Fratele Viorel Ardelean mi-a adus aminte de acest articol publicat de mine în altă parte. Cred că locul lui este aici.
"Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea“ (Mat. 11:13).
Dacă există un Dumnezeu viu și adevărat, de ce nu ne vorbește El direct, audibil, în fiecare zi?
Răspunsul la această întrebare l-am primit într-un vis. Lucrul acesta mi s-a mai întâmplat în viață încă de câteva ori. În zorii zilei de 17 Iunie, m-am visat într-o uriașă adunare pentecostală română unde începuse de curând un program de studiu biblic. Mă găseam acolo în treacăt și eram pe punctul să plec spre Bethel pentru că începea programul de închinare la noi. M-a zărit un frate cunoscut și m-a oprit. A trimis un bilet celui care conducea adunarea și am fost invitat să le spun ceva. Mi s-a dat un microfon și, peste tumultul general, mi s-a cerut să le spun despre importanța Cuvântului scris și despre studierea lui.
Am deschis gura și le-am spus cam ceea ce vă scriu și vouă acum, grăbit ca să nu uit, cu ochii peticiți încă de somn.
,,Totul a început lângă muntele Sinai. Acolo a fost luată hotărârea ca Dumnezeu să nu le mai vorbească oamenilor direct, vocal, audibil, și să le vorbească prin intermediari umani. (Cu vremea, la evrei, acești intermediari umani au fost numiți ,,profeți“.)
La Sinai, cu ocazia dării Legii (cam la aceeași dată suprapusă în timp peste ,,revărsarea Duhului“ de la Cincizecime), Dumnezeu le-a vorbit oamenilor ,,de pe munte“, printre fum, fulgere și sunet de trâmbițe. Priveliștea era terifiantă și evreii au simțit că se topesc de groază. A fost o întâlnire care a dovedit că înstrăinata creatură păcătoasă nu mai rezistă să stea în prezența unui Creator sfânt:
,,Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flăcările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: ,,Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim“ – Exod 20:18-19
Intuiția poporului a răspuns exact în felul în care hotărâse mai dinainte Dumnezeu. Răspunsul lor a arătat câtă dreptate avusese El atunci când îl alesese pe Moise ca ,,prooroc“ divin.
Definiția și rolul unui prooroc ne-au fost date de Dumnezeu cu ocazia alegerii și a trimiterii lui Moise ca ,,purtător de cuvânt al lui Dumnezeu“ înaintea lui Faraon:
,,Moise a zis: ,,Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.“
Atunci Domnul S-a mîniat pe Moise, şi a zis: ,,Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuş vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui. Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu“ (Exod 4:13-16).,,Domnul a zis lui Moise: ,,Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău. Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui“ – Exod 7:1-2).
La Sinai, poporul a cerut și Dumnezeu a hotărât ca evreii să nu mai audă direct glasul lui Dumnezeu, ci să-L asculte prin ,,prooroci“:
,,Moise a zis poporului: ,,Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.“ Poporul stătea în depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. Domnul a zis lui Moise: ,,Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ,,Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri“ (Exod 20:20-22)
În terminologia evreilor, Biblia sau Cuvântul scris al lui Dumnezeu este suma tuturor comunicărilor pe care le-au primit prin intermediul proorocilor:
"Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea“ (Mat. 11:13).
Evreii nu împart cărțile Vechiul Testament ca și creștinii, în trei categorii distincte: istorice, profetice și poetice. Ei grupează cărțile ,,Tanacului“ altfel: Legea, Proorocii și … celelalte.
Legea, ,,Tora“, este alcătuită din cele cinci cărți ,,ale lui Moise“ (numite de creștini cu un termen grec, ,,pentateuc“).
Profeții sunt mai toate cărțile istorice și profetice la un loc: Neviim Rișonim sau ,,profeții de dinainte, cei dintâi, cei timpurii“ (Iosua până la Cronici) și Neviim Aharonim sau ,,profeții de după aceea, “ (Isaia până la Maleahi).
Celelalte, ,,Scrierile“ sau ,,Chetuvim“, reprezintă colecția de cărți auxiliare desemnate să fie citite la anumite zile de sărbătoare (Proverbe, Psalmi, Iov, Cântarea Cântărilor, Rut, Estera, etc.)
Domnul Isus, apostolul Pavel și toți cei din vremea lor numeau Vechiul Testament cartea scrisă de profeți:
,,Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc“ (Mat. 5:17).
,,Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi“ (Luca 24:44).
,,Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci, …“ (Fapte 24:14).
Vechiul Testament sau Cuvântul scris al lui Dumnezeu s-a născut deci la Sinai, când poporul a văzut că nu mai pot să reziste ca Dumnezeu să le vorbească direct, audibil. El nu este în nici un caz inferior tuturor celorlalte metode de comunicare dintre Dumnezeu și oameni (vise, vedenii, etc.).
Când a fost confruntat cu întrebări grele de cei din jurul Lui, Domnul Isus a apelat întotdeauna la autoritatea Cuvântului scris:
,,Isus i-a zis: ,,Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?“ (Luca 10:26).
Chiar și atunci când s-a înfruntat cu Diavolul în pustie, Domnul Isus, deși avea la îndemână probabil și alte informații de evenimente petrecute în lumea nevăzută între Dumnezeu și Lucifer, a ales să-i răspundă cu citate din Cuvântul scris:
,,Este scris …“ (Luca 4:4, 8, 10)
Acest ,,ce este scris“ a fost întotdeauna echivalat cu o comunicare profetică și tratat ca atare:
,,Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste ,,ce este scris“: şi nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt“ (1 Cor. 4:6).
,,Însă fiindcă avem acelaş duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: ,,Am crezut, de aceea am vorbit!“ şi noi credem, şi de aceea vorbim“ (2 Cor. 4:13).
Respectul pentru Scriptură, pentru Cuvântul profetic așezat în scris, a rămas și în Noul Testament ,,norma“ după care se recunoaște și se validează un învățător care vizitează o biserică:
,,Căci în lume s-au răspîndit mulţi amăgitori, cari nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: ,,Bun venit!“ Căci cine-i zice: ,,Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele“ (2 Ioan 7-11).
Studiul biblic este sursa noastră de informare, de edificare și de transformare:
,,Tu să rămâi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.
Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună“ (2 Tim. 3:16).
Toate cele scrise mai sus nu trebuie interpretate în nici un fel ca o negare a ,,legământului cel nou“ vestit în Vechiul Testament (Ier. 31:31), realizat în Ziua de Cincizecime, suprapus deci peste ,,darea Legii“.
,,Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou. Nu ca legămîntul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, să-i scot din ţara Egiptului, legămînt, pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.“
,,Ci iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: ,,Cunoaşte pe Domnul!“ Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ier. 31:31-34).
Fiecare creștin trebuie să trăiască ,,după încredințarea pe care o are“, dar adunarea creștină, ca trup al lui Christos, trebuie să judece și să aprecieze lucrarea fiecăruia după ,,ce este scris“. Iată de ce este așa de sănătos și important să facem ,,studiu biblic“.
Explicații la Biblie 