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul. … Iosua a pus stăpânire deci pe toată ţara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Şi Iosua a dat-o de moştenire lui Israel, fiecăruia i-a dat partea lui, după seminţiile lor. Apoi ţara s-a odihnit de război“ (Ios. 11:15,23).

Cartea ne așează înainte un paradox al istoriei umane. L-am putea formula prin alăturarea a două afirmații:

,,Ei n-ar fi putut face nimic fără Dumnezeu“
,,Dumnezeu n-ar fi făcut nimic fără ei“

Cucerirea țării Canaan ilustrează cum nu se poate mai bine acest paradox. Un Dumnezeu atotputernic se ,,mulează“ pe caracterul și caracteristicile poporului Său și biruiește sau este înfrânt odată cu el. Privit de la distanță, poporul trăiește, inexplicabil dar evident, minunile intervențiilor divine. Astfel, istoria lor devine nu ceea ce ar fi putut face Dumnezeu și nici ceea ce n-au putut face ei, ci rezultatul acestei interacțiuni dintre El și ei, ca într-o simbolică ,,viață de căsnicie“. Această realitate a fost, este și va fi, o permanență a istoriei tuturor celor ce fac parte din ,,poporul Domnului“.

Cuvinte cheie şi teme caracteristice

,,Țara promisă“ care a trebuit să fie cucerită de urmașii lui Avraam ocupă un loc deosebit în planul lui Dumnezeu cu lumea. Este ,,o ţară pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările“ (Ezec. 20:6). Profetul Daniel o numește ,,țara cea minunată“ (Dan. 8:9; 11:16,41).

De ce a trebuit neapărat ca evreii să fie așezați de Dumnezeu în Canaan?  Profetul Ezechiel ne spune că Ierusalimul este un fel de ,,buric al pământului“, în jurul căruia trebuie să se desfășoare marea dramă a istoriei:

,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sunt ţări“ (Ezec. 5:5).

,,… poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii şi locuieşte în mijlocul (literal: ,,buricul“) pământului“ (Ezec. 38:21).

Cea mai extraordinară explicație la întrebarea ,,De ce a trebuit să-i ducă Dumnezeu pe evrei în Canaan?“ se găsește însă în psalmul 87, de care se tem predicatorii și în fața căruia tremură îngenunchiați exegeții. Afirmațiile din psalmul 87 sunt de dincolo de lumea noastră, cuprinzând spațiul transcendental și istoria atemporară a eternității. În debutul acestui psalm, aflăm poziția privilegiată a acestui petec de pământ și alegerea lui ca loc simbolic al domniei lui Dumnezeu pe pământ:

,,Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:
Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!“ (Psalm 87:1-3).

În această ,,primă strofă“ a psalmului ni se spune că există o ,,axă transcendentală“ care străbate spațiul și timpul, legând Sionul terestru de tronul slavei divine, de unde este condusă istoria tuturor neamurilor de pe pământ. Israelul și Ierusalimul sunt imposibil de scos de pe prima pagină a ziarelor, pentru că Dumnezeu i-a așezat acolo!

Întreaga carte a lui Iosua este un tip cu semnificaţie spirituală. Tălmăcirea acestui tip este dată de Noul Testament în Evrei capitolele 3 şi 4. Aceste două capitole trebuiesc citite cu cea mai mare atenţie. Trecerea Iordanului şi cucerirea ţării este echivalată aici cu intrarea în prerogativele unei vieţi spirituale binecuvântate prin unirea cu Christos Isus nu după moartea noastră, ci încă din această viaţă. Canaanul este simbolul vieţii creştine abundente care este dăruită celor ce ştiu să avanseze prin credinţă. C.H. Spurgeon spunea:

„Există o viaţă de plinătate creştină care este la fel de deosebită de viaţa creştină obişnuită, precum este aceasta de deosebită de viaţa de sărăcie spirituală a lumii”. Canaanul le-a dat atunci evreilor: (1) odihnă, (2) abundenţă, (3) biruinţă. Aşa ceva este pregătit şi pentru cei ce se apropie cu credinţă de Domnul Isus: „Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” (Evrei 4:8-11) „…noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna”, despre care a vorbit El…” (Evrei 4:3)

Da, Canaanul a trebuit cucerit (Iosua 1:1-2), dar evreii trebuiau să facă aceasta nu prin forţa lor, ci prin credinţă (Deut. 7:1; Deut. 6:10-11; Lev. 26:6; Deut. 11:10-12). Forţa nu le-a folosit la nimic când păcatul i-a făcut să fie învinşi la Ai, dar credinţa şi ascultarea au dărâmat zidurile Ierihonului (Iosua 8; Iosua 6).

Se cade aici să facem și o necesară corectare. Din nefericire, s-a răspândit în creștinism ideea că ,,trecerea Iordanului“ ar fi o metaforă pentru trecerea dincolo de moarte. Evenimentele descrise în cartea Iosua n-au nimic de a face cu moartea celor din poporul lui Dumnezeu, ci cu viața lor. Autorul înregistrează bătălii, înfrângeri, victorii, păcate și neascultări, iar nici una din acestea nu vor fi posibile în cer.

Cartea lui Iosua ne arată cum ne putem dobândi moștenirea prin Christos, intrând într-o viață de odihnă (Efes. 1:3). Dumnezeu i-a împlinit astfel promisiunea făcută prin Moise:

,,Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exod 33:14).

În Biblie, în istoria lui Israel, există patru regiuni geografice care reprezintă metaforic patru experiențe spirituale posibile.

Egiptul reprezintă locul morții și al robiei din care a fost izbăvit Israelul. Sângele jertfei de Paște este simbolul sângelui Domnului Isus prin care și noi am fost scoși din robia păcatului și a morții.

Pustia rătăcirilor reprezintă viața de necredință și neascultare care împiedică pe cei din poporul lui Dumnezeu să intre în odihna și abundența unei vieți din belșug.

Canaanul reprezintă intrarea în stăpânirea binecuvântărilor promise de Dumnezeu, prin ascultarea de adevăratul Iosua/Isus, căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2:10). Cuvântul ,,moștenire“ se găsește de aproximativ 80 de ori în textul cărții lui Iosua.

Când Israel era în Egipt, dușmanul a fost în jurul lor, făcându-le viața mizerabilă. Când au trecut Marea Roșie, dușmanul a fost înapoia lor, dar când au trecut Iordanul, dușmanul le-a fost în față, iar ei au trebuit să-l învingă prin credință.

Viața de biruință nu este un eveniment unic care să pună capăt tuturor problemelor. Așa cum vedem în cartea lui Iosua, ea este o serie de lupte și de victorii prin care ne dobândim din ce în ce mai mult din moștenirea dăruită de Dumnezeu. Un predicator iscusit a definit viața de biruință ca pe ,,o serie de noi începuturi“.

În Iosua ni se spune și că ,,au pus stăpânire pe toată țara“ (Ios 11:23) și că ,,țara care mai rămâne de supus este foarte mare“ (Ios. 13:1). Este aceasta o contrazicere? Nu, ci este constatarea unui adevăr spiritual: în Dumnezeu, noi avem tot ceea ce ne trebuie pentru o viață de biruință și odihnă, dar trebuie să ni le însușim prin credință, pas cu pas (Ios. 1:3), zi cu zi, an după an. Ar fi bine dacă fiecare am auzi și noi astăzi ceea ce le-a spus atunci Iosua celor din poporul lui Dumnezeu:

„Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?“ (Ios. 18:3).

Mai târziu, în istoria lui Israel avea să apară și cea de a patra regiune geografică simbolică: Babilonul. Ea reprezintă pedepsirea celor care trăiesc în neascultare de Dumnezeu. Israelul a trebuit strămutat disciplinar în Babilon ca să fie vindecat de neascultare și idolatrie (2 Cron. 36; Ier. 39:8-10). În cuptorul celor șaptezeci de ani de robie, evreii s-au confruntat cu panteonul de zei ai acestui uriaș imperiu și, dezgustați, s-au întors din toată inima, cu pocăință, la Dumnezeul cel adevărat. Tatăl ceresc și-a disciplinat copiii de pe pământ, asemenea tuturor taților înțelepți și grijulii (Evrei 12:1-11).

SCHIŢA CĂRŢII

I. INTRAREA ÎN CANAAN 1:1-5:12 
a. Dumnezeu îi vorbeşte lui Iosua, 1:1-9
b. Iosua vorbeşte poporului, 1:10-15
c. Poporul făgăduieşte ascultare, 1:16-18
d. Iscodirea Ierihonului, Rahav, 2:1-24
e. Trecerea Iordanului, 3:1-17
f. Pietre de aducere aminte, 4:1-24
g. Tăierea împrejur, 5:1-8
h. Roadele ţării, mana încetează, 5:9-12

II. CUCERIREA ŢĂRII 5:13-12:24 
a. Căpetenia oştirii Domnului, 5:13-15
b. Cucerirea Ierihonului, 6:1-27
c. Nelegiuirea lui Acan, 7:1-26
d. Luarea cetăţii Ai, 8:1-29
e. Altarul de pe muntele Ebal, 8:30-35

CAMPANIA SUDICĂ 
a. Împăraţii ţării se unesc 9:1 -2
b. Viclenia Gabaoniţilor, 9:3-27
c. Marea luptă de la Gabaon, 10:1-11
d. Soarele şi luna se opresc, 10:12-15
e. Uciderea celor cinci împăraţi, 10:16-27
f. Alte izbânzi ale lui Iosua, 10:28-43

CAMPANIA NORDICĂ 
a. Marea bătălie de la apele Meron, 11:1-15
b. Cuceririle lui Iosua, 11:16-12:24

III. ÎMPĂRŢIREA ŢĂRII 13-24 
a. Teritorii necucerite, 13:1-7
b. Împărţirea Transiordaniei, 13:8-33

ÎMPĂRŢIREA CANAANULUI
a. Ţinutul seminţiei lui Iuda, 14:1-15:63
b. Ţinutul seminţiei lui Beniamin, 16:1-10
c. Ţinutul seminţiei lui Manase, 17:1-18
d. Măsurarea teritoriului rămas, 18:1-10
e. Ţinutul lui Beniamin, 18:11-28
f. Ţinutul lui Simeon, 19:1-9
g. Ţinutul lui Zabulon, 19:10-16
h. Ţinutul lui Isahar, 19:17-23
i. Ţinutul lui Aşer, 19:24-31
î. Ţinutul lui Neftali, 19:32-39
j. Ţinutul lui Dan, 19:40-48
k Partea lui Iosua, 19:49-51
l. Cetăţile de scăpare, 20:1-9
m. Cetăţile Leviţilor, 21:1-45
n. Seminţiile din Transiordania, 22:1-34
o. Ultimele cuvinte ale lui Iosua, 23:1-16
p. Ultima adunare, 24:1-28
r. Moartea lui Iosua, 24:29-33

Conținutul cărții

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta” (losua 1:5)

Aflându-se la granița Țării Promise, losua și-a dat seama că avea de cucerit șapte popoare și patruzeci de regi înainte s-o ia în stăpânire. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, … nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.”

Când ai o viață de ascultare față de Dumnezeu, forțele și resursele cerului se află în spatele tău și asta înseamnă că vei câștiga. Asta nu înseamnă că nu va mai trebui să lupți, ci ca vei ieși învingător!

Filmul Ben Hur a câștigat cele mai multe premii ale Academiei din istoria filmului. Charlton Heston, actorul care a interpretat rolul principal din film, trebuia să conducă un car de război. El trebuia să câștige cursa de care, în punctul culminant al filmului, dar exista o problemă: nu reușea să învețe să conducă carul. S-a dus la regizorul William Wyler si i-a zis:
„Domnule Wyler, abia reușesc să stau în picioare în car. Nu pot câștiga cursa.”
Wyler s-a uitat la Heston și i-a zis: „Fiule, datoria ta e sa rămâi în car, iar treaba mea e să mă asigur că vei câștiga.”

De fiecare dată când te îndrepți spre serviciu, când participi la o ședință stresantă sau la un interviu pentru locul de muncă, încrede-te în Dumnezeu. Rămâi în car.Nu renunța la Dumnezeu și nu înceta să te încrezi în El. Datoria ta este să asculți; misiunea Sa este să Se asigure că vei câștiga. Și când îți faci partea, poti fi sigur că El Și-o va face pe a Sa.

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ (1 Corinteni 15:57)

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui“ (2 Corinteni 2:14).

Poporul Israel a cucerit țara Canaan printr-o strategie relativ simplă. După ce au pătruns în mijlocul țării, ca un chirurg care sparge un abces, Iosua a dus două campanii de cucerire, prima în sud și a doua în nord.

conquest1

După cucerire a urmat împărțirea țării după indicațiile primite dela Dumnezeu (Iosua 12 – 24), astfel că fiecare seminție, cu excepția celei a lui Levi, și-a primit partea ei de moștenire, în teritoriile popoarelor care le-au locuit mai înainte.

map-of-the-land-of-israel-and-the-book-of-joshua.jpgPalestine_Time-0f-Conquest

Este interesant că seminția lui Simeon a lipsit din binecuvântarea rostită înainte de moartea lui de Moise (Deut. 33:) și n-a primit o moștenire distinctă în Canaan, ci au fost așezați în partea de țară dăruită seminției lui Iuda, împlinind astfel dorința rostită profetic de patriarhul Iacov:

,,Simeon şi Levi sunt fraţi;
Săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie.
Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor,
Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor!
Căci, în mânia lor, au ucis oameni
Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,
Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!
Îi voi împărţi în Iacov
Şi-i voi risipi în Israel“ (Gen. 49:5-7).

 

Mesaj peste veacuri

Știm că Moise a simțit porunca din partea lui Dumnezeu să ,,scrie“ ceea ce avem astăzi în Pentateucul, dar oare de ce a scris Iosua cartea care-i poartă numele?

,,Iosua a scris aceste lucruri în cartea Legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare şi a ridicat-o acolo sub stejarul care era în locul închinat Domnului“ (Iosua 24:26).

Este evident că el a ,,completat“ cronicile lui Moise, dar de ce a făcut-o?  Eu cred că acest om și-a dat seama că are un rol providențial și a trăit intens importanța evenimentelor la care a participat și cărora a vrut să le rămână martor. Ioaua a fost un om smerit, dar asta n-a micșorat cu nimic uriașa sarcină pe care a primit-o.

Din smerenie, deși a fost conducătorul lor și a supravegheat personal împărțirea țării, Iosua a așteptat până toți ceilalți și-au primit ,,moștenirea“  și numai după aceea nu ,,și-a luat“, ci a acceptat ceea ce era a lui.

,,După ce au isprăvit de împărţit ţara după hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor. După porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou şi şi-a aşezat locuinţa acolo“ (Iosua 19:49-50).

Dincolo de această smerenie însă, Iosua și-a cunoscut rolul istoric și a vrut să lase urmașilor, deci implicit și nouă, lecțiile de bază pe care le-a desprins ca revelație divină din tot ceea ce s-a întâmplat între Dumnezeu și copiii Săi.

Pentru cei ce vor esența cărții lui Iosua, concluziile sunt așezate ,,la vedere“, înscrise în piatră ca să rămână și să influențeze generațiile viitoare. Moștenirea lui Iosua sunt ,,șapte lecții scrise în piatră“, șapte altare care au rămas în urma lui în Israel, fiecare cu mesajul lui distinct.

1. Altarul originii (Iosua 3:10; 4:1-24)

Mesajul acestui prim altar este limpede și categoric: Iehova le-a dăruit copiilor Săi Canaanul. Dumnezeu a stat ,,ca o gazdă“ în canatul ușii până ce invitații Lui au intrat, dincolo de Iordan, în țara făgăduită. De fapt, textul ne vorbește despre două altare, unul în mijlocul Iordanului, ridicat de Iosua personal (Iosua 4:9) și unul pe mal, ridicat de reprezentanții celor doisprezece seminții (Iosua 4:3, 20-24). Trecerea Iordanului ,,pe uscat“ a fost o repetare, la scară mai mică, a minunii de la Marea Roșie:

„Când vor întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: ,,Ce înseamnă pietrele acestea?“ să învăţaţi pe copiii voştri şi să le spuneţi:

,,Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat“. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, pentru ca toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este puternică şi să vă temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru” (Iosua 4:21-24).

2. Altarul biruinței (Iosua 6)

Mesajul dărâmăturilor impregnabilului Ierihon a rămas peste veacuri cu copiii lui Dumnezeu. ,,Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. (2 Cron. 20:15; Exod 14:13-16). Principiul activ la cucerirea Ierihonului a rămas valabil în toată istoria lui Israel.

Citim că evreii n-au avut de luptat împotriva Ierihonului. Dumnezeu le-a poruncit doar să înconjoare cetatea în tăcere în fiecare dimineață, iar în ziua a șaptea s-o înconjoare de șapte ori și apoi să strige cu glas tare (Ios. 6:1-5). Cineva totuși a luptat pentru ei!

În zilele dinaintea asaltului, când Iosua se uita îngândurat la înălțimea impresionantă a zidurilor, Dumnezeu i-a deschis pentru câteva clipe ochii ca să vadă ,,pregătirile“ care aveau loc în lumea nevăzută:

,,Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată, un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”

El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit.”

Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa“ (Ios. 5:13-15).

Ieerihonul ar fi trebuit să rămână veșnic un morman de pietre de aducere aminte. Acesta este motivul pentru care Iosua a rostit acel cumplit blestem:

,,Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întâiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile!” (Ios. 6:26).

S-au găsit însă nelgiuiți care să ,,șteargă“ monumentul purtător de mesaj (1 Regi 16:34). Totuși, mai toți turiștii care vizitează azi Israelul se opresc și afară din orașul modern, ca să viziteze săpăturile care scot la iveală ruinele străvechi.

3. Altarul judecăţii (Iosua 7:26)

Mesajul mormanului de pietre este următorul: ,,Păcatul vostru vă va ajunge“.
După marea minune de la Ierihon (Ios. 6), cetatea Ai le-a părut evreilor prea mică și neînsemnată pentru a trimite toată oștirea împotriva ei (Ios. 7:3). Mare le-a fost uimirea însă și mare le-a fost jalea când ,,mitul invincibilității lor“ a fost spulberat de o rușinoasă înfrângere (Ios. 7:4-5). Iosua a stat de vorbă cu Dumnezeu și a aflat că motivul înfrângerii n-a fost superioritatea dușmanului, ci neascultarea evreilor de porunca primită (Ios. 7:6-23). Nu puteau merge mai departe fără să rezolve această problemă. Nu se puteau bizui pe ajutorul divin dacă nu ascultau de poruncile Domnului. Odată identificat vinovatul, toată adunarea a ridicat deasupra celor pedepsiți ,,un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi“ (Ios. 7:24-26).

4. Altarul biruinței (Iosua 8:29).

După înlăturarea celor vinovați, cucerirea cetații Ai a fot ,,o floare la ureche“ (Ios. 8:1-29). Un alt altar al biruinței a fost ridicat și la Macheda, după marea luptă de la Gabaon, când soarele s-a oprit pe cer  și grindina excepțională a omorât mai mulți dușmani ai Domnului decât cei uciși cu sabia (Iosua 10: 11; 12-14; 16, 27).

5. Altarul ascultării (Iosua 8:30-35)

Mesajul acestui altar este că ,,Ascultarea este mai importantă ca tăria în luptă“. În plină campanie militară, după ce tocmai au învățat pe propria piele importanța ascultării de Dumnezeu, Iosua și poporul au trebuit să împlinească ,,ciudata poruncă dată de Dumnezeu prin Moise“.

,,După ce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea, pe care vă poruncesc azi să le ridicaţi, şi să le tencuiţi cu var. Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste care să nu treacă fierul; din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău; să aduci jertfe de mulţumire şi să mănânci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău. Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpându-le foarte desluşit” (Deut. 27:4-8).

GerizimEbalArea

Într-un defileu intramontan, poporul și-a publicat în văzul tuturor străinilor condițiile de conduită pe care se angajau să le respecte. Erau exact invers decât făcuseră canaaniții vinovați condamnați de Dumnezeu spre nimicire. Publicarea acestor angajamente a fost o anunțare indirectă a capetelor de acuzare din procesul intentat de Dunezeu împotriva canaaniților.

Dumnezeu le-a poruncit prin Moise evreilor să împartă cele doisprezece seminții în două și să le grupeze pe versanții Ebal și Garizim, plasați deoparte și de cealaltă a defileului. Ca într-un amfiteatru natural, conducătorii au trebuit să citească apoi blestemul, pe muntele Garizim și binecuvântările, pe muntele Ebal. Locul era încărcat de semnificații pentru că acolo ridicaseră altare Avraam (Gen. 12:6-7) și Iacov (Gen. 33:17-20).

bible-archeology-altar-of-joshua-amphitheater-between-mt-gerizim-ebal

Pe muntele binecuvântărilor au fost rânduite să stea șase seminții, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif (Efraim și Manase) și Beniamin, toți fii ai lui Iacov din cele două neveste ale lui. Pe muntele Ebal au fost rânduite să stea semințiile lui Ruben și Zabulon (ambii fii ai lui Lea) și semințiile lui Gad, Așer, Dan și Neftali, fiii lui Iacob prin țiitoarele nevestelor lui.

La fiecare articol citit solemn de leviți, poporul a trebuit să rostească cu voce tare: ,,Amin!“ Asta însemna nu numai că iau aminte la avertismentele primite, ci chiar le invocă să vină asupra lor dacă nu vor asculta (Ios. 8:30-35; Deut. 27 – 30).

6. Altarul părtăşiei (Iosua 22:34)

Acest altar era cât pe ce să provoace un război civil de pedepsire între semințiile din Canaan și cele de dincolo de Iordan (Iosua 22:1-34). El a fost ridicat de cele două seminții și jumătate care s-au întors acasă după ce au ajutat la cucerirea Canaanului. S-ar putea ca intenția lor să fi fost bună, dar ridicarea unui altar, chiar a unuia decorativ, neoperațional, i-a făcut pe cei din restul semințiilor să creadă că este vorba despre o inaugurare a idolatriei și să se teamă că Dumnezeu le va opri binecuvântările ca pe vremea lui Acan:

„Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: „Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-aţi săvârşit faţă de Dumnezeul lui Israel şi pentru ce vă abateţi acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului?

Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului? Şi voi vă abateţi astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israel.

Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă despărţiţi de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru!

Acan, fiul lui Zerah, n-a săvârşit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire şi nu S-a aprins de mânie Domnul împotriva întregii adunări a lui Israel? Şi el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui” (Iosua 22:16-20).

Mesajul acestui altar decorativ și simbolic a fost următorul: ,,Nimic să nu ne despartă unii de alţii“. El s-a născut din dorința de unitate eternă între semințiile lui Israel, chiar dacă râul Iordan și lanțul muntos i-a despărțit geografic:

,,Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare şi ca să aducem pe el jertfe de mulţumiri, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta! Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voştri să zică fiilor noştri: „Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel?

Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi voi, fii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad: voi n-aveţi parte de Domnul!” Şi fiii voştri ar face astfel ca fiii noştri să nu se mai teamă de Domnul. De aceea am zis: Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe, ci ca o mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri şi ai voştri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feţei Lui, prin arderile de tot şi prin jertfele noastre de ispăşire şi de mulţumiri, ca să nu zică fiii voştri într-o zi fiilor noştri: „Voi n-aveţi parte de Domnul!”

Noi am zis: „Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, vom răspunde: „Priviţi chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinţii noştri nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi”. Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mâncare şi pentru jertfe, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului Lui!”(Iosua 22:23-29).

Ca și în vremurile acelea, unitatea copiilor lui Dumnezeu este dată astăzi tot de închinarea la un altar unic, nu de poziții geografice. Adunarea copiilor lui Dumnezeu se închină ,,în duh și în adevăr“ la altarul jertfei dela Golgota. Asta ne dă unitate! Nu există un alt altar care să ne poată aduna laolaltă! Cel de atunci a fost numit ,,Ed“(,,Martor“) ca simbol al unei mărturisiri de credință comune:

,,Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor), „căci”, au zis ei, „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu” (Iosua 22:34).

Sihem, locul în care a fost ridicat altarul acesta, avea seminificații speciale în istorie. Aici s-a așezat Avraam când a venit în Canaan (Gen. 12:6). Tot aici s-a așezat și Iacov când s-a întors de la Laban și a cumpărat o bucată de pământ de la fiii lui Hamor (Gen. 33:18, 19). Tot aici l-a trimis Iacov pe Iosif să le ducă merinde fraților săi (Gen. 37:14).

7. Altarul consacrării (Iosua 24: 26)

Mesajul acestui altar este formulat în cuvintele rostite de Iosua: ,,Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului !“ Altarul a  fost ridicat de Iosua, acest om extraordinar dintr-o generație ratată, ca semn al credincioșiei lui față de Domnul. Altarul este încununarea unei vieți de slujire. Înainte de moarte, Iosua a adunat poporul și le-a ținut cea din urmă cuvântare (Iosua 24:1-18). Este un discurs interesant. Iosua vorbește iar la persoana întâi, dar e data aceasta o face în numele lui Iehova. Discursul este o recapitulare a faptelor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru urmașii lui Avraam, din clipa legământului încheiat în cetatea idolatră de dincolo de Eufrat (Iosua 24:2) și până când i-a adus în țara făgăduită (Iosua 24:13).

Esența discursului lui Iosua este că fiecare generație trebuie să-și însușească legământul avraamic, altfel istoria se va frânge, iar promisiunile vor înceta să se mai împlinească.

Iosua pune poporul să aleagă și-i provoacă de trei ori să se pronunțe public (o simetrie interesantă cu cele trei întrebări adresate de Domnul Isus lui Petru după înviere, despre care citim în Ioan 21:15-18).

,,Poporul a răspuns şi a zis: „Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei. Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut. El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele şi pe amoriţii care locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.”

Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele. Când veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine”. Poporul a zis lui Iosua: „Nu! Căci vom sluji Domnului”.

Iosua a zis poporului: „Voi sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales pe Domnul, ca să-I slujiţi.”

Ei au răspuns: „Suntem martori!” „Scoateţi dar dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.”

Şi poporul a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru şi vom asculta glasul Lui”. Iosua a făcut în ziua aceea un legământ cu poporul şi i-a dat legi şi porunci la Sihem“ (Iosua 24:16-25)

Ca să pecetluiască acele clipe solemne, Iosua le-a marcat cu o declarație solemnă și cu un altar, o piatră de aducere aminte:

,,Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:14-15).

,,Iosua a scris aceste lucruri în cartea Legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare şi a ridicat-o acolo sub stejarul care era în locul închinat Domnului. Şi Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul; ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiţi necredincioşi Dumnezeului vostru” (Iosua 24:26-27).

În copilărie, în casa părinților mei, pe un perete era un tablou pe care l-am întâlnit apoi în foarte multe alte case creștine. Cu litere frumoase, pe el era scris: ,,Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului !”

Cartea lui Iosua nu este o biografie, ci o cronică de revelație divină. În ea, personajul principal este Dumnezeu. Toți ceilalți sunt personaje secundare, chiar și Iosua. Dumnezeu este singurul care-și duce poporul mai departe. Acesta este motivul pentru care cartea se încheie cu trei înmormântări. Slujitorii Domnului trec dincolo de orizont, dar Dumnezeu rămâne mereu același:

,,După aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au înmormântat în ţinutul care-i căzuse la împărţeală, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care cunoşteau tot ce făcuse Domnul pentru Israel.

Oaselelui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.

Eleazar, fiul lui Aaron, a murit şi a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele lui Efraim“ (Iosua 24:29-33)

Este semnificativ că Moise l-a lăsat în urma sa pe Iosua, dar Iosua n-a lăsat în urma sa un alt lider. Venise vremea ca poporul, răspândit pe toată întinderea țării, să învețe să trăiască maturitatea dependenței directe de Dumnezeu, în așteptarea lui Mesia. Trei din cele patru condiții ale unei Împărății fuseseră îndeplinite. O familie aleasă a fost transformată în Egipt într-un popor, pe care Dumnezeu l-a scos de acolo, i-a dat Legea la Sinai și l-a așezat între granițele unei țări în Canaan. Lipsea doar ,,împăratul“ ca ei să devină împărăția lui Dumnezeu. Astăzi, ca și atunci, evreii se află în aceeași așteptare. ,,Cel ce vine, va veni și nu va zăbovi!“

Dacă Iosua a murit, cine a scris despre moartea sa la finalul cărții? Probabil că au fost unii din cei șaptezeci de bătrâni aleși de Dumnezeu ca să poarte poporul alături de Moise, atunci când, asemenea tuturor păstorilor de astăzi, povara slujirii i s-a părut mult prea grea și complicată:

,,În vremea aceea, v-am spus: ,,Eu nu vă pot purta singur. Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului. Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit! Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre? Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.” (Deut. 1:9-13).

Cu ,,pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre“ ne vom întâlni în mod tragic în cartea Judecători.

 

 


7 comentarii

  1. […] Iosua Judecători Rut 1 Samuel 2 Samuel 1 Regi 2 Regi 1 Cronici 2 Cronici Ezra Neemia Estera […]

  2. […] Fragmentele acestea pot fi citite împreună în comentariul despre cartea lui Iosua adus la zi (aici) […]

  3. Dorothea D spune:

    Multumesc, pentru explicatii. Dumnezeu sa va binecuvinteze

  4. tombis spune:

    DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE

  5. […] Iosua – Judecători – Rut – 1 Samuel – 2 Samuel – 1 Regi – 2 Regi […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 7.545 de urmăritori

%d blogeri au apreciat: