Explicații la Biblie

Acasă » Comentariu » 2 IOAN

2 IOAN

Introducere (după David Pawson, Unlocking the Bible)

Deși nu pare la prima vedere, 2 Ioan și 3 Ioan sunt scrise în același timp, sub aceeași structură, din același motiv și pe aceeași temă. Singurul motiv al diferențelor dintre cele două epistole este că ceaa de a doua epistolă a lui Ioan este scrisă unei femei, iar cea de a treia unui bărbat. Cine vrea să înțeleagă aceste două epistole trebuie să arunce mai întâi o privire asupra diferențelor incontestabile care există între un bărbat și o femeie.

La creație, Dumnezeu ne-a făcut în mod distinct bărbat și femeie, chiar dacă amândoi am fost făcuți ,,după chipul și asemănarea lui“. Eva i-a fost dăruită lui Adam ca ,,un ajutor potrivit“ și este o completare esențială a lui. Este uimitor cât de mult corespund puctele tari ale femeii cu punctele slabe ale bărbatului, iar punctele tari ale bărbatului corespund cu punctele slabe ale femeii. Dumnezeu a făcut așa ca să avem neapărată unul de celălalt.

Diagrama de mai jos ilustrează diferențele dintre bărbat și femeie.

screen-shot-2016-12-30-at-12-45-09-pm

Cercurile identifică bărbatul și femeia tipică. În afara celor două cercuri, ovalele arată exitența unor stări extreme, la mijoc existând bărbați mai mult sau mai puțin efeminizați și femei mai mult sau mai puțin masculinizate.

Umaniștii haotici de astăzi ar vrea să credem că există doar un spectru continuu, cu bărbatul la un capăt și cu femeie la altul, iar la mijloc suntem toți de-a valma, aproximativ bărbați și aproximativ femei, liberi să ne alegem ,,sexul“ după înclinațiile de moment. Dumnezeu nu ne-a făcut însă așa. Prin creație, suntem bărbat sau femeie.

Informațiile de mai sus ne vor ajuta să înțelegem asemănările și deosebirile care există între 2 și 3 Ioan. A doua epistolă care ne-a rămas de la apostolul Ioan a fost scrisă unei femei. Este singura carte de genul acesta din Noul Testament. A treia epistolă, aproape identică în conținut, este scrisă unui bărbat. Deși au un conținut asemănător, felul în care sunt scrise diferă. Aparent, ele spun lucruri contrare, dar în realitate sunt complementare.

Amândouă se ocupă de relația dintre adevăr și dragoste

2 Ioan pledează pentru adevărul care trebuie să maturizeze dragostea. 3 Ioan pledează pentru dragostea care trebuie să permeeze adevărul.

Femeile au o perspectivă ,,de ansamblu“ asupra lucrurilor, în timp ce bărbații au o perspetivă liniară. Femeile sunt preponderent intuitive. Bărbații sunt preponderent analitici. Femeile ,,văd dintr-o dată“. Bărbații ,,merg pas cu pas“. Orice bărbat se enervează când nevasta lui ajunge la aceeași conluzie ca și el, cu șase luni mai devreme … La femeie primează intuiția de moment.

Bărbații pot gândi în termeni abstracți, în tim ce femeia are o gândire practică. Un bătbat urmărește un scop care trebuie atins. O femeie rezolvă o situație. Unui bărbat trebuie să-i dai ceva de făcut. Unei femei trebuie să-i dai să aline o suferință. Bărbații tind să fie interesați mai mult în lucruri. Femeile tind să fie interesate mai mult în persoane și în relații. Asta se vede imediat din conversațiile pe care le întrețin. Un grup de bărbați va discuta despre mașini, despre sport sau despre politică. Un grup de femei discută iemdiat de toți membrii familiilor lor, cu toate bucuriile și necazurile pe care le au.

Tema celor două epistole de care ne ocupăm este ,,ospitalitatea“, iar în discuție este pusă atitudinile diferite pe care le au o femeie și un bărbat în această privință, împreună cu pericolele care-i pasc pe fiecare.

Fiecare din cele două epistole scoate în relief ,,slăbiciunile“ caracteristice fiecărui gen în parte – femeia stând cu ușa larg deschisă și iubind fără discernământ, iar bărbatul trântind altora ușa în nas din prea multă prudență. Putem învăța foarte mult din aceste răspunsuri tipice în problema ospitalității.

În 2 Ioan, femeia era în pericolul de a avea prea multă dragoste și prea puțin adevăr. Era gata să primească în casă oameni care nu meritau primiți și-și punea astfel în primejdie copiii. Fără să vrea, ea accepta în părtășie învățători mincinoși. Care a fost corectarea recomandată de apostolul Ioan?

Cu foarte mult tact, apostolul îi atrage atenția că prea multă dragoste arătată musafirilor poate însemna prea puțină dragoste protectoare pentru proprii copii. Inima omului este ,,nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine se poate încrede în ea“ (Iere. 17:9). Femeia este înclinată să gândească cu inima și sentimentele nu sunt un judecător bun.

Interesant, apostolul Pavel îl avertizase și el pe mai tânărul Timotei că învățătorii mincinoși au priză mai ales la femeile văduve și fără discernământ (2 Tim. 3:6). El îl îndeamnă pe Timotei să fie un paznic pentru ele. Din același motiv, apostolul le interzice femeilor să fie factori de decizie în purtarea învățăturii creștine. El subliniază că șarpele i-a vorbit femeii și Eva a căzut foarte repede în plasa lui (2 Cor. 11:3).

Bărbatul poate greși și el în problema ospitalității. Despre asta scrie apostolul ioan în cea de atreia epistolă a sa. El pomenește depsre un bărbat care este prea gelos pentru slujirea lui și prea orgolios ca să primească învățătură și de la alții. Ioan îi spune lui Gaiu că acest Diotref nu vrea să primească pe nimeni, nici pe Dimitrie și că nici apostolul însuși nu s-a bucurat de apreciere în ochii lui.

Diotref s-a concentrat pe adevăr, dar a neglijat total dragostea. Se credea 100% corect doctrinar și nu vedea ce i-ar mai fi putut adăuga alții. Diotref trântise ușa adunării în nasul vizitatorilor și-i luase ostateci pe cei aflați înăuntru, tratându-i ca pe proprietatea lui. Adevărul te poate face câteodată încăpățânat, dar nu trebuie să-i dai voie să te izoleze de ceilalți.

Ospitalitatea în casele creștine era foarte importantă în bisericile primului veac pentru că, în general, creștinii nu erau bine primiți nicăieri în altă parte. Nu existau clădiri bisericești așa că adunările erau găzduite în case. Existau lucrători locali și lucrători care mergeau dintr-o parte în alta. Bisericile aveau nevoie să fie slujite și de cei locali și de cei aflați în călătorie. Păstorii și învățătorii erau lucrători locali, în timp ce apostolii, profeții și evangheliștii erau lucrători itineranți. Mulți depideau de bunăvoința și dărnicia celor vizitați. Ca și azi, unele adunări se închiseseră în ele însele și nu prea primeau vizitatori. Altele trăiau cu ușile deschise vraiște și putea intra oricine.

Una din cele mai timpurii lucrări istorice despre creștini, Didache, averizează împotriva profetului care stă mai mult de trei zile în același loc, numindu-l ,,profet fals“, un profitor pe seama bunăvoinței gazdei sale. De fapt, profeții erau prea intenși ca să stea permanent în același loc. Dacă ai un profet sau evanghelist în adunare ai încurcat-o, pentru că vei fi supus săptămână după săptâmână la insitențe lui puternice. Profeții și evangheliștii trebuie să fie lucrători itineranți, care să aprindă scânteia trezirilor în biserici. Dacă stau prea mult într-un loc riscă să reducă bisericile la o grămadă de cenușă. Păstorii și învățătorii trebuie să stea în bisericile locale.

Este clar că aceste două epistole au fost scrise cam în același timp și au fost trimise probabil împreună. Structura lor este aproape identică, iar conținutul aproximativ egal, probabil restrâns la dimensiunile unei singure pagini de papirus.


2 IOAN 3 IOAN
1-3 Dragoste și adevăr 1 Dragoste și adevăr
4 Umblarea în adevăr 2-4 Umblarea în adevăr
5-6 Umblarea în dragoste 5-8 Umblarea în dragoste
7-9 Unii refuză adevărul 9-10 Unii refuză dragostea
10-11 Nu-I primi în casă 11-12 Nu face ca ei
12-13 Bucuria noastră 13-15 Pacea noastră

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele: „Ioannou B” – „Ioan B” spre a fi deosebită de cea dintîi epistolă a lui Ioan.

Autorul: Fără nici o îndoială că „Presbiterul” amintit la începutul epistolei este apostolul Ioan. Limbajul folosit este acela al autorului celei de a patra Evanghelii. Numai el goate folosi un fond atît de restrîns de cuvinte şi totuşi să exprime o gamă atît de variată de adevăruri. Într-adevăr, Ioan foloseşte cele mai simple cuvinte cu putinţă; vocabularul lui este acela al unui copil la vîrsta de 5-7 ani, dar conţinutul de informaţii, bogăţia de idei şi imagini sînt fascinant de bogate. Apostolul scrie despre: adevăr, lumină, dragoste, umblare, rămînere, viaţă, apă, ură şi moarte. Însemnătatea acestor cuvinte trece însă cu mult peste folosul lor obişnuit, devenind ferestre spre nişte realităţi spirituale profunde.

Data: Epistola a fost scrisă probabil în preajma anului 90 d.Cr.

Contextul scrierii: Este clar că cea de a doua epistolă trebuie aşezată în aceleaşi circumstanţe spirituale şi istorice ca şi prima epistolă. Este interesant să remarcăm că Duhul Sfînt ne-a lăsat un instructaj complet de comportament în condiţii de atacuri asupra Bisericii. În 1 Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte adunarea ca întreg, în 2 Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte fiecare familie din adunare, iar în 3 Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte fiecare credincios în parte.

După ce, în prima lui epistolă, a prezentat trăsăturile adevărului, apostolul ne înfăţişează în două scurte scrisori acest adevăr „în umblare”. Şi aici el nu alege ca exemplu un părinte în credinţă (1 Ioan 2.13), ci o doamnă creştină, împreună cu copiii ei, dintre care unii, spre marea lui bucurie, umblau în adevăr. Tineri creştini, să ştiţi că nimic nu-i bucură mai mult pe aceia care vă iubesc decât să vadă că voi nu numai că cunoaşteţi, ci şi că umblaţi în învăţăturile Cuvântului (v. 4; 3 Ioan 4).

Purtarea copiilor este proba care arată dacă o casă creştină este condusă după adevăr. Într-o epocă în care totul este corupt, căminul este ultima celulă în care copilul poate să se dezvolte la adăpost de întinăciune. Dar adevărul trebuie apărat împotriva vrăjmaşilor de afară (v. 10; Fapte 20.30). Adevărata dragoste ne obligă să nu primim nimic de la asemenea persoane. Am suporta noi ca un vizitator să ne spună minciuni despre cineva care ne este foarte drag? Şi cine ne este mai drag decât Domnul Isus? O creştină, un copil întors la Dumnezeu au competenţa nu să discute cu asemenea persoane, ci să le închidă uşa. Adevărul este comoara noastră cea mai mare. Să nu facem vânzare cu el! (Proverbe 23.23).

Cei ce încearcă să spiritualizeze conţinutul acestei epistole spun că ar fi adresată unei Biserici pe care autorul o numeşte conspirativ: „aleasă Doamnă şi copiii ei” (2 Ioan 1:1). O citire atentă a versetului 4 şi mai ales 10-13 ne va arăta însă că aceasta este o tălmăcire forţată. Ce fel de Biserică ar fi aceea în care numai „unii din copiii tăi umblă în adevăr”?

Casa acestei mame creştine căreia îi scrie apostolul era o casă creştină. Ioan nu pierde ocazia să-şi exprime bucuria pentru atmosfera în care erau crescuţi copiii acestei femei. „Umblarea” lor era „în adevăr”, dar pericolul era şi el pe aproape. Proorocii mincinoşi dădeau tîrcoale celor ce mergeau pe calea dreaptă şi căutau să se furişeze în casele lor şi să le strecoare în suflet veninul învăţăturilor lor drăceşti. În condiţii normale, ospitalitatea este o înaltă virtute creştină, dar în contactele cu „amăgitorii” (1 Ioan 7), ospitalitatea se poate dovedi primul pas spre dezastru. Aşa cum remarca cineva: „Minciuna este un misionar plin de rîvnă. Ea merge din casă în casă căutînd să convertească cît mai multe persoane”. Cu maturitatea care-l caracteriza, apostolul Ioan o sfătuieşte pe această mamă creştină să-şi păzească cu vigilenţă „cuibul”.

Conţinutul cărţii: În cea dintîi epistolă, Ioan ne-a informat că un grup de oameni din Biserică părăsiseră adunarea şi învăţătura creştină: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ei au ieşit ca să se arate că nu toţi sînt dintre ai noştri” (1 Ioan 2:19). Ieşiţi din adunare, aceşti „amăgitori” colindau din casă în casă, infiltrîndu-se prin Biserici şi oferind creştinilor „cunoştinţe mai înalte decît Evanghelia”, propovăduită în Biserică. Apostolul Ioan o avertizează pe această mamă creştină să nu se lase tîrîtă în erezie şi să-i refuze categoric pe cei ce vor încerca să o depărteze de Domnul: „Păziţi-vă bine să nu vă pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu” (2 Ioan 8-9). Dragostea de oameni este o virtute, compromisul cu ereticii este un păcat, iar părtăşia cu batjocoritorii Domnului este la fel de vinovată ca şi păcătuirea.

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cuvîntul „adevăr” apare de cinci ori în primele 4 versete. Întreaga epistolă este un avertisment împotriva asaltului minciunii şi împotriva imposturii celor care colindau din casă în casă ca să „buimăcească familii întregi, învăţînd pe oameni, pentru un cîştig mîrşav, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe” (Tit 1:11). Tema generală a epistolei este „statornicia în Evanghelia Domnului” şi este enunţată în versetul 6: „Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început”.

SCHIŢA CĂRŢII

Introducere, 1-3

I. ASCULTAREA DE PORUNCA DOMNULUI 
a. Umblarea în adevăr, 4-5
b. Umblarea în dragoste, 6

II. VEGHERE ÎN ASCULTARE DE DOMNUL 
a. Avertisment împotriva falşilor învăţături 7-9
b. Avertisment împotriva falsei ospitalităţi, 10-11

Încheiere, 12-13

Un avertisment împotriva asasinilor adevărului

Noi descoperiri ale unor vechi falsuri!

,,Descoperirea unor documente foarte vechi, ținute ascunse până acum de Biserică, răstoarnă dogmele creștinismului și desfințează temeliile credinței“.Astfel de titluri spectaculoase sunt pregătite în atelierele arhitecților Noii Ordini Mondiale. Culmea! Documentele străvechi vor fi puse la dispoziția publicului larg din biblioteca aflată în subteranele Vaticanului.

Cum ne putem ,,vaccina“ împotriva acestor articole virale care vor inunda în curând rețelele presei mondiale?

Simplu, arătând adevărul!

Biblia ne-a prevenit despre acest pericol. Mai mult! Biblia conține tratamentul necesar pentru această boală! Există pasaje clare care vorbesc despre atacul ,,profeților falși“ și al ,,învățătorilor mincinoși“.  Deci, nu este nimic nou sub soare!

  1. Încercări de pervertire a știrii despre învierea lui Isus Christos.

,,Pe când se duceau ele (femeile care văzuseră mormntul gol și pe Isus Christos viu), au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. 12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani 13 şi le-au zis: „Spuneţi aşa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.’ 14 Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” 15 Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi“ (Mat. 28:11-15).

Pasajul arată obrăznicia necredinței care se opune chiar și celor mai clare dovezi. Mituirea ostașilor a fost necesară pentru că, răspândind acest svon,ei se acuzau singuri și se puneau în pericol de moarte. Minciuna s-a răspândit atunci repede și nu m-ar mira dacă o copie a relatărilor ostașilor va fi scoasă de Satan ca să atace credința creștină.

2. Încercări de falsificare a Evangheliei despre viața Domnului Isus.

,,Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai“ (Luca 1:4).

Acest preambul al scrierii doctorului Luca dovedește că circulau pe atunci variante false ale vieții Domnului Isus. Devenit subiect de discuție peste tot, Isus Christos a fost ,,convertit post-mortem“ la majoritatea ideilor filosofice și religioase ale timpului. Gnosticii mai ales l-au repovestit ca sprijin al învățăturilor lor. Apostolul Ioan a scris foarte mult despre luptă ideologică dintre adevărul creștin și minciuna gnostică.

,,Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem căeste ceasul de pe urmă. 19 Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. 20 Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfânt şi ştiţi orice lucru. 21 V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul“ (1 Ioan 2:18-23)

Nu m-ar mira deloc să aflu că ,,antichriștii moderni“ vor scoate de la dosar documentelor antichriștilor din trecut, atacând natura întrupării lui Christos și pervertindu-i sensul misiunii terestre. Ați auzit deja despre ,,Evanghelia lui Toma“. Fiți pregătiți să citiți și despre alte evanghelii false, de una, să zicem, … ,,a lui Bartolomeu“.

3. Încercări de falsificare a învățăturii apostolului Pavel

Există 13 cărți scrise de apostolul Pavel în Noul Testament. Să nu vă mirați însă dacă unii ,,vor descoperi“ că el a scris … mai multe. Aceasta a fost și surpriza lui Pavel însuși! Cei ce propagau pe atunci alte ,,adevăruri“ nu s-au sfiit să mintă, dându-și balivernele drept ,,opere ale marelui apostol“.

,, … să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venindde la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar“ (2 Tesaloniceni 2:2).

Din pricina înmulțirii acestor epistole false, Pavel, care-și dicta altora scrisorile (Rom. 16:22), din cauza bolii lui de ochi, a trebuit să găsească o metodă pentru autentificarea scrierilor adevărate:

,,Urarea de sănătate este scrisă cu mâna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu“ (2 Tesal. 3:17).

,,Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel“ (Col. 4:18; 1 Cor. 16:21).

,,Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!“ (Gal. 6:11).

Încă din Eden, șarpele cel vechi a încercat să semene îndoială în inimile oamenilor despre adevărul cuvintelor lui Dumnezeu (,,Oare a zis Dumnezeu?“. Din aceeași sursă a adevărurilor mincinoase vor putea fi oricând scoase și re-puse în  circulație ,,adevăratele epistole ale lui Pavel“!

4. Încercări de falsificare a Apocalipsei lui Ioan

Experimentat deja în lupta cu ,,zvonerii, răspândacii și postacii“ diavolului, apostolul Ioan a simțit că este nevoie să-i amenințe solemn și categoric pe cei ce vor încerca să-i pervertească ,,apocalipsa“. Circulau deja încă de pe atunci alte ,,apocalipse“ (descoperiri), iar una ar putea fi scoasă oricând de la sertar în zilele următoare.

,,Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta“ (Apocalipsa 22:18).

Atacarea adevărului s-a făcut întotdeauna prin minciuni. Istoria este plină de astfel de ,,documente“. Chiar și așa zisele ,,cărți apocrife“ au trebuit date la o parte pentru a se stabili canonul scrierlor cu adevărat inspirate de Dumnezeu. Biserica catolică le-a păstrat însă până astăzi și le-a inclus în Biblia catolică. Nu va fi deci de mirare dacă tot ea va scoate de la naftalină și alte astfel de ,,scrieri nesfinte“.

Adevăraților credincioși nu le rămâne decât să se ancoreze temeinic în adevăr și să refuze categoric minciunile care au fost, sunt și, fără îndoiala, vor mai veni:

,,Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată antihristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. 10 Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” 11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele“ (2 Ioan 7-12).

Reclame

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 137 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: