Zaharia

Deşi este mult mai scurtă, cartea lui Zaharia poate fi aşezată alături de profeţiile lui Isaia, Daniel şi Ezechiel în ceea ce priveşte bogăţia de informaţii asupra „vremurilor viitoare”. Împreună, aceste patru cărţi sunt corespondentul Apocalipsei din Noul Testament.

Profețiile lui Zaharia se focalizează asupra Ierusalimului, al cărui nume apare în text de peste patruzeci de ori. Pentru cei ce se credeau ,,ai nimănui“, mesajul cheie al cărții este acesta:

,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,,Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion“ (Zah. 1:14).

Există viitor pentru cei care au trecut prin pedeapsă? Pentru evreii ai căror părinți au fost pedepsiți aspru de Dumnezeu prin robia babiloniană, cartea lui Zaharia răspunde așa: Da, există un viitor dincolo de pedeapsă! Dumnezeu se îndură de poporul Său și-i pregătește un viitor strălucit!

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei. „Zekar-Iah” se traduce prin: „Dumnezeu îşi aduce aminte”, nume cum nu se poate mai potrivit pentru cel ce anunţă reînceperea vremurilor de binecuvântare asupra Israelului.

Autorul: Zaharia este un nume dat copiilor născuţi la bătrâneţe. În textul Scripturii ne întâlnim cu nu mai puţin de 29 de persoane care au purtat acest nume.

Profetul Zaharia a fost „fiul lui Berechia, fiul lui Ido” (Zah. 1:1). Ca şi predecesorii săi, Ieremia şi Ezechiel, Zaharia a aparţinut neamului preoţesc (Ezra 51; 6:14; Neemia 12:4, 16). El a fost născut în Babilon şi când împăratul Cir a dat decretul reîntoarcerii, a venit împreună cu bunicul său înapoi în Palestina. A fost chemat de Dumnezeu la slujba profeţiei încă de tânăr (Zah. 2:4) şi a activat la început împreună cu mai vârstnicul Hagai (Ezra 5:l; 6:14). Lucrarea lui s-a întins pe o perioadă de 3 ani de zile. Domnul Isus ne spune în Matei 23:35 că Zaharia a fost „omorât între Templu şi altar”, sfârşind la fel cu un alt purtător al aceluiaşi nume (2 Cron. 24:20-21).

Data: Împreună cu Zorobabel, căpetenia poporului, Iosua, marele preot şi Hagai profetul, Zaharia a fost folosit de Dumnezeu în Ierusalim începând cu anul 520 î.Cr.

Contextul scrierii: Ca şi Hagai, Zaharia este un profet al reconstrucţiei. El este ridicat de Dumnezeu să vorbească evreilor care se întorseseră în Palestina după cei 70 de ani petrecuţi în robia Babiloniană și să le redea speranța mesianică. Altădată un neam puternic şi vestit, evreii ajunseseră acum doar o rămășiță care locuia în ţara lor doar datorită bunăvoinţei unui stăpânitor al lumii de atunci. Situţia lor materială, politică şi socială era vrednică de toată mila. În acest context, Dumnezeu i-a folosit pe Hagai şi Zaharia să le spună celor întorşi din Babilon că nu trebuie să se oprească la prezentul dezolant, ci trebuie să spere şi să lucreze pentru viitorul glorios pregătit de Iehova. Hagai a avut un mesaj aspru şi critic; prin Zaharia, Dumnezeu a lucrat altfel: mesajul lui Zaharia a trecut repede peste neajunsurile prezentului descoperindu-le viitorul strălucit care îi aşteaptă. Zaharia este un vestitor al slavei şi al lucrărilor lui Mesia. Cartea lui Hagai este scurtă și nu consemnează nici o singură vedenie măcar. Cartea lui Zaharia este lungă și conține opt viziuni. Hagai se adresează lucrării prezente pe care trebuia să o facă poporul. Zaharia îi motivează pe evrei îndemnându-i să privească în viitor. Amândouă mesaje au fost necesare atunci și amândouă ne sunt de folos și astăzi.

Conţinutul cărţii: Pentru a descrie planurile viitoare pe care le-a făcut Dumnezeu cu poporul ales, Zaharia a primit de la Domnul opt vedenii, patru predici şi două rostiri profetice (oracole). Capitolele 7 și 8 sunt o dezbatere despre post prilejuită de o întrebare a celor întorși din robie.

Primele 8 capitole ale cărţii au fost scrise ca o încurajare a poporului în lucrarea de rezidire a Templului. Ultimele 6 capitole au fost adăugate după terminarea reconstrucţiei şi prevestesc lucrarea lui Dumnezeu prin Mesia. Mesajul din cartea lui Zaharia a trecut de la stăpânirea popoarelor străine la stăpânirea lui Mesia, de la pedeapsă la vremuri de pace şi de la nelegiure la trăirea în sfinţenia prezenţei Domnului.

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cine este copilul lui Dumnezeu poate spune împotriva cu psalmistul: ,,Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine” (Psalmii 87:7). Toate speranțele noastre se leagă de persoana și lucrarea Domnului Isus. Strecurate în textul profețiilor lui Zaharia există o extraordinar de amănunţită prezentare a lucrării lui Mesia:

Christos, „Odrasla” – Zah. 3:8
Christos, „Robul Domnului” – Zah. 3:8
Intrarea în Ierusalim călare pe un măgăruş – Zah. 9:9
Christos, „Păstorul cel bun” – Zah. 9:16; 11:11
Christos, păstorul lovit cu oile risipite – Zah. 13:7
Christos, vândut pe 30 de arginţi, 11:12-13
Christos cu mâinile străpunse – Zah. 12:10
Christos, Mântuitorul poporului Său – Zah. 12:10; 13:1
Christos, rănit în casa celor ce-L iubeau – Zah. 13:6
Christos, se întoarce pe muntele Măslinilor – Zah. 14:3-8
Christos, încoronat la venirea Lui – Zah. 14

Mesajul peste veacuri: În afară de confirmarea lui Isus din Nazaret ca Mesia prin împlinirea profeţiilor sale, Zaharia ne oferă şi o lecţie de spiritualitate în textul din capitolul 7. O delegaţie venită din partea oamenilor din Betel îl întrebaseră dacă trebuiesc reluate ritualurile sărbătoreşti de altădată. Răspunsul dat atunci de Zaharia este o lecţie care nu şi-a pierdut nici astăzi valabilitatea: Sărbătorile fără suportul unei vieţi de ascultare faţă de Domnul sunt fără nici o valoare înaintea ochilor Lui. Însă zilele de post se vor preface în zile de bucurie pentru toți cei care viețuiesc după voia Lui:

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea† şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!’ (Zah. 8:19).

SCHIŢA CĂRŢII

I. PROFEŢII DE ÎNCEPUT 1 – 8
a. Chemare la pocăinţă, 1:1-6
b. Vedenia călăreţilor, 1:7-17
c. Vedenia celor patru coarne, 1:18-21
d. Vedenia celui cu funia de măsurat, 2:1-13
e. Vedenia despre curățirea marelui preot, 3:1-10
f. Vedenia sfeşnicului de aur, 4:1-14
g. Vedenia sulului de carte zburător, 5:1-4
h. Vedenia femeii cu efa, 5:5-11
i. Vedenia celor patru care, 6:1-8
î. Încoronarea lui Iosua, 6:9-15
j. Posturi şi binecuvântări 7:1 – 8:23

II. PROFEŢII TÂRZII 9-14
a. Sosirea Împăratului-Păstor, 9-10
b. Rănirea şi uciderea Împăratului-Păstor, 11
c. Biruinţa finală şi încoronarea în slavă, 12-14

+++++++++++++

Capitolul 1

Cartea lui Zaharia debutează cu publicarea mâniei lui Dumnezeu. Ea este îndreptățită atât de trecutul, cât și de prezentul lui Israel. Cea mai mare ispită a celor scoși din Babilon și întorși la Ierusalim fără să aibă o identitate proprie era să revină la calea străbunilor lor. Acesta era marele pericol care-i păștea și iată ce le spune Dumnezeu:

,,În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. Spune-le dar: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:,,Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.“

Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând:,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!“ Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic? Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis:,,Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre! “ (Zah. 1:1-6).

Mânia lui Dumnezeu nu este doar față de Israel, ci și față de celelalte Neamuri.

Prima vedenie: Călăreții

Ca și în cazul Apocalipsei din Noul Testament, în orice altă ,,descoperire“ plină de simboluri profetice primul lucru pe care trebuie să-l facem este să identificăm personajele descrise în text.

În cazul Apocalipsei lui Ioan, primul verset ne spune că ,,descoperirea este despre Domnul Isus Christos, dată de Dumnezeu unui înger care a venit să stea de vorbă cu Ioan (Apoc. 1:1).

În cartea lui Zaharia, printre vedenii și oracole, îl vedem pe Zaharia călăuzit și lămurit tot de un înger, dar ni se vorbește și despre un ,,om“ care stătea între mirți și purta numele de ,,Îngerul Domnului“:

,,M-am uitat noaptea şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii**, murgi şi albi.” Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!” Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis:

„Aceştia* sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”

Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?” Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine“ (Zah. 1:8-13).

Oare cine să fi fost acest Înger al Domnului cu chip de om care stă între mirți și mijlocește pe lângă Dumnezeu (Domnul oștirilor) pentru Ierusalim? În original, cartea lui Zaharia nu are majuscule. Din felul în care sunt folosite majusculele atunci când se vorbește despre Îngerul Domnului este clar că traducătorii Bibliei au identificat în acest personaj pe cineva cu personalitate divină, pe însuși Fiul lui Dumnezeu în existența Sa de dinainte de întrupare. Zaharia ni-L prezintă în chip asemănător cu descrierea făcută de profetul Daniel:

,,M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui“ (Daniel 7:13).

Ni se vorbește apoi despre niște cai, care simbolizează trimișii lui Dumnezeu să cutreiere pământul.

A doua vedenie: Tăierea celor patru coarne

Ni se mai vorbește despre niște ,,coarne“, în număr de patru. Ele reprezintă, în lămurirea pe care o face îngerul, ,,cele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul“ (Zah. 1:19). Ca și în pasajele paralele din Daniel, cele patru entități ,,animalice“ sunt puterile mondiale ridicate din rândul Neamurilor ca să pedepsească pe Israel în ,,vremea Neamurilor“: Babilonul, Medo-persia, Grecia și Imperiul Roman.

Ni se mai vorbește despre niște ,,fierari“, ca despre instrumente prin care Dumnezeu va pune la respect Neamurile.

Ținând cont de identitatea simbolurilor, pasajul în care apar prima și a doua vedenie dată lui Zaharia devine mai clar și vestește venirea unei vremi în care suferințele evreilor se vor sfârși, iar Neamurile care l-au asuprit vor fi reduse la tăcere:

,,În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: „M-am uitat noaptea şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.”

Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”

Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”

Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?”

Domnul a răspuns cu vorbe bune*, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:,,Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.“ De aceea aşa vorbeşte Domnul:,,Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.“

Strigă din nou şi zi: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:,,Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.”

Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne! Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”

Domnul mi-a arătat patru fierari. Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul* împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii” (Zah. 1:7-21).

Notați, vă rog, numirea ,,Domnul oștirilor“. Ea subliniază suveranitatea lui Dumnezeu și controlul Său total asupra tuturor și apare de 261 de ori în Vechiul Testament, de 80 de ori în cărțile post-exilice. Notați și că Neamurile vor fi pedepsite pentru răutatea exagerată pe care au arătat-o față de Israel. Alese providențial să disciplineze poporul lui Dumnezeu, Neamurile au depășit măsura și s-au făcut vinovate de pedeapsă: ,,Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire“ (Zah. 1:14-15).

Capitolul 2

A treia vedenie: Funia de măsurat

Acest capitol este o chemare la inversarea situațiilor. Israelul să cânte! Neamurile să tacă! Dumnezeu își cheamă copiii în țara în care El însuși va veni să locuiască în mijlocul lor! Iehova se identifică cu poporul Său:

,, … căci cel ce se atinge* de voi se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zah. 2:8b).

Cum să măsori ceea ce este nesfârșit? Iată cheia celei de a treia viziuni dăruite lui Zaharia. În cotextul lor imediat, mica rămășiță de iudei întoarsă acasă era șovăielnică și temătoare. Cetatea era redusă la dimensiuni mult mai mici decât în trecut. Ajungea un om cu o frânghie ca s-o măsoare de jur împrejur. Ierusalimul și țara întreagă erau în ruine. Ce le va putea aduce viitorul? Există un viitor dincolo de pedepsă?

Capitolul începe cu o scenă dezolantă în care un om cu o frânghie se duce să măsoare lățimea și lungimea Ierusalimului:

,,Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mână o funie de măsurat. L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor* Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are” (Zah. 2:1-2).

Din înălțimea cerului, un alt înger decât cel ce-l însoțea pe Zaharia a fost trimis cu un mesaj special de încurajare pentru acest om deprimat. Mesajul adresat acestui reprezentant al noii generații este că Dumnezeu va face din Ierusalim o cetate imposibil de măsurat, păzită nu de tăria zidurilor, ci de puterea divină care va fi în milocul ei:

,,Şi îngerul care vorbea cu mine a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte. El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia şi spune-i: ,,Ierusalimul va fi o cetate deschisă din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui”; Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava lui în mijlocul lui! (Zah. 2:3-5).”

Mai mult, Dumnezeu își cheamă copiii să vină din aparentul comfort al Babilonului și să se încreadă în viitorul strălucit pe care li-l pregătește Dumnezeu:

,,Fugiţi, fugiţi din ţara de la miazănoapte! zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.” Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului! Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui. Iată, Îmi ridic mâna împotriva lor, zice Domnul, şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să ştiţi** că Domnul oştirilor m-a trimis“ (Zah. 2:6-9).

Ca și cum profețiile străvechi n-ar fi de-ajuns, Dumnezeu le mai face una noua, una care asurzește urechile tuturor celor care o ascultă:

,,Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul“ (Zah. 2:10)

Profeția va fi reluată și amplificată în Zaharia 8:8. Firește, ea este o trimitere la vremurile Nou Testamentale (2 Cor. 6:16). Prezența lui Dumnezeu în Ierusalim va face ca multe neamuri să fie integrate în procesul de mântuire. Versetul care urmează poate fi sau o anticipare voalată a Bisericii sau o proclamație clară a vremurilor Împărăției milenare:

,,Multe neamuri se vor alipi de Domnul în ziua aceea şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi vei şti că Domnul oştirilor m-a trimis la tine” (Zah. 2:11).

Deși întreg pământul este al Domnului, profeția precizează în final că planul mesianic va fi legat direct de prezența Israelului în Țara Sfântă, pe care a ales-o în chip deosebit Dumnezeu. Intervenția divină va pune capăt tuturor certurilor despre dreptul de stăpânire asupra acestui petec de pământ:

,,Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul. Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel sfânt! (Zah. 2:13).”

Capitolul 3

Capitolele trei și patru din cartea lui Zaharia se ocupă cu doi lideri de atunci ai poporului, preotul Iosua și guvernatorul Zorobabel. Iosua ea Mare Preot, preocupat deci cu viața spirituală a poporului, iar Zorobabel avea responsabilitatea de a veghea asupra vieții civile ale poporului. Sarcina celor doi nu era ușoară. Zorobabel se străduia să-i motiveze pe oamenii descurajați și egoiști, iar Iosua era preocupat să-i educe ca să nu mai trăiască în neascultare și păcat.

Există viitor dincolo de pedeapsă? Cum se pot sfinți cei ce s-au pângărit cu atingerea păcatelor? Este cineva în Israel (sau chiar în toată lumea) vrednic să slujească un Dumnezeu preasfânt? Cum va înclina balanța dreptății divine în evaluarea fiecăruia dintre noi? La toate aceste întrebări găsim răspuns în capitolele trei și patru din cartea profetului Zaharia. Cele două vedenii descrise de Zaharia ne arată că trebuie să perseverăm în slujirea noastră pentru Dumnezeu, indiferent cât de dificili ar fi oamenii din jurul nostru și circumstanțele în care ne găsim. Accentul din cele două vedenii nu cade asupra persoanelor lui Iosua și Zorobabel, ci asupra stării poporului din jurul lor. Cei doi apar pentru că sunt simboluri profetice pentru lucrarea lui Mesia:

,, … căci acești oameni vor sluji ca semne. Iată că voi aduce pe Robul Meu, Odrasla“ (Zah. 3:8).

A patra vedenie: curățirea Marelui Preot, Iosua 

Personajele acestei vedenii sunt deosebite. Ne întâlnim iar cu îngerul care-l însoțește pe Iosua, ne întâlnim însă și cu Satan și cu ,,Domnul“, cu ,,Domnul oștirilor“ și cu ,,Îngerul Domnului“. Locul unde are loc acțiunea este neprecizat în text, dar acțiunea se petrece în sferele cerești, în prezența ființelor care sunt acolo. Există un ,,aici“ care ne îndreptățește să spunem aceasta:

„Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,,Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa (probabil după ce îți vei isprăvi viața) să intri împreună cu cei ce sunt aici (Zah. 3:7).“

Pentru cei care spun că în Vechiul Testament nu există informații despre rai și iad, iată un verset de la care se poate porni într-un astfel de studiu.  Zaharia Îl aude pe Domnul Oștirilor făcându-i Marelui Preot Iosua ,,următoarea mărturisire“: ,,Dacă și dacă și dacă .. atunci te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici“. Ce se întâmpla însă ,,dacă“ Iosua nu împlinea niciuna din condițiile puse de Domnul? Răspunsul este expus implicit în text: ,,Atunci nu vei fi lăsat să intri împreună cu cei ce sunt aici“, ci vei ajunge în altă parte … Prin Zaharia și Îngerul Domnului, aflăm de la Domnul Oștirilor că există un ,,aici“ și un ,,acolo“, două destinații distincte și deosebite în care omul poate ajunge după moarte, când activitatea lui va fi evaluată de Dumnezeu.

Scena cu care începe cea de a patra vedenie ni-l prezintă pe preotul Iosua între Îngerul Domnului și Satan, pârâșul copiilor lui Dumnezeu:

,,El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască“ (Zah. 3:1).

La acest ,,tribunal celest“, Satan vine să-l învinuiască pe Iosua în numele dreptății care cere ca cei păcătoși să nu fie puși în slujba lui Dumnezeu. Din descrierea făcută de Zaharia, Satan are dreptatea de partea lui, căci Iosua (și implicit tot poporul venit din pângăritorul Babilon) se aflau într-o stare de mare necurăție. Merrill Unger spune că expresia ,,haine murdare“ se poate traduce din original prin ,,haine pline de excremente“.

,,Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”  Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului“ (Zah. 3:2-3).

Zaharia ne prezintă o dilemă inexplicabilă. Cum de putea Iosua să fie îmbrăcat cu haine murdare și să stea înaintea Domnului? Ce va face Dumnezeu în această situație?

În primul rând, vedenia ne spune că Dumneze îl mustră pe ,,acuzatorul“ poporului său. Dumnezeu știe și ceea ce nu știe Satan, de aceea El are întotdeauna dreptate. În grija Lui pentru oameni în general și pentru Israel în mod special, Dumnezeu a pregătit o metodă prin care să ,,înlăture nelegiurea“. În anticiparea Jertfei ispășitoare de la Calvar, Dumnezeu a avut dintotdeauna dreptul de a declara ,,neprihăniți“ pe toți cei ce și-au pus nădejdea în El. Christos este ,,piatra“ pe care Dumnezeu va săpa, va înscrie, decretul de iertare al tuturor păcătoșilor:

,,Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua (înaintea lui Iosua se afla atunci ,,Îngerul Domnului“, Isus Christos – v.1) sunt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor, şi într-o singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.  În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă şi sub smochin“ (Zah. 3:9-10).

Identificarea Domnului Isus ca Înger al Domnului cu piatra pe care Dumnezeu a ,,săpat (a rănit-o) ceea ce trebuie săpat pe ea“ este susțintă de alte versete din Scriptură, printre care cităm Ps 118:22; Isa 28:16;  Zah 4:10; Apoc 5:6; Ier 31:34; Ier 50:20; Mica 7:18; Mica 7:19; Zah 13:1.

În al doilea rând, ,,Apărătorul“ copiilor lui Dumnezeu poruncește ca Marele Preot Iosua să fie dezbrăcat de hainele murdare și îmbrăcat în neprihănire.

,,Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!” (Zah. 3:3-4).

Același simbolism este folosit de Domnul Isus în pilda fiului risipitor:

,,Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească“ (Luca 15:21-24).

Văzându-l îmbrăcat în hainele neprihănirii, reacția lui Zaharia a fost să ceară să i se pună și ceva frumos pe cap. ,,Mitra“ era un fel de fes, de tichie brodată și felurit colorată, purtată ca podoabă de cei ce se aflau în slujirea lui Dumnezeu (Exod 39:28).

,,Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo“ (Zah. 3:5).

Paralelismul este frumos până la sublim. ,,Îngerul Domnului stătea acolo“. Marele Preot, Iosua, stătea în fața Marelui Preot, Isus (în original tot ,,Iosua“). El a autorizat schimbarea hainelor și așezarea mitrei. Era firesc să fie așa, pentru că numai în Christos ne putem ,,dezbrăca“ de hainele murdare, ca să ne ,,îmbrăcăm cu neprihănire“:

,,Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Christos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul“ (Efes. 4:20-24).

Noul Testament ne spune că Fiul lui Dumnezeu își continuă și în cer lucrarea Lui pentru noi. El ne este Mare Preot care mijlocește la tatăl pentru și ne dă harul de care avem nevoie ca să înfruntăm problemele de fiecare zi (Evrei 4:14-16; 13:20-21). Tot El ne este și Avocat apărător ori de câte ori cădem în vreun păcat (1 Ioan 2:1-2). Ca și în vedenia lui Zaharia, învinuirile făcute de Satan împotriva noastră nu mai au nici o putere, pentru că ,,Christos a murit pentru noi“:

,,Acum dar nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt ai lui Christos …“ (Rom. 8:1)

,,Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?  Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! (Rom. 8:31-34).

În al treilea rând, Dumnezeu îi reașează pe cei sfințiți în slujire (3:6-10). Dumnezeu nu l-a sfințit pe Iosua doar pentru a-l așeza în responsabilitățile străvechi ale slujirii copiilor lui Aaron. Acest om pus deoparte, numit providențial tocmai ,,Iosua“, adică ,,Isus“, este menit să slujească drept semn al lucrării pe care o va face Mesia la venirea Lui. După cum ,,Îngerul“ l-a curățit pe Iosua, întreg poporul Israel va fi curățit și așezat în slujirea atunci când Mesia va veni și va domni în mijlocul lor. Lucrul acesta va fi proclamat mai deslușit într-un alt pasaj al profețiilor lui Zaharia:

,,În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie“ (Zaharia  13:1).

Așa cum vom mai vedea, miracolul harului va mai apare în cartea lui Zaharia în capitolul 5 și în pasajul de la Zaharia 12:10 – 13:1. La cea de a doua Sa venire, când tot Israelul va afla cu uimire despre rănile cu care L-au străpuns și se vor pocăi bocind amarnic, Dumnezeu își va revărsa iertarea Lui asupra națiunii (Isaia 66:8). Evenimentul va marca debutul marilor zile de îndurare de la urmă vestite de profeți, când Israelul va sta ,,sub viță și sub smochin“ (Zah. 3:10). Expresia este un idiom al limbii ebraice prin care este descrisă o viață de pace și prosperitate (1 Regi 4:25; 2 Regi 18:31; Mica 4:4).

Capitolul 5

A cincea vedenie: Sfeșnicul de aur

Primul verset reașează scena vedeniilor profetice. Unde ne aflăm? Ce se întâmplă?

,,Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit ca pe un om pe care-l trezeşti din somnul lui“ (Zah. 4:1)

Shakespeare spunea că nimeni nu știe dacă nu cumva viața este un vis al somnului sau invers … Obosit probabil după primirea primelor patru vedenii, Zaharia trebuie să fie ,,trezit“ de îngerul călăuzitor. Trecerea ,,dincolo“ și umblarea în valea vedeniilor nu este un lucru ușor, iar trupul de carne nu este adecvat pentru așa ceva. Au mai simțit-o și alți profeți. Iată ce a mărturisit profetul Daniel:

,,Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele“ (Dan. 10:7-10).

,,Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ şi am tăcut. Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ‘Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază şi am pierdut orice putere! Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’  Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. 

Apoi mi-a zis: ‘Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!’ Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: ‘Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.’ (Dan. 10:15-19).

Felul ușuratec și superficial în care vorbesc astăzi unii despre vedeniile lor profetice mă face să mă îndoiesc de valabilitatea experiențelor lor.

Ceea ce urmează în textul capitolului 4 din cartea lui Zaharia este un mesaj pentru Zorobabel. Împreună cu Iosua, el era chemat să conducă lucrarea de reconstrucție a națiunii, o sarcină imensă cu consecințe incomensurabile. Nu este de mirare că cei doi oameni se văd total neadecvați pentru chemarea primită. Și iar nu este de mirare că Dumnezeu trebuie să-i întârească prin aceste două vedenii formidabile. Iosua era prea ,,întinat“ ca să facă lucrarea de Mare Preot, iar Zorobabel era prea mic și neputincios ca să conducă poporul.

Se pune întrebarea: ,,De ce n-a renunțat Dumnezeu la cei doi? De ce nu i-a chemat pe alții?“ sau, generalizănd: ,,De ce a lucrat Dumnezeu în istorie cu oameni păcătoși și nedesăvârșiți?“  Răspunsul este foarte lesne de dat: ,,Pentru că n-a avut la dispoziție alții!  Toți suntem la fel de ,,întinați“ și ,,neputincioși“ ca Iosua și Zorobabel. Dacă Dumnezeu ar fi preferat doar oameni desăvârșiți, n-ar fi putut face nimic, niciodată și nicăieri pe pământ. El alege oameni ,,întinați“ și-i curățește, oameni slabi și-i întârește, oameni păcătoși și-i sfințește. Aceasta este o veste nespus de bună pentru noi, căci dacă Dumnezeu a putut lucra cu oameni nedesăvârșiți ca Iosua și Zorobabel, asta înseamnă că El poate lucra și cu mine și cu tine.

Altfel spus, Dumnezeu nu cheamă oameni competenți, ci-i face competenți pe aceia pe care îi cheamă.

Mesajul celei de a patra vedenie este clar și limpede. Pentru cei care se îndoiau că Zorobabel este omul potrivit să conducă poporul, și chiar pentru propriile lui îndoieli de sine, Domnul proclamă:

„Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta şi tot mâinile lui o vor isprăvi, şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m-a trimis la voi.  Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul” (Zah. 4:9-10).

Se cuvine să adăugăm la ,,personajele“ vedeniilor lui Zaharia și acești ,,șapte ochi“ amintiți anterior în vedenia despre viatra pe care a ,,săpat“ Dumnezeu ceea ce trebuia (Zah. 3:9).  Biblia se tâlcuiește cel mai bine tot prin Biblie. Metafora celor ,,șapte ochi“ vorbește probabil dspre ,,omniștiința lui Dumnezeu“, despre ,,providența Lui“ în istorie. Îi întâlnim pomeniți astfel în Apocalipsa:

,,Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul“ (Apoc. 5:6)

S-o luăm însă de la capăt și să parcurgem întreaga vedenie.

,,El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur şi deasupra lui, un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului şi altul la stânga lui.” Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?” (Zah. 4:2-5).

Ceea ce a văzut Zaharia nu semăna deloc cu ceea ce știa el că trebuie să fie în Templul Domnului. În tiparul prestabilit de Dumnezeu pe muntele Sinai și în desenele date prin David lui Solomon, obiectele din Sanctuar erau altfel și aveau altă slujbă. În ,,Locul sfânt“, prima încăpere, mai mare, a Sanctuarului, în fața perdelei care îl despărțea de ,,Locul preasfânt“, se găsea Altarul Tămâierilor, iar la stânga lui se găsea Sfeșnicul de aur cu cele șapte brațe (Exod 25:31-40).

În vârful fiecărui braț al Sfeșnicului se afla o candelă de aur. În fiecare zi, preoții intrau și ajustau fitilul candelei și o împrospătau cu untdelemn (Lev. 24:3). Șfeșnicul lumina camera pentru ca preoții să vadă să pună pâinile pe masa special așezată acolo și pentru a arde tămâie pe altar în fiecare seară și dimineață (Ex. 30:7-8). Sfeșnicul din Sanctuar vorbește despre luicrarea lui Mesia, Isus Christos, venit să fie lumina lumii, să așeze pe altar rugăciunile Lui mijlocitoare și să se dea ca Pâine jertfită pentru ca noi să putem avea părtășie cu Tatăl. În alt plan însă, Sfeșnicul îl mai reprezintă și pe poporul Israel, chemat să fie lumina Neamurilor care locuiesc în întunerecul spiritual alpăcatului (Is. 60:1-3; 62:1). Nu printr-o coincidență, ci intenționat, Sfeșnicul este simbolul național actual al statului Israel. Lumina lui Israel pâlpâia firav atunci când iudeii s-au întors din Babilon, iar Zorobabel nu era sigur că ea nu se va stinge sub amenințările de tot felul.

În vedenia lui, Zaharia vede un cu totul altfel de Sfeșnic. El vede un vas de untdelemn deasupta Sfeșnicului și șapte țevi prin care se scurge untdelemnul spre cele șapte candele. Vasul este alimentat la rândul lui direct din doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui. Cei doi măslini îi simbolizează pe Iosua și pe Zorobabel, ,,unși“ de Dumnezeu pentru lucrarea Sa. Aceasta este explicația primită de Zaharia. A trebuit să întrebe de două ori ca să i se răspundă, de parcă Dumnezeu a făcut o ,,pauză“ retorică pentru a crea solemnitatea unui anunț de dimensiuni așa de mari:

,,Eu am luat cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri* de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?” 

El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Şi el a zis: „Aceştia sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ” (Zah. 4:11-14).

În original, termenul ,,unși“ are conotația de ,,pus deopate“ pentru lucrare. Preoții, profeții și Împărații au fost ,,unșii Domnului“. Cel născut în Nazaret a fost ,,uns“. De fapt, creștinii poartă numele de ,,unși“! Termenii ,,Mesia“ și ,,Christos“ înseamnă ,,Unsul“:

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; …“ (Isaia 61:1).

Există exegeți care cred în suprapunerea imaginii celor doi martori din Zaharia peste imaginea celor doi martori din Apocalipsa. Numai Dumnezeu, care s-a lăsat parcă greu înduplecat să-i răspundă lui Zaharia, știe precis dacă așa stau lucrurile:

,,Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni. Voi da celor doi martori ai Mei să prorocească îmbrăcaţi în saci o mie două sute şaizeci de zile.” Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului“ (Apoc. 11:1-4).

Un alt procedeu retoric este folosit de înger atunci când îi răspunde la întrebarea lui Zaharia cu o contra-întrebare, de parcă vrea să sublinieze ignoranța profetului. ,,Nu știi?, chiar nu știi …“ Îl folosise anterior în versetul cinci:

,,Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?” Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu” (Zah. 4:4-5).

În toată mereția ei, cea de a patra vedenie este un mesaj de suport divin și o asigurare că lucrarea începută, oricât de imposibilă ar părea lui Zorobabel sau celorlalți va fi înfăptuită. Vedenia suprapune cele două planuri ale realității unul peste altul. În realitatea pământeană, în lumea materială, Zorobabel se simțea ca în fața unui munte imposibil de escaladat. Dușmanii erau mulți, iar resursele umane și materiale erau puține. În plan spiritual însă, în lumea nevăzută oamenilor, Dumnezeu declanșase mișcarea imposibil de oprit a Duhului Său. Versetele acestea au fost și sunt și astăzi citate de referință pentru toți copiii lui Dumnezeu care se află în fața unor lucrări omenește imposibile. Iată citatul în întregime:

,,Atunci, el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel:

‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oştirilor!  Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor† de: ‘Îndurare, îndurare cu ea!’” 

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

„Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta şi tot mâinile lui o vor isprăvi, şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m-a trimis la voi. Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul” (Zah. 4:6-10).

Care este aplicația practică pentru creștinii care citesc această vedenie?

Trebuie să ne amintim că Bisericile și fiecare dintre noi suntem chemați să fim ,,lumina lumii“ (Mat. 5:14-16; Filip. 2:14-16). În primele trei capitole din cartea Apocalipsei, fiecare biserica locală amintitp este simbolizată printr-un Sfeșnic printre care se mișcă Domnul Isus:

,,M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.  Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur“ (Apoc. 1:12-13)

Dacă nu ne facem datoria, Domnul Isus ne avertizează că este posibi ca El să vină și să ne ia Sfeșnicul. Probabil că multe biserici sunt deja în această stare și nici nu-și dau seama …

,,Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel*, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti“ (Apoc. 2:5).

Ce mare încurajare trebuie să fi fost această vedenie pentru Zorobabel! Când a zidit Templul, Solomon avea la dispoziție resurse aproape nelimitate, adunare cu grijă de tatăl său, David (1 Cron. 26:20,27-28), dar resursele aflate la îndemâna lui Zorobabel erau aproape inexistente. Solomon a fost un împărat puternic a cărui autoritate se întindea chiar și asupra unor națiuni vecine. Prin comparație, Zorobabel era un ,,nimeni“. Asta în lumea tuturor ,,văzutelor“, pentru că în lumea ,,nevăzutelor“, vestea primită prin cea de a patra vedenie a lui Zaharia era că Dumnezeu a început lucrarea și tot el o va și termina. Avem aici ecoul unei alte afirmații cerești dăruite nouă prin intermediul apostolului Pave. Citiți-o și prindeți curaj. Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va putea să fie împotriva noastră?

,,Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos“ (Filipeni 1:6).

Capitolul 5

des

ds

gsd