Explicații la Biblie

Acasă » Comentariu » Plângerile lui Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Cartea aceasta este o elegie scrisă la moartea unui oraş. Ieremia plânge peste Ierusalimul transformat în ruine de către oştile invadatoare ale Babilonului.

Titlul: În original, cartea poartă numele ,,Cum“, după obiceiul evreilor de a identifica sulurile sfinte deschizându-le puțin și citind primul cuvânt al textului scris (în original nu există interjecția ,,Vai!“, cartea începând așa: ,,Cum stă părăsită acum …“. În traducerea greacă, cartea poartă numele ,,lacrimile“. Ieremia, ,,profetul lacrimilor“ ne-a lăsat o carte de bocete pentru Ierusalim.

Autorul: Nimeni nu putea să scrie această carte în afara lui Ieremia. Acest om a fost profetul unei iubiri neîmpărtăşite. Capitolele acestei cărţi ni-l prezintă plângând aplecat peste cadavrul marei sale iubiri: Ierusalimul. Aparent, misiunea lui Ieremia a fost un eşec total. Dumnezeu nu ne judecă însă după rezultatele slujirii noastre, ci după credincioşia pe care am dovedit-o. Din acest punct de vedere, Ieremia este unul dintre cei mai mari bărbaţi din istoria poporului lui Dumnezeu.

Data scrierii: Cartea a fost scrisă la puţin timp după distrugerea Ierusalimului (Ier. 39:52). Nebucadneţar a asediat oraşul din luna Ianuarie 588 până în luna Iulie 586. Ierusalimul a căzut în 19 Iulie, 586, iar Templul şi cetatea au fost date pradă focului în 15 August 586. Probabil că Ieremia a scris această serie de elegii înainte de plecarea lui înspre Egipt (Ier. 43:1-7).

Conţinutul cărţii:

Specific și structură

Știm că Ieremia a fost poet din faptul că mare parte din cartea lui Profetică este sub formă de poezie. Știm de acolo și că el a compus cântări. Aceasta scoate în relief relația dintre poezie și muzică. Același spirit profetic a insuflat și textul poeziilor și melodiile cântărilor. Câțiva profeți din Vechiul Testament au îmbinat muzica cu profeția. Ne gândim în primul rând la Zaharia, Ezechiel și, bineînțeles, David.

Tot așa cum David a compus o cântare de jale când au murit Saul și Ionatan, Ieremia a compus o cântare de jale să fie cântată de întreaga națiune când uciderea lui Iosia a pus capăt unei domnii care promitea foarte mult (2 Cron. 35:25).

Este clar că durerea acestui profet l-a făcut să vibreze cu o măiestrie pe care numai un talent cu totul remarcabil putea s-o aibă. Cele cinci capitole ale cărţii sunt tot atâtea plângeri ale căror versete sunt aşezate în ordine alfabetică. Fiecare dintre primele 4 capitole începe cu litera „a” şi se termină cu „z”. În capitolul 3, fiecărei litere îi sunt alocate un grup de trei versete. Avem de a face cu patru acrostihuri alfabetice. Ieremia plânge literalmente de la A la Z. Probabil că Ieremia a vrut ca această cântare de jale să poată fi memorizată mai ușor și cântată de toți evreii.

Spre deosebire de lumea contemporană occidentală, unde plânsul bărbaților este considerat un semn de slăbiciune, la evrei și la grecii antici plânsul a fost dovada unei capacități extraordinare de a pătrunde realitatea și de a contribui la rezolvarea crizelor. Cu alte cuvinte, când situația o cere, plânsul este cea mai bună cale pentru identificarea unei dureri și pentru vindecarea ei.

Pentru identificarea structurii interne a subiectelor trebuie să ținem seamă de o subtilitate stilistică a lui Ieremia. Cele cinci capitole, de fapt, cele cinci cântări sunt făcute din puncte de vedere diferite. În capitolul 1 se vorbește la persoana a treia singular, ca un reporter care relatează despre prăbușirea Ierusalimului.

În capitolul 2 ni se vorbește tot la persoana a treia singular, dar de data aceasta subiectul nu mai este cetatea, ci Dumnezeu, adevăratul autor al pedepsirii.

Capitolul 3 este cel mai personal dintre toate, semănând mai mult cu o spovedanie. Este scris mai mult la persoana întâi, folosindu-se predominant formele ,,eu, mie, al meu“.

Capitolul 4 este cel mai detașat, autorul alegând să se separe de acțiune și alegând să ne vorbească despre ,,ei, a lor, pentru ei“.

Capitolul 5 se întoarce la identificarea cu poporul, Ieremia alegând să folosească persoana întâi plural, ,,noi, nouă, pe noi“.

Aceste abordări diferite ale aceluiași subiect ne obligă să dăm fiecărui capitol un titlu deosebit, în funcție de punctul de vedere pe care-l folosește Ieremia.

1. Catastrofa. ,,Ea, cetatea“. Accentul este pus pe tragedia căderii Ierusalimului, altădată ,,de mare preț între neamuri, fruntașă printre țări“ (1:1). Distrugerea a fost totală, iar catastrofa a fost că însuși Dumnezeu a trebuit să aducă această pedeapsă:

,,O, voi, care treceţi pe lângă mine,
priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse! ..

De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii,
căci s-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; …“ (Plângeri 1:12,16). 

2. Cauza. ,,El“.  Ieremia spune că pedeapsa a fost meritată și anunțată încă din vechime. Nu se poate să nu observăm acuzația pe care o face Ieremia la adresa profeților mincinoși care au înșelat poporul atunci când avertizările lui și îndemnul de a se preda de bună voie Babilonului ar fi micșorat considerabil suferințele:

,,Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel
şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui! …

Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare,
nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.

… Domnul a înfăptuit ce hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit fără milă; …“ (Plângerile 2:1, 14, 17).

3. Cura – ,,Eu“. Capitolul 3 este o spovedanie plină de simpatie, cu accente de mângăiere. Ieremia spune că Dumnezeu ar fi fost îndreptățit să-i distrugă pe toți evreii, dar a preferat să n-o facă și să-i trimită doar temporar în Babilon. Cât au fost în viață puteau păstra deci speranța pentru viitor și existența ca națiune.

,,Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.
Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului“ (Plângerile 3:21-26).

Este o mare deosebire între felul în care trăiește lumea și cel în care trăiesc copiii lui Dumnezeu. Lumea răsplătește după merit, instituind ,,meritocrația“. Poporul lui Dumnezeu trăiește după ,,milă“, nădăjduind mereu în bunătatea și bunăvoința divină. Lumea își cere ,,drepturile“. Copiii lui Dumnezeu știu că n-au nici unul.

4. Consecințele. ,,Ei“.  Ieremia se întoarce să recapituleze consecințele lipsei de pocăință sub avertizările lui Dumnezeu. Descrierea grozavelor lucruri care li s-au întâmplat celor din poporul lui Dumnezeu este proporțională cu vinovăția lor:

,,Vai, cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat!“ …

Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea;
aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe,

pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul“ (Plângeri 4:1, 7-8).

Prăbușirea Ierusalimului a fost o surpriză pentru toți contemporanii, dar nu pentru dreptatea divină:

,,Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului“ (Plângerile 4:12).

Ieremia vrea că toți cititorii lui să știe că Dumnezeu este implicat direct în pedepsirea păcatului. Acesta este cauza mâniei lui Dumnezeu și cauza pedepselor care vor veni peste toată lumea.

,,În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei!“ (Plângerile 4:16).

Finalul capitolului anunță pedepsirea Edomului, dușmanul de moarte al Israelului și izbăvirea Sionului, pentru că Dumnezeu i-a făcut să-și ispășească pedepsa:

„Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşti în ţara Uţ!
Dar şi la tine va trece potirul şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!
Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea
şi îţi va da pe faţă păcatele” (Plângerile 4:21-22).

5. Cererea. ,,Noi“.  Ultimul capitol este practic o rugăciune făcută în numele întregului popor. Ieremia știe că singura lor nădejde este Dumnezeu. El vrea să se asigure că evreii nu se vor împietri în exil, ci se vor întoarce din toată inima lor la Dumnezeu. Cred din toată inima că aceste plângeri ale lui Ieremia au contribuit la păstrarea providențială a specificului evreiesc și a speranțelor mesianice în oamenii care s-au întors apoi ,,acasă“. Ieremia i-a hrănit din plin cu această speranță:

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te şi vezi-ne ocara! …

… Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie;
scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam!
Pentru ce să ne uiţi pe vecie
şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce!
Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!
Să ne fi lepădat Tu de tot oare
şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?“ (Plângerile 5:1, 19-22).

Cuvinte cheie şi teme caracteristice:

Cartea aceasta este o extraordinară carte de poezie. Ea nu a fost aşezată în secţiunea cărţilor poetice pentru că se înlănţuie în lucrarea profetică a lui Ieremia. Cartea își continuă și astăzi rolul și rostul, fiind citită în fiecare an în sinagogi pe data de 9 Abib (Iulie), când este comemorată ziua în care Babilonul a dărâmat Templul și Ierusalimul. Dărâmarea Ierusalimului a fost un eveniment de o importanță epocală în istoria evreilor. El este consemnat în nu mai puțin de patru ori în Vechiul Testament (2 Regi 25; Ier. 39:1-11; 52; și 2 Cronici 36:11-21). Dacă te duci la sinagogă îi poți auzi pe evrei bocind pe textul Plângerilor lui Ieremia. În fiecare an, evreii comemorează două evenimente definitorii pentru existența lor: Paștele, spre amintirea ieșirii lor din Egipt și 9 Abib, ziua în care a fost dărâmat Templul.

 

Trei teme se împletesc în desfăşurarea ţesăturii poetice:

(1). Cea mai importantă dintre ele este bocetul pentru Ierusalimul dărâmat. Dumnezeu s-a ţinut de cuvânt. Lipsa pocăinţei a atras asupra evreilor pedeapsa cruntă. În durerea lui, Ieremia vorbeşte când în numele său, când în numele cetăţenilor Ierusalimului, când în numele cetăţii însăşi.

(2). A doua temă este mărturisirea păcatelor şi recunoaşterea dreptăţii lui Dumnezeu în hotărârea pedepsei asupra împărăţiei lui Iuda.

(3) Cea de a treia temă este mai puţin dominantă, dar nu mai puţin importantă: ea este nădejdea într-o viitoare restaurare a Ierusalimului şi a locuitorilor săi, datorită marelui har pe care evreii l-au găsit întotdeauna la Dumnezeul lor. Ieremia este un profet care cunoaşte valoarea legământului. Iată ce scrie el în 3:24- 26: „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului”. Şi aceasta pentru că -„Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare” (Plângeri 3:31-32).

Explicaţia nenorocirii Ierusalimului este descrisă astfel: „Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăpădit întăriturile, şi a umplut pe fiica lui Iuda cu jale şi suspin. I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării Sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, în mânia Lui năpraznică, a lepădat pe împărat şi pe preot” (Plângeri 2:5-6).

Mesajul cărţii: Ieremia este un slujitor care se aseamănă foarte mult cu Stăpânul său. Peste alte 600 de ani, Domnul Isus avea să vină El însuşi pe pământ şi să plângă pentru aceiaşi cetate: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie” (Matei 23:37-38).

Ca să păstreze simetria istorică, Dumnezeu a rânduit ca această profeție să se împlinească tot pe 9 Nabib, așa că evreii plâng acum la aceași dată și căderea primului templu și căderea celui de al doilea Templu sub sandaua romană a împăratului Titus (70 d.Ch).

Ieremia este legat profetic de lucrarea Domnului Isus. Aduceți-vă aminte că atunci când Domnul și-a întrebat ucenicii: ,,Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?“, unul dintre răspunsuri a fost ,,Ieremia“. Poporul a observat curioase asemănări între viața celor doi.

Când Domnul isus a spus că ,,omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui“, El l-a citat pe Ieremia (Ier. 20:10).

Când cei din Nazaret au vrut să-L omoare aruncându-l de pe stâncă, Domnul semăna foarte mult cu Ieremia care a trebuit să fugă de acasă ca să nu fie omorât. Domnul Isus a fost mereu în pericol de moarte, ca și Ieremia (Ier. 18:23).

Când S-a apropiat de Ierusalim, Domnul Isus a plâns pentru cetate ca și Ieremia (Luca 19:41).

Când a făcut curățirea Templului, Domnul a folosit aceleași cuvinte ca și Ieremia:

,,Este Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!“ (Ieremia 7:11).

,, … şi le-a zis: „Este scris: ,,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune“. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari” (Matei 21:13).

În opinia poporului, Domnul Isus a fost un fel de Ieremia! De fapt, Ieremia  a fost primul care a folosit sintagma ,,Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie“ (Ier. 11:19).

Prin caracterul ei tragic, cartea Plângerile lui Ieremia este o avertizare peste veacuri pentru toți credincioșii. Spre surprinderea multora, cărțile lui Ieremia sunt cele mai citate în Apocalipsa lui Ioan, care vorbește despre vremea sfârșitului acestui veac și debutul veacului viitor. Jumătate din citatele amintite în Apocalipsa sunt despre soarta Babilonului, acest centru financiar mondial al viitorului. Dumnezeu îl va distruge și toate popoarele îl vor plânge. Copiii lui Dumnezeu vor striga însă; ,,Aleluia!“ Foarte puțini din cei ce ascultă minunatul refren din ,,Aleluia“ a lui Handel își dau seama că asistă la căderea sistemului babilonian al lumi și la instaurarea domniei ,,Domului domnilor și Împăratul împăraților“. Recitiți capitolul 18 din Apocalipsa și verificați câte ,,trimiteri“ sunt la versete din cărțile lui Ieremia. Plângerile lui ne-au vorbit despre căderea Ierusalimului. Va veni însă o altă zi în care Dumnezeu va cobori din cer o altă cetate, Noul Ierusalim, ,,ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei“. Acolo vom locui noi, pe un pământ nou și într-o cetate nouă.

 

SCHIŢA CĂRŢII

I. Distrugerea Ierusalimului (1)
Nenorocirile Ierusalimului 1:1-11
Jalea Ierusalimului 1:12-22

II. Mânia lui Dumnezeu (2)
Judecata Domnului, 2:1-10
Plângerea profetului, 2:11-22

III. Rugăciune pentru îndurare (3)
Cântarea de jale 3:1-18
Pricina de încredere, 3:19-42
Suferinţa profetului 3:43-54
Rugăciunea profetului, 3:55-66

IV. Jalea Ierusalimului asediat (4)
Asedierea cetăţii, 4:1-12
Motivaţia nenorocirii, 4:13-20
O geană de nădejde, 4:21-22

V. Rugăciune pentru renaştere (5)
Mărturisirea, 5:1-18
Mijlocirea, 5:19-22

 

Reclame

2 comentarii

  1. […] Am ajuns cu citirea zilnică la cartea Plângerile lui ieremia. Puteți citi un comentariu aici: https://scripturile.wordpress.com/2013/01/23/plingerile-lui-ieremia/ […]

  2. […] Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel, Daniel […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 137 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: