Explicații la Biblie

Acasă » Comentariu » COLOSENI

COLOSENI

Scrisoarea lui Pavel către Biserica din Colose s-a născut în timpuri grele, cînd învăţătura curată a Evangheliei era sub atacul pervertitor al ereziilor filosofiei gnostice. Situația se repetă astăzi, când tot felul de religii New Age au invadat țările ,,creștine“.

Din închisoarea Romei, Pavel aşterne pe hîrtie rânduri de scriere profundă cu implicaţii care trec dincolo de timp şi de spaţiu prezentîndu-ni-L pe Cristos în copleşitoarea Lui importanţă cosmică. Pentru cititorul de azi, cele scrise de Pavel pot şi trebuie să constituie un ghid înspre înţelegerea persoanei şi lucrării Domnului Isus Cristos. Deși este mai mică decât altele, epistola aceasta conține cincizeci de cuvinte și expresii care nu mai apar în nicuna din celelalte epistole scrise de Pavel, printre ele fiind ,,chipul Dumnezeului celui nevăzut“ și ,,Cel întâi născut dintre cei morți“. La fel de surprinzător este faptul că ea nu conține absolut nicio referință la Vechiul Testament.

“Pentru că această epistolă constituie unul din piscurile revelației despre Christos din Noul testament, toți cei care doresc să ajungă la o înțelegere corectă a persoanei și lucrării Lui trebuie să escaladeze înlțimile ei amețitoare. Mesajul primordial al epistolei către Coloseni este că cei credincioși au totul în Chistos“, a scris Geoffrey B. Wilson.

Pentru titlul, autorul şi data vezi introducerea la Epistola către Efeseni.

Contextul scrierii

Când nu putea să le viziteze, apostolul Pavel le scris bisericilor câte o scrisoare. Spre sfârșitul lucrării lui, epistolele au fost singura metodă de comunicare, pentru că apostolul și-a petrecut timpul mai mult în închisoare, doia ani în Cezarea și doi ani în Roma. Epsitola cître Cooseni are două aspecte intersante: împreună cu epistola către Romani sunt singurele scrise unei biserici încă nevizitate de apostolul Pavel și patru cincimi din textul epistolei către Coloseni se găsește și în textul epistolei către Efeseni.

Pus sub paza unui soldat roman într-un fel de arest la domoiciliu, lui Pavel i s-a îngăduit să primească musafiri (Fapte 28:16-31). Printre cei care au venit să-l vadă a fost și Epafras din Colose. Ceea ce i-a spus el a născut în Pavel dorința de a le scrie celor de acolo o epistolă.

,,Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru cei din Ierapole“ (Col. 4:12-13).

Apostolul ne-a lăsat trei feluri de epistole: unele adresate unor persoane, altele adresate unei anumite biserici care trecea printr-o anumită situație de criză și alte epistole ,,generale“ scrise ca să fie citite în toate bisericile. Când a trimis epistola colosenilor, Pavel a trimis-o împreună cu o epistolă adresată lui Filimon și cu o alta ,,generală“ care trebuia să fie citită mai întâi în Efes. Pentru că erau măcinate de aceleași probleme (1 Tesaloniceni 5:27), apostolul a vrut ca bisericile din Colose și Laodicea să schimbe între ele scrisorile trimise fiecăreia dintre ele:

,,După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica laodiceenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodiceea“ (Coloseni 4:16).

Poștașul“ care s-a dus cu epistolele lui pavel a fost Tihic:

,,Tot ce este cu privire la mine vă va spune Tihic, fratele preaiubit şi slujitorul credincios, tovarăşul meu de slujbă în Domnul. Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră şi să vă mângâie inimile. L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios şi preaiubit, care este dintr-ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici“ (Col. 4:7-9)

Epistolele lui Pavel respectau tiparul răspândit pe vremea aceea în Grecia. Ele …

  • încep cu numele expeditorului,
  • apoi cu adresa destinatarului,
  • cu un scurt salut,
  • o scurtă expresie de apreciere,
  • apoi cu conținutul propriuzis al epistolei,
  • urmat de o scurtă recapitulare,
  • o urare de încheiere
  • și o semnătură.

Cu toate cacestea, ,,ocazia“ care a făcut necesară fiecare dintre epistolele marelui apostol nu este foarte ușor de identificat. Este ca și când ai asculta doar o parte a unui dialog telefonic. Trebuie să ,,citim printre rânduri“ ca să ne dăm seama de ce a fost scrisă fiecare dintre ele.

Colose

Poziția geografică a orașului ne pune la dispoziție ,,cheia“ pe care trebuie să o folosim pentru înțelegerea epistolei adresate de Pavel creștinilor de acolo.

Oraşul Colose era situat la aproape 170 de kilometri distanţă de Efes şi îşi înşira locuitorii de-a lungul şerpuitoarei văi a rîului Licus. Pe albia rîului la vale, după un drum de 18 kilometri, ajungeai aproape de vărsarea Licusului în rîul Meander în ţinuturile oraşelor Laodicea şi Ierapole. Aceste două cetăţi stăteau faţă în faţă pe cele două maluri ale rîului şi-şi înlesneau una alteia dezvoltarea.

La vremea cînd scrie Pavel, toate cele trei cetăţi erau cuprinse în provincia Romană a Asiei. Locuitorii acestor oraşe erau bogaţi şi afluenţi atît în cele materiale, cît şi în cele culturale. Deşi greu încercaţi de activităţile vulcanice din străfunduri, care le-au pricinuit adeseori cutremure devastatoare, locuitorii n-au vrut să părăsească aceste meleaguri ale belşugului. Mai tîrziu apostolul Ioan avea să mustre Biserica din Laodicea pentru nevegherea ei, pentru superficialitatea credinţei ei şi pentru încrederea ei în lucrurile materiale (Apoc. 3:17-18).

Zona era bogată în izvoare termale.Astăzi, deși orașul Colose nu mai există, turiștii vin să facă tratamente medicale într-o stațiune numită Pamukkale ,,Băile Castelului de bumbac“.

 

Colose se afla pe ruta care lega Efesul de Eufrat și avea o populație pestriță. Numiți ,,frigieni“, locuitotii era în parte emigranți din toate regiunile Europei, greci veniți aici pe vremea lui Alexandru Macedon, romani care reprezentau Imperiul și evrei, pe care vadul comercial îi atrăsese să facă bani.

Colossaeor Colosse, a city of Phrygia, on the Lycus, which is a tributary of the Maeander. It was about 12 miles above Laodicea, and near the great road from Ephesus to the Euphrates, and was consequently of some mercantile importance. It does not appear that Paul had visited this city when he wrote his letter to the church there ( Colossians 1:2 ). He expresses in his letter to Philemon (ver 1:22) his hope to visit it on being delivered from his imprisonment. From Colossians 1:7 ; 4:12 it has been concluded that Epaphras was the founder of the Colossian church. This town afterwards fell into decay, and the modern town of Chonas or Chonum occupies a site near its ruins.

These dictionary topics are from
M.G. Easton M.A., D.D., Illustrated Bible Dictionary, Third Edition,
published by Thomas Nelson, 1897. Public Domain, copy freely.


Bibliography InformationEaston, Matthew George. „Entry for Colossae”. „Easton’s Bible Dictionary”. .

COLOSSAE

ko-los’-e (Kolossai, „punishment”; the King James Version Colosse):

A city of Phrygia on the Lycus River, one of the branches of the Meander, and 3 miles from Mt. Cadmus, 8,013 ft. high. It stood at the head of a gorge where the two streams unite, and on the great highway traversing the country from Ephesus to the Euphrates valley, 13 miles from Hierapolis and 10 from Laodicea. Its history is chiefly associated with that of these two cities. Early, according to both Herodotus and Xenophon, it was a place of great importance. There Xerxes stopped 481 BC (Herodotus vii.30) and Cyrus the Younger marched 401 BC (Xen. Anab. i.2,6). From Colossians 2:1 it is not likely that Paul visited the place in person; but its Christianization was due to the efforts of Epaphras and Timothy (Colossians 1:1,7), and it was the home of Philemon and Epaphras. That a church was established there early is evident from Colossians 4:12,13; Revelation 1:11; 3:14. As the neighboring cities, Hierapolis and Laodicea, increased in importance, Colosse declined. There were many Jews living there, and a chief article of commerce, for which the place was renowned, was the collossinus, a peculiar wool, probably of a purple color. In religion the people were specially lax, worshipping angels. Of them, Michael was the chief, and the protecting saint of the city. It is said that once he appeared to the people, saving the city in time of a flood. It was this belief in angels which called forth Paul’s epistle (Colossians 2:18). During the 7th and 8th centuries the place was overrun by the Saracens; in the 12th century the church was destroyed by the Turks and the city disappeared. Its site was explored by Mr. Hamilton. The ruins of the church, the stone foundation of a large theater, and a necropolis with stones of a peculiar shape are still to be seen. During the Middle Ages the place bore the name of Chonae; it is now called Chonas.

E. J. Banks

Învățăturile false

Amestecul de grupuri etnice adunase elemente religioase diferite. Astăzi, Colose s-ar numi ,,o societate pluralistă sau multiculturală“. Amestecul de religii ne ajută să înțelegem strategia epistolei scrise de apostolul Pavel. Putem identifica din textul ei cel puțin șase influențe religioase predominante.

1. Animism și superstiții

Frigienii credeau în puterea duhurilor primordiale, care se manifestau prin elementele din lumea creată. Ele puteau controla toate elementele naturii, râirile, pomii, munții, tunetele și ploaia. ,,Dumnezeu este în toate și toate sunt dumnezeu“, este deviza de bază. Credința aceasta a dat naștere la tot felul de superstiții și practici ciudate prin care oamenii căutau să ,,liniștească“ duhurile. Ceva similar se practică astăzi în religiile celor ce trăiesc azi în jungla africană. Chiar și unele din învățăturile și practicile ,,ecologiștilor“ mai mult sau mai puțin ,,verzi“ din societatea modernă sunt bazate pe aceleași convingeri. ,,Mama Gea“, protejarea exagerată a animalelor și ,,îmbrățișarea copacilor“ provin și ele din astfel de aberații.

2. Astrologie

Cei din Colose erau convinși că stelele și constelațiile influențează foarte mult viața oamenilor. Învățătura aceasta venise probabil din Orient, fiind babiloniană în origine. Convingerile acestea s-au permanentizat în istorie și domină o parte a culturii moderne. Șase bărbați din zece și șapte femei din zece își citesc horoscopul în fiecare zi în Marea Britanie. Unii așteaptă chiar verdictul astrelor înainte de a lua hotărări majore în afaceri sau în viața personală.

3. Zeii romani și greci

Întreg panteonul de zei ai Greciei și ai Romei erau prezenți în Colose. Fiecare zeu avea influența lui asupra oamenilor. Unii credeau că zeii pot fi îmbunați printr-o abstinență rigidă și se opreau de la plăcerile trupești ale sexului și ale mâncării. Alții gândeau că zeii zâmbesc cu complicitate la abuzurile lor sexuale și le practică și ei în lumea lor. Majoritatea viciilor își aveau astfel fiecare patronul lui.

4. Religiile misterelor

Au fost influențe ale orientului, descrise adesea sub numele de ,,gnostice“. În limba greacă, ,,gnosis“ înseamnă a cunoaște. Astăzi folosim un derivat al acestui termen: ,,agnostic“, care definește o persoană ,,care nu știe“. Gnosticul de pe vremuri era un ,,luminat“ care ,,cunoștea tainele lumiiși ale existenței“. Gnosticismul avea ,,rituri de inițiere“ și pretindea o perfecționare continuă a ființei prin ,,rituri de pasaj și de experiențe supranaturale“. Într-o formă sau alta, gnosticismul a atacat continuu creștinismul în istorie și este cu noi și astăzi.

Despre această filosofic şi despre pretenţiile ei tulburi vom avea ocazia să vorbim mai mult în introducerile la epistolele scrise de apostolul Ioan. Pînă atunci este suficient să spunem că această erezie:

a) ataca persoana şi suficienţa lucrării făcute de Cristos pentru mîntuirea lumii.
b) adăuga Evangheliei învăţături străine care o transformau într-o simplă „alternativă” a celorlalte „căutări filosofice ale omenirii”.

Gnosticismul era o şcoală filosofică bazată pe o cunoaştere tainică („gnoza”) obţinută printr-un proces de iniţiere în urma căruia li se împărtăşeau discipolilor cunoştinţe despre starea lumii şi despre căile spre refacerea „unităţii şi armoniei cosmice primordiale”. Gnosticii priveau lumea ca pe o succesiune de şapte sfere concentrice ale existenţei cu centrul în Dumnezeu. La mijloc era sfera prezenţei divine, după care se înşirau apoi sferele, din ce în ce mai inferioare, ale „domniilor, dregătoriilor, şi stăpînirilor cereşti”. Născut accidental în cea mai periferică sferă a existenţei, sfera materiei, omul era chemat să caute să se desprindă de ea şi să trăiască în spirit marea aventură a călătoriei prin „sferele cereşti” înspre „pleroma” sau locul plinătăţii dumnezeirii.

univers460x460-abcde

Formulată în termeni foarte apropiaţi creştinismului, această învăţătură a gnosticilor a făcut prăpăd în sînul Bisericilor primare. Comentatorii moderni o văd ca pe o încercare tardivă, dar energică a Diavolului de a împiedica răspîndirea mesajului curat al Evangheliei mîntuitoare prin jertfa de la Calvar.

5. Iudaism

Iudaismul din Colose era foarte diferit de cel din Țara Sfântă. Era mai ,,filosofic“, mai puțin moral și mult mai mistic, fără îndoială influențat de învățăturile gnostice. Variana locală de iudaism era ,,speculativă“ și foarte atrăgătoare pentru oameni. Se acorda o foarte mare importanță îngerilor, ca agenți intermediari atât la creașie, cât și la darea Legii de pe Sinai. Ei erau priviți ca agenți de comunicare între Dumnezeu și oameni. În plus, iudaismul local respecta strict calendarul evreiesc și legile dietare care guvernau alimentația.

6. Creștinism

La Colose, credința creștină nu a fost adusă de apostolul Pavel. N-avem nici un indiciu că apostolul a trecut vreodată pe acolo. Cel care i-a evanghelizat pe colosenia  fost Epafra, un om atins probabil și maturizat de învățătura propovăduită de apostolul Pavel în școala lui Tiran din Efes (Fapte 19:8-10). Apostolul pavel pomenește despre el în introducerea epistolei:

,,Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr, cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul“ (Col. 1:6-7). 

Activitatea acestui lucrător se întindea peste toate Bisericile din valea rîului Licus. Rîvna lui este recunoscută şi lăudată de Pavel (Col. 4:12-13).

Pentru a înţelege mai bine ce se întîmplase în Colose este bine să-i comparăm pe cei de acolo cu exemplul pe care Pavel se străduia să-l dea tuturor. Dacă vă mai aduceţi aminte, Pavel mărturisise celor din Filipi că el „aleargă spre ţintă”, căutînd „să-L cunoască pe Christos” şi să se identifice duhovniceşte cu itinerarul parcurs de Christos în suferinţa, moartea şi învierea Sa. Mesajul apostolului era mărturia unuia care nu se putea opri la jumătate de drum, mulţumindu-se numai cu jumătăţi de măsură. El dorea mereu mai mult şi… mai mult din Cristos. Prin comparaţie cu el, ceea ce se întîmplase în Colose era că cei de acolo nu se puteau mulţumi… numai cu Cristos!

Pavel îl dorea pe Domnul, cei din Colose doreau şi „altceva” pe lîngă Domnul.

Consecințele învățăturilor false

Colose devenise un creuzet al credințelor false. Amestecul acesta avea ceva comun: eroarea, pentru că extremele se întâlnesc întotdeauna acolo sau, după cum a spus odată ucineva: ,,Dacă mergi suficient de mult spre est … ajungi la vest“.

Colose renaște printre noi sub chipul mișcării ,,Veacului Nou“ (New Age). Și ea este un amalgam de credințe și filosofii, fără să adere la un cod strict de doctrine. Ca trăire, sincretismul acesta este mai mult o dispoziție interioară, decât o religie. Ca și pe vremuri, această otravă poate pătrunde perfid în creștinism sub forme aparent nevinovate și îl poate sufoca dinăuntru. Pentru mulți, creștinismul nu mai este unirea cu Christos, ci venirea la biserică. Eu îl numesc ,,bisericism“. Lipsiți de plinătatea vieții dumnezeiești, astfel de oameni acceptă naivi practicile yoga și ale meditației transcendentale.

Apostolul Pavel le atrage atenția creștinilor din Colose despre pericolul înstrăinării de Dumnezeu. El le scrie despre înlocuirea adevăratei vieți cu surogate sterpe.

Gnosticismul reuşise să strîngă sub acelaşi acoperiş idei contrare şi nu de puţine ori contradictorii. Nu era pentru prima oară şi vai, nici pentru ultima oară, cînd speculaţii rafinate filosofice se uneau cu regulile rigide ale unei religii a faptelor şi ritualelor exterioare. Extremele se ating în eroare pentru că, aşa cum spunea cineva: „dacă mergi suficient de mult înspre est, ajungi cu siguranţă la vest”.

Corecțiile făcute de Pavel

Reacția lui Pavel la informațiile primite de la Epafra a fost imediată. Pavel a simțit responsabilitatea apostoliei lui pentru Neamuri. Coloseni conține una din cele mai concise descrieri ale lucrării pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Pavel:

,,Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu“ (Col. 1:24-25).

Prima responsabilitate a lui pavel a fost să ,,împlinească ceea ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.“ Expresia pare obraznică și orgolioasă. Suferințele Domnului au fost desăvârșite și nimeni nu le poate adăuga ceva! Pavel vorbește însă despre altceva. Singurul lucru care lipsește suferințelor lui Christos pentru Biserică este ,,permanența în timp“. Fiecare slujitor al lui Christos trebuie să țină în fața contemporanilor săi suferințele lui Christos prin propriile lui suferințe. Altfel spus, Christos continuă să sufere pentru Biserică prin viața fiecăruislujitor care-L reprezintă!

A doua responsabilitate a apostolului Neamurilor a fost ,,să întregească Cuvântul lui Dumnezeu“. Pavel își proclamă dreptul și responsabilitatea de a le scrie creștinilor din Colose o epistolă care este ,,Cuvântul lui Dumnezeu“ pentru ei. Orice cititor atent al epistolei către Coloseni va observa că apostolul corectează învățăturile false, argumentând împotriva:

1) închinării la îngeri,
2) negării pre-eminenței lui Christos,
3) unicității lui Christos ca Mediator între Dumnezeu și oameni,
4) ritualurilor păgâne,
5) ascetismului
6) inițierii în taine

1. Îngerii și imanența lui Dumnezeu

Colosenii credeau că au nevoie de îngeri ca să ajungă la un Dumnezeu foarte distant, deasupra și dincolo de posibilitățile oamenilor de a-L ajunge. În felul acesta ei pierduseră noțiunea de Dumnezeu imanent, Dumnezeu prezent pretutindeni în creație, una din cărămizile de bazp ale temeliei creștine. Biblia ne spune că Dumnezeu este în același timp și transscendent și imanent, adică și infinit deasupra noastră, dar și mai aproape de noi cum ne este propria respirație. Acesta este un paradox. Dacă renunți la una din părțile lui componente, renunți la Biblie și la creștinism. Colosenii Îl vedeau pe Dumnezeu doar ca departe și distant de oameni. De aceea simțeau nevoia de curieri cosmici rapizi de rangul îngerilor. Pavel le aduce aminte că Dumnezeu a venit la noi și a rămas cu noi în persoana Duhului Sfânt. Nu avem nevoie de îngeri ca să fim ,,în Christos“:

,,Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu“ (Col. 2:18-19).

 

2. Pre-eminența (primatul) lui Christos

Colosenii simțeau nevoia intermedierii îngerilor în relația lor cu Dumnezeu pe de o parte pentru că-L vedeau pe Dumnezeu prea sus și pe de alta pentru că-L vedeau pe Christos prea jos. Apsotolul trebuie să le atragă atenția că Dumnezeu a lucrat în așa fel ca ,,în toate lucrurile (El) să aibă întâietatea“ (Col 1:18b). Fiul lui Dumnezeu nu poate fi așezat sub nivelul îngerilor, pe același palier cu creaturile, pentru că El este Dumnezeu adevărat, Creatorul tuturor lucrurilor:

,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El“ (Col. 1:16).

Întreaga epistolă către cei din Colose este un răspuns dat atacului învăţătorilor eretici. Mesajul central al scrisorii este: „Cristos, plinătatea Dumnezeirii”, iar intenţia declarată a apostolului este aceea de a-i convinge pe cei ce L-au primit pe Cristos că, dacă îl au pe El, nu mai au nevoie de nimic altceva.

Punctul central al întregii scrisori se găseşte în versetul 9 din capitolul 2. În acest text, Pavel aşează „pleroma” de care vorbeau gnosticii în chiar fiinţa lui Cristos. El  îi bate pe învățătorii eretici chiar prin expresiile folosite de ei:

„Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cufilosofia, şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Cristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este capul oricărei domnii şi stăpîniri” (Col. 2:8-10).

Epistola către Coloseni cuprinde cea mai lungă frază din Biblie. Pasajul din Coloseni 1:9-20 este un imn despre pre-eminența lui Christos în creație și în lucrarea de refacerea a ,,unității și a armoniei cosmice primordiale“  nu prin ceea ce spuneau gnosticii, ci prin Cristos:

„ … El ne-a izbăvit de sub puterea întunerecului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor.

El este CHIPUL DUMNEZEULUI CELUI NEVĂZUT, cel întîi născut din toată zidirea. Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile care sînt sub ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute; fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.

El este Capul trupului, al Bisericii.

El este începutul, cel dintîi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întîietatea.

Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi SĂ ÎMPACE TOTUL CU SINE prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui” (Col. 1: 13-20).

3. Isus Christos – singurul Mediator între Dumnezeu și oameni

Pentru Pavel, rezolvarea problemei umane, nu este „aventuroasa călătorie prin sferele cereşti”, ci primirea lui Cristos în inimă, căci, întrucît omul nu putea ajunge singur la slavă, Dumnezeu a coborît slava la nivelul nostru şi ne-a oferit-o prin Cristos:

„Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume: Cristos în voi, nădejdea slavei!” (Col. 1:26-27).

Conştient de existenţa unor „domnii şi stăpîniri” care se opun lui Dumnezeu prin învăţături greşite şi care vor să-I zădărnicească planurile, Pavel scrie că nu avem nevoie de îngeri ca să trecem de aceste puteri cosmice, pentru că Isus Christos a câștigat pentru noi biruința asupra lor:

„A dezbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Col. 2:15).

4. Ritualurile păgâne

În ce priveşte „datinile religioase”, Pavel îi absolvă pe creştini de necesitatea respectării lor:

„Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos” (Col. 2:16-23).

Soluţia tuturor problemelor de viaţă creştină este aşezată de Pavel în viaţa de înviere care trebuie să pulseze în vinele noastre. La sfinţenia creştină se ajunge nu prin „îmbunătăţirea şi disciplinarea firii pămînteşti”, ci prin primirea unei naturi din Cristos care va rodi de la sine:

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” (Col. 3:1-3).

Viața de înviere și unirea cu Christos este rezolvarea tuturor problemelor creștinilor din Colose. Din părtășia cu învierea lui Christos izvorăște viața cea nouă, pe care nici un ritual n-o poate produce. Schimonosirea exteriorului fără transformarea interioară este o comedie cu urmări tragice.

Pavel menționează o practică devenită parte importantă din închinarea lor: ținerea unui calendar de sărbători tradiționale. Aceasta deși nicăieri în Noul testament nu există o recomandare pentru aceasta! Într-adevăr, ceea ce numim noi ,,calendar creștin“ este mai mult o sumă de influențe păgâne.

Unul din cele mai clare exemple de ,,sincretism“ religios este chiar și serbarea Crăciunului.  Primii creștini nu l-au serbat. Data de 25 Decembrie este o sărbătoare a renașterii soarelui, după solstițiul de iarnă, ,,Sol invictus“. Ritualul a fost ,,încreștinat“ atunci când papa Gregorie l-a trimis pe Augustin să evanghelizeze insulele britanice. Trimisul papal a văzut că localnicii se încăpățânează să țină tradițiile păgâne, cu cele 12 zile de daruri, cu colinde și cu adunări festive de dans, mâncare și băutură, așa că nu i-a forțat să renunțe la ele, ci i-a sfătuit să le dea o altă semnificație, legată cumva de Christos.

La fel s-a întâmplat și cu Paștele. Christos a-nviat în fiecare zi și viața Lui trebuie să fie o sărbătoare continuă. Noul Testament nu ,,poruncește“ creștinilor să țină ,,duminica“. Suntem liberi să o punem deoparte pentru odihnă și închinare și suntem la fel de liberi să considerăm toate zilele la fel de importante pentru mărturia creștină:

,,Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face“ (Romani 14:5-6).

Nu există, deși mulți cred că există,  un ,,calendar creștin“. Ambiția de a înghesui neapărat evenimentele vieții Domnului isus într-un ciclu anual de 365 de zile a făcut ca toate cele petrecute cu ocazia nașterii Lui să apară nu în cronologia lor normală (cu anunțarea nașteri făcută cu cel puți nouă luni înainte de naștere și cu vizita magilor făcută cam la doi ani după eveniment), ci în intervalul caraghios de douar câteva săptămâni … După doar alte câteva săptâmâni avem ,,boboteaza“, cu numai câteva luni înainte de a sărbători răstignirea și învierea.

5. Ascetismul

Colose era plin de oameni pentru care era o virtute să te abții de la anumite plăceri ale trupului. Chiar și căsătoria era privită ca ceva degradant. Practica era specifică stoicilor greci și este combătută și în epistola lui apostolului Pavel către Timotei:

,,Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune“ (1 Tim. 4:1-5).

Iată ce le scrie apostolul Pavel celor din Colose:

,,Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:

„Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”

Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti“ (Col. 2:20-23).

Este interesant că apostolul le atrage atenția că firii pământești îi place să-și aroge ,,meritele“ unor fapte evlavioase. Firea noastră pământească este foarte ,,religioasă“, fără însă ca acest lucru s-o facă plăcută înaintea lui Dumnezeu.

În învățăturile clare pe care apostolul Pavel le -a dat creștinilor din Roma, Galatia și Efes nu găsim nicăieri că Pavel le-ar fi spus că ei trebuie să mănânce ,,de dulce“ în postul Paștelor sau că trebuie să știm când să avem dezlegare la carne sau să nu mâncăm pește și mai știu eu ce altfel de alimente. Postul adevărat este o stare a inimii, nu un regim al stomacului, iar lucrurile acestei lumi ne-au fost lăsate de Dumnezeu ,,ca să ne bucurăm de ele“ (1 Timotei 6:17).

Un creștin este liber să postească sau să sărbătorească orcând și oriunde, în funcție de starea lui sufletească, nu după zilele unui calendar.

Tema abstinenței de la anumite alimente este ilustrată cum nu se poate mai bine de viața lui Martin Luther. Pe când era călugăr, el a căutat să se mântuiască singur prin fapte evlavioase. Luther s-a rugat zilnic la trei sfinți și s-a autoflagelat până ce a căzut inconștient în celula sa de călugăr. S-a dus în pelerinaj și a urcat în genunchi scările sfinte de la Roma. Luther n-a găsit însă mântuirea și pacea pentru sufletul său.

Părintele superior s-a întrebat: ,,Dacă dai la oparte relicvele, pelerinajele, rugăciunile la sfinți și toate celelalte îndatoriri de călugărie ce-ți mai rămâne? Cu ce le poți înlocui?“

Luther a răspuns: ,,Christos! Omul are nevoie doar de Isus Christos!“ Și așa  a început celebra Reformă. Ea a înlăturat toate lucrurile nenecesare ale religiozității și L-a așezat pe Christos acolo unde-I era locul.

6. Inițierea în taine

Religiile orientale sunt religii ale tainelor. Ierarhiile se fac în funcție de treapta de iluminare la care ai ajuns. Grecii erau iubitori de religie și de filosofie. Cu ocazia vizitei sale la Atena, apostolul pavel a spus celor care au vrut să-l asculte:

,,Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. 26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’…“ (Fapte 17:24-28).

Filosofia caută sensul vieții și al existenței lumi. Pavel a asemănat-o metaforic cu o ,,bâjbâire“ după un Dumnezeu care le-a pus oamenilor ,,vremuri și anumite hotare locuinței lor“. Dacă nu este îndreptată spre Dumnezeu, filosofia ,,caută într-o cameră întunecată o pisică neagră, care nu este acolo“. Același apostol pavel le dă un avertisment serios și colosenilor:

,,Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri“ (Cl. 2:8-10).

Cea mai mare vinovăție a oamenilor ,,erei noastre“ estă că au continuat să-L caute aiurea pe Dumnezeu, refuzând să Îl ia în considerare pe Isus Christos, care este Dumnezeul întrupat să trăiască în mijlocul nostru.  Nu mai avem nevoie de cunoștințe tainice și nici de intermediari stelari pentru că Dumnezeu ne-a revelat în Christos tot ceea ce aveam nevoie să cunoaștem (Ioan 1:16-18).

Preluând limbajul ,,inițierii“ în cunoștințe ,,ascunse“, apostolul Pavel prezintă elementele ascunse ale lucrării lui Dumnezeu din epoca prezentă, superioare oricăror altfel de presupuse taine:

  • Toate comorile înțelepciunii și ale științei sunt ascunse în Christos (Col. 2:2-3). Creștinismul nu locuiește în biblioteci impresionante ca cele care găzduiau înțelepciunea filosofiei omenești, ci în inimile oamenilor care L-au primit pe Christos.

,, … pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Christos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei“. 

  • Christos însuși sălășluiește ascuns în cei credincioși.

,,Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Christos în voi, nădejdea slavei“ (1:26-27).

  • Viața creștinilor și chiar Christos însuși este ascuns în Dumnezeu Tatăl.

,,Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Christos în Dumnezeu“ (Col. 3:3).

  • Izvorul de putere pentru trăirea vieții creștine este ascuns în inimile credincioșilor.

,,Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine“ (Col. 1:29).

Acest aspect ,,ascuns“, nevăzut al lucrării lui Dumnezeu în oameni, această formă tainică a împărăției lui Dumnezeu a fost vestită încă de pe vremea când Israelul era Împărăția vizibilă a lui Dumnezeu.

  • A fost vestită de profetul Ieremia:

,,Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu“ (Ier. 31:33 citat și în Evrei 8:10).

  • A fost vestită de profetul Ezechiel:

,,Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele“ (Ezec. 36:27).

Cu siguranță, va veni o vreme în care Împărăția lui Dumnezeu va fi iar vizibilă pentru toți oamenii:

,,Când Se va arăta Christos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă“ (Col. 3:4).

Domnul Isus a inaugurat însă o perioadă din istorie în care această împărăție, deși prezentă, nu va izbi privirile oamenilor. În pildele rostite de El, Domnul Isus o compară cu o sămânță foarte mică sau cu puțin aluat ascuns în plămădeala pâinii:

,,Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala” (Mat. 13:31-33).

Caracterul nevăzut al împărăției lui Dumnezeu din oameni i-a făcut pe creștini din Colose să invidieze formele și manifestările celorlalte religii și ale filosofiei:

,,Dacă aţi murit împreună cu Christos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti“ (Col. 2:20-23).

,,Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Christos“ (Col. 2:8).

Nerăbdarea creștinilor din Colose după semnele vizibile ale Împărăției nu a fost singulară. Apostolul Pavel amintește de ea și în epistola către Romani, unde spune că:

,, … noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare“ (Rom. 8:23-27).

În scrisoarea către cei din Colose apostolul Pavel adeverește creștinilor că Împărăția lui Dumnezeu din inimile lor, deși nevăzută în liturghii și manifestări religioase, este totuși, reală, puternică, durabilă și stabilă, îndreptățind nădejdea că va veni ziua în care ea se va manifesta plenar pe întreg pământul.

 Rodirea învățăturii adevărate

Dacă epistola lui Pavel le-ar fi spus colosenior doar la ce să renunțe ar fi fost foarte săracă. Apostolul îi îndeamnă să aleagă ,plinătatea dumnezeirii în Isus Christos“. Dumnezeu ni L-a trimis ca să avem viața și ca s-o avem ,,pe deplin“.

,,Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă“ (Col. 3:104).

Viața izvorâtă din Christos, scrie apostolul Pavel, se manifestă în afară prin câteva lucruri.

1. Puritatea pasiunilor

,,De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi“ (Col. 3:5-11).

2. Întrajutorarea în adunare

,,Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. 

Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.

Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi fiţi recunoscători.

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl“ (Col. 3:12-17).

3. Armonie în familie

,,Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. 19 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele.

Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.

Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea“ (Col. 3:19-21).

4. Echitate la locul de muncă

,,Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul.

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

 Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer“ (Col. 3:22-4:1).

Nu este ușor să reziști valurilor nestatornice de învățătură și atacurilor tatălui minciunilor. Văzând că n-a putut să-l oprească pe Christos din lucrarea Lui, diavolul a căutat să oprească Biserica creștină să-i ducă mai departe lucrarea. Epistola către Coloseni este un manifest pentru primatul și atotsuficiența Domnului Isus Christos, capul Bisericii.

Probabil că cel mai scurt rezumat al acestei epistole a fost făcut de John MacArhur:

,,Christos + nimic = Totul!“

O scurtă incursiune în inima apostolului Pavel

Un pasaj din finalul epistolei este o fereastră înspre patru taine ale vieții de credință:

,,Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscută aşa cum trebuie să vorbesc despre ea“ (Coloseni 4:2-4)

Departe de a fi doar câteva formule politicoase de încheiere, cererile și îndemnurile din acest pasaj reprezintă indicii serioase despre dimensiunile spirituale pe care evolua apostolul Pavel. Identificăm patru ,,taine“, lucruri care depășesc înțelegerea și trăirea omului firesc, pe care le recomandă apostolul creștinilor din Colose. Uneori, realitățile mari se exprimă în amănunte mici, iar excepționalul se practică în lucrări cotidiene. Creștinii sunt oameni obișnuiți chemați să facă lucruri neobișnuite. Ei sunt părtași unor mari taine, pe care lumea nu le poate înțelege.

I. Taina rugăciunii

,,Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt“ (Col. 4:2-3a).

Credința se exercită în nevăzut și aduce în ființă lucrurile nădăjduite. Un om neobișnuit cu creștinismul ar putea întreba: ,,Cum adică, Pavel se afla la Roma și-i îndeamnă pe cei din Corint, la câteva mii de kilometrii distanță, să spună un fel de ,,abracadabra“ ca să se deshidă ,,uși“ pentru el la Roma?

Cam așa. Exact așa! Credința pricepe că ,,toate lucrurile care se văd au fost făcute din lucruri care nu se văd“ (Evrei 1). Prin rugăciune, trimitem în nevăzut cererile noastre direct la tronul universului, de unde Dumnezeu declanșează apoi acțiuni în lumea văzută. Este o taină pe care o practică credincioșii creștini în fiecare zi, în care trebuie să ,,stăruim“, pe care nu trebuie să o neglijăm.

În 2017, o doamnă din SUA care a trecut printr-o moarte clinică a revenit în lumea noastră cu un mesaj de la Domnul Isus: ,,Cereți! Biserica este un uriaș adormit. Cereți în Numele Meu lucrări mari pentru propășirea împărăției în inimile oamenilor!“

Este marea criză a creștinismului de fațadă. Am pierdut perspectiva și sentimentul de angajare în lupta pentru cucerirea sufletelor pentru Christos. Ne-am prăbușit în egoism și ne rugăm ca să avem ce risipi în firea pământească. Fiecare dintre noi trebuie să se examineze serios și să răspundă la această întrebare: ,,Dacă Dumnezeu ți-ar asculta toate rugăciunile, câte vieți și câte realități s-ar schimba în jurul tău?“

II. Taina lui Christos

,,… ca să putem vesti taina lui Christos“ (Col. 4:3).

Într-o lume idolatră și într-o Romă guvernată de panteonul tuturor zeilor, apostolul Pavel înțelege că-i va fi greu să se explice în fața Cezarului pentru că acest ,,Christos“ nu este o religie, nu este un zeu păgân fals, ci este o persoană. Cum va putea el să le explice romanilor lipsiți de contextul Vechiului Testament despre Fiul lui Dumnezeu venit să umble împreună cu oamenii, să moară pentru ei și să-i călăuzească apoi pas cu pas spre împărăția Lui eternă?

III. Taina comunicării

,,.. ca s-o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea“ (Col. 4:4).

Nu poți vorbi oricând, oricui și oricum despre Christos. Unii au ,,ușa închisă“ și este o vreme când trebuie să taci și să te rogi ca ea să se deschidă. Fiecare lacăt își are cheia lui potrivită. N-o poți deschide cu o alta. Fiecare inimă este ,,altfel“. Comunicarea adevărată, dela inimă la inimă, este o raritate cu statut de excepție.

Apostolul rostise deja mii de predici și se apărase deja în fața câtorva scaune romane de judecată. El știe că de data aceasta are de-a face cu Cezarul și cu cei de la Roma. Și mai are de-a face și cu evreii din Roma. Se cere o abilitate supranaturală ca să aibă cuvintele potrivite, tonul potrivit și atitudinea potrivită de la Dumnezeu. Pavel cere sprijinul celor din Colose. El nu se bazează nici pe elocuția sa și nici pe experiența sa. Are nevoie de o călăuzire proaspătă. Este gata să clădească pe promisiunea conform căreia cei chemați să dea socoteală de credința lor nu trebuie să se îngrijoreze de ceea ce vor avea să răspundă, ,,căci li se va da chiar în ceasul acela“ (Mat. 10:19).

IV. Taina circumstanțelor

,, … pentru care, iată, mă găsesc în lanțuri“ (Col. 4:3b).

Apostolul Pavel era convins că nimic nu este la întâmplare și că este călăuzit de Dumnezeu spre împlinirea planurilor Lui. Acestea nu l-au dus întotdeauna în cele mai plăcute sau favorabile locuri, dar … așa a trebuit să fie.

Fă și tu la fel! Nu te mai plânge de circumstanțele în care te afli, ci întreabă-te ce așteaptă de la tine Dumnezeu în situația ta. Ceea ce nu este bun sau plăcut pentru tine s-ar putea să fie exact ceea ce-i trebuie ca să fii o binecuvântare pentru alții, ca să li-L vestești pe Isus Christos (Fil. 1:12-14).

SCHIŢA CĂRŢII

Cuvînt de introducere (1:1-8)
Rugăciune pentru „umplere” şi „purtare într-un chip vrednic” (1:9-14)

1. DOCTRINĂ – „să vă umpleţi” (cap.1-2) 
Cristos – plinătatea lui Dumnezeu în creaţie (1:15-18)
Cristos – plinătatea lui Dumnezeu în răscumpărare (1:19-23)
Cristos – plinătatea lui Dumnezeu în Biserică (1:24-2:7)
Cristos – plinătatea lui Dumnezeu în luptă cu erezia (28-23)

2. PRACTICA – „să vă purtaţi într-un chip vrednic” (cap.3-4) 
Viaţa nouă – şi fiecare credincios (3:1-11)
Viaţa nouă – şi credincioşii între ei (3:12-17)
Viaţa nouă – şi relaţiile de familie (3:18-21)
Viaţa nouă – şi relaţiile de muncă (3:22-4:1)
Încheiere (4:2-18)

Reclame

7 comentarii

  1. Exceptional ! Multumim pentru truda !

  2. Emanuel Baraiac spune:

    Frumos Frumos Frumos God bless you

  3. florea voichita spune:

    acest comentariu deschide chiar o usa in intelegerea epistolei lui Pavel care altfel citita este o filozofie greoaie nu o invatatura plina de adevar si putere
    Multumim pt lumina adusa in intelegerea textului

  4. Deosebit de folositor si …usor accesibil. Multumesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 137 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: