Explicații la Biblie

Acasă » Comentariu » 1 PETRU

1 PETRU

„V-am scris ca să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-aţi alipit”

Titlul: În original, epistola începe cu cuvintele: „Petros apostolos Iesou Christou” – „Petru, apostol al lui Isus Cristos”. De aici se trage şi numele ei: „Petrou A” – „Petru A”.

Autorul: Epistola este incontestabil un produs al lui Petru, apostolul Domnului, fratele lui Andrei şi fiul lui Iona (Mat. 16:17). Locul său de naştere a fost Betsaida, sat de pescari pe malul mării Galileii (Ioan l:41-42). Petru a fost unul dintre cei trei ucenici care au format anturajul intim al Domnului Isus (Marcu 5:37; 9:2; 14:33). În cîteva ocazii, Petru s-a bucurat de o atenţie specială din partea Mîntuitorului (Luca 5:10; Matei 16:17; Luca 22:31-32; Ioan 13:6-10). După înviere şi Rusalii, Petru a devenit purtător de cuvînt pentru grupul apostolic. El a călătorit intens, vizitînd Bisericile şi exercitînd asupra lor autoritatea apostolică. Toate scrierile şi cuvîntările sale sînt pline de autoritate şi de înţelepciune. Mai ştim despre Petru că a fost căsătorit şi că a fost însoţit în călătoriile sale de soţia sa (1 Cor. 9:5). Unde nu a ajuns să meargă personal, apostolul a trimis scrisori pastorale. Se pare că această primă epistolă a fost trimisă prin Silvanus (1 Petru 5:12). Acest colaborator apostolic a mai făcut astfel de servicii şi pentru Pavel (2 Cor. 1:19; 1 Tes. 1:1; 2 Tes. 1:1).

Data: Epistola a fost probabil scrisă în anul 64 d.Cr., cu puţin timp înainte de izbucnirea prigoanelor lui Nero împotriva creştinilor.

Contextul scrierii: Viaţa lui Petru a suferit o schimbare dramatică după învierea Domnului Isus, iar persoana sa a ajuns să ocupe un loc proeminent în Biserica primară. Misiunea lui Petru a fost îndreptată în mod special înspre poporul evreu. Iată cum clarifică apostolul Pavel această situaţie:

„…mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul neamurilor – şi cînd au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur” (Gal. 2:7-10).

După ce citim cuvintele lui Pavel, înţelegem foarte clar de ce epistolele lui Iacov, Petru şi Ioan sînt grupate separat într-o secţiune dedicată scrierilor îndreptate prioritar către creştinii iudei. De fapt, Petru ne spune el însuşi în debutul epistolei sale că le scrie: „aleşilor care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia” (1 Petru 1:1).

Nu este foarte clar dacă Petru s-a aflat la data scrierii în Babilonul de pe rîul Eufrat (1 Petru 5:12) sau dacă această numire este o metaforă sub care este ascunsă identitatea Romei, în orice caz, acest Petru devenise între timp unul dintre conducătorii grupului apostolic. El a fost purtătorul lor de cuvînt în ziua de Rusalii (Fapte 2) şi asupra activităţii lui este concentrată atenţia primelor 12 capitole din cartea Faptelor Apostolilor. După ce Pavel a preluat misiunea cu Evanghelia între neamuri, Petru a rămas să misioneze printre evrei, dar aceasta nu înseamnă că el nu s-a ocupat şi de cei proveniţi din alte popoare. De fapt, majoritatea noilor Biserici creştine formate erau deja grupări mixte, în care deosebirile dintre iudei şi neamuri trecuseră pe planul al doilea.

Conţinutul cărţii: Cu siguranță, ,,marele pescar“ n-a fost un om al scrisului! Limitările lui sunt evidente. Ori de câte ori a călătorit în afara granițelor limbii lui natale, a trebuit să-l ia pe Ioan Marcu ca translator  (1 Petru 5:13). Așa se face că avem în Noul Testament o Evanghelie a lui Marcu, nu o Evanghelie a lui Petru, deși conținutul este fără îndoială al marelui apostol. Chiar și în textul epistolelor, Petru mărtirisește că a studiat cu mare interes și admirație epistolele lui Pavel, pe care le avea într-o colecție personală (2 Petru 3:15-16). Pasaje majore din epistolele sale sunt parcă împrumutate din scrierile lui Pavel, Ioan și Iuda (de exemplu 1 Petru 3:17 păstrează structura învățăturii lui Pavel din Efes. 5 și Coloseni 3, iar 2 Petru 2:1-22 este parcă luat din Iuda 1-16). Fără îndoială, liderii bisericii primare au avut un cod de învățătură comun, pe care l-au format prin interacțiunea lor și din care s-a alimentat fiecare în propovăduirea lui.

Petru îşi trimite prima scrisoare către creştinii evrei care trăiau ca „străini” într-o lume din ce în ce mai ostilă Bisericii. În mijlocul nemurilor înfuriate şi al evreilor fanatici, creştinii evrei începuseră să sufere din cauza ataşamentului lor faţă de Cristos. Petru le scrie pentru a-i întări în credinţă. Apostolul îi încurajează să se poarte într-un chip demn de persoana şi lucrarea Mîntuitorului. Fiind născuţi prin credinţă la o nădejde nouă, ei sînt sfătuiţi să urmeze pilda lui Cristos. Petru le spune că asemănarea lor cu Cristos trebuie să se materializeze în două domenii: credinţa lor trebuie să-i conducă la o viaţă de supunere şi la o viaţă de acceptare a suferinţei. Ca cetăţeni, ei trebuie să fie supuşi autorităţilor, ca robi, ei trebuie să le fie supuşi stăpînilor lor, ca soţi şi soţii şi ca membrii în adunare, ei trebuie să fie supuşi unii altora. În 1 Petru, credinţa îi face pe cei credincioşi să „se supună” (1 Petru 2:13-19; 3:l-7), să „sufere” (1 Petru 2:19-21; 3:14, 17; 4:1, 12:16) şi să „aştepte venirea Domnului” (1 Petru 1:3, 13, 21; 3:15; 4:13; 5:14).

Duhul Sfînt a rînduit epistolele în grupuri semnificative. Am văzut cum după Credinţa din evrei au urmat Faptele din Iacov; acum vom vedea cum Petru ca autor de scrieri inspirate se distinge ca un apostol al nădejdii, tot aşa cum Pavel a fost un apostol al credinţei, iar Ioan a fost un apostol al iubirii. Cuvîntul „nădejde” apare în 1 Petru 1:3, 13, 21; 3:15. Petru ne-a lăsat numai două epistole. Cu siguranță, n-a fost un om al scrisului, dar, ca și Pavel, marele pescar poate spune pe drept cuvânt: ,,Dacă sunt un necioplit în vorbire, nu înseamnă că sunt la fel și în cunoștință!“ Prima epistolă are ca temă harul divin, iar cea de a două are ca temă cunoașterea spirituală (termenul apare de exaci șapte ori (septada) în text. Cum se cuvine, Petru face o recapitulare a temelor în finalul celei de a doua epistolă: ,,Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;  ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos“ (2 Petru 3:17-18).

Revenind la prima epistolă, putem spune că ea debutează amintindu-le cititorilor de harul prin care Dumnezeu i-a mântuit (1:1 – 2:10, continuă apoi arătănd cum ne ajută harul să rezolvăm relațiile noastre personale, din familie și din societate (2:11 – 3:12 și se încheie subliniind tăria harului în fața persecuției inevitabile din partea lumii (3:13 – 5:14).

„Pe măsură ce citesc și reflectez la 1 Petru, găsesc șase motive pentru care noi, ca și credincioși, ne putem bucura în timpuri grele și putem experimenta o nădejde dincolo de suferință.

Noi avem o nedejde vie – 1:3 

Indiferent cât sunt de dificile unele din paginile vieții noastre, nimic din ceea ce se întâmplă nu cade în categoria „capitol final“. Acest capitol va fi completat la sosirea noastră în ceruri când vom păși în prezența Dumnezeului Cel Viu. … De ce să ne îngrijorăm de ceea ce se întâmplă pe această planetă temporară când știm că toate duc spre destinația noastră eternă? Petru numește aceasta „o nădejde vie“ și ne reamintește că ea este bazată pe învierea Domnului Isus. … Pentru cei nemântuiți, nădejdea este doar o fantezie mentală, asemenea dorinței după o stea. … Ei speră că totul se va termina cu bine, dar aceasta nu este o nădejde vie, ci este o gândire care dorește. Dar celui „născut din nou“ în Isus Christos, i-a fost promisă o „nădejde vie,“ prin învierea Lui din morți. …

„O nădejde vie – speranțele omului sunt speranțe moarte. Asemenea unor flori tăiate, speranțele înfloresc și trăiesc pentru o vreme, apoi se veștejesc și mor (1 Petru 1:24, 25). Nădejdea creștinului este proaspătă și roditoare deoarece ea este o „nădejde vie“(1:3), cumpărată de un Christos viu (1:3) și promisă în Cuvântul viu (1:23).“ (W. Wiersbe)

„Când nădejdea noastră este la un nivel scăzut, atunci sunt două cuvinte care ne ajută: acceptă și crede. Acceptă taina greutăților, a suferințelor, a încercărilor și a persecuției. Nu încerca să o înțelegi sau să o explici. Accept-o! Apoi, în mod voit, crede că Dumnezeu te va proteja prin puterea Lui prezentă până la venirea veșniciei.“ (C. Swindoll)

Noi avem o moștenire veșnică – 1:3, 4 

Ne putem bucura în suferință deoarece avem o moștenire permanentă – o casă sigură în ceruri.

Prin zăvorul și cheia cerului, noi suntem protejați prin cel mai eficient sistem de protecție disponibil – puterea lui Dumnezeu. Așa că, în nici un fel nu vom fi pierduți în procesul suferinței. …

Noi avem o credință în dezvoltare – 1:6, 7 

„În ea, voi vă bucurați … măcar … .“ Aceasta este prima din cele șapte referiri la bucurie din epistolă. Cuvântul „măcar“ ne indică faptul că bucuria este necondiționată. Ea nu depinde de împrejurările din jurul nostru. …

Noi avem un mântuitor nevăzut – 1:8 

Să nu uităm faptul că contextul acestui verset este suferința. Petru ne spune că Mântuitorul nostru stă alături de noi prin încercări. El este prezent, chiar dacă noi nu-L putem vedea. …

Noi avem o mântuire asigurată – 1:9 

Cum ne putem bucura prin suferințe? Cum putem avea nădejde dincolo de suferințe? Deoarece noi avem o nădejde vie, o moștenire permanentă, o protecție divină, o credință în dezvoltare, un Mântuitor prezent, deși nu-L vedem, și o mântuire (scăpare) garantată. …“ (C. Swindoll)

Capitolul 4 al epitolei ne atrage atenția că noi trebuie să avem o nădejde activă (1 Petru 4:1-11)

„Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.“  – 1 Petru 4:10

Creștinii cărora le-a scris Petru trăiau în Imperiul Roman, într-o perioadă când ostilitatea față de creștinism era în creștere. Cu unele excepții, această ostilitate nu s-a manifestat față iudei (Fapte 18:2), romanii dându-și seama că creștinismul era o religie nouă care nu depindea de iudaism. Drept urmare, persecuția creștinilor s-a amplificat. Pe acest fundal, creștinii trebuiau să rămână tari și să-și demonstreze credința cu sinceritate, reflectând în viețile lor promisiunile Domnului.

Nădejdea din inima noastră trebuie să producă:

O viață distinctă (4:1-6)

În 1 Petru 4:1-6, apostolul îi povățuiește pe creștinii staționați pe teren străin să se comporte conform chemării lor: „… astfel dar, fiindcă Christos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire … .“ Astfel dar – reprezintă legătura dintre ceea ce a scris apostolul și ceea ce va scrie. Dar ce a scris el? Să privim la pasajele 3:18 și 3:22. Christos cel drept, a suferit și a murit în locul nostru, cei nedrepți. Deoarece Christos a murit pentru păcatele noastre și a fost înălțat la dreapta lui Dumnezeu, în timp ce toate stăpânirile I s-au supus, și deoarece El a suferit în trup pentru noi, astfel dar, și noi trebuie să ne înarmăm cu același mod de gândire și să urmărim aceleași scopuri ca și El. Creștinii nu trăiesc pe pământ ca și cum ar fi în vacanță, în așteptarea plecării spre cer. Noi suntem chemați să fim ostașii lui Isus pe un tărâm străin, angajați mereu în bătălie împotriva unui dușman formidabil care ne pune într-un pericol real. Christos a murit nu numai ca să câștige bătălia împotriva stăpânirii păcatului, ci și ca să ne echipeze pe noi cu putere internă pentru același tip de luptă. Astfel dar, trebuie să ne înarmăm cu puterea pe care Christos ne-o dă având același scop ca al Lui. Cei care sunt în Christos sunt trasnsformați, ceea ce are ca urmare cel puțin patru rezultate: păcatul nu mai este stăpânul nostru și noi nu îi mai slujim (4:16); noi nu mai suntem înfrânți de pofte ca înainte (4:2b); noi acum trăim după voia lui Dumnezeu (4:2b); noi nu mai trăim o viață lipsită de evlavie (4:3). Înainte ca Isus să intre în viețile noastre, noi nu am avut putere să ne împotrivim păcatului. Dar când Christos a început să locuiască în noi, El ne-a eliberat de puterea păcatului, de controlul lui și din robia sa (Rom. 6). Această transformare aduce după sine, ca și reacție, mânia și batjocura lumii nemântuite. C. Swindoll spune că noi suntem chemați să trăim „un stil de viață autentic.“

O viață care trebuie trăită (4:7-11)

Creștinii din biserica primară au așteptat revenirea Domnului Isus în timpul vieții lor (Rom. 13:12; 1 Ioan 2:18). Faptul că El nu a revenit atunci nu anulează promisiunea revenirii Lui (2 Petru 3; Apoc. 22:20). Indiferent de interpretarea profetică, noi trebuie să trăim în așteptare. În timpul acestei așteptări, să nu cădem în pericolul de a deveni visători leneși (2 Tes. 3:6) sau fanatici zeloși. Expresia „vegheați și rugați-vă“ este întâlnită adesea în Noul Testament (Marcu 13:33; 14: 38; Efes. 6:18; Col. 4:2). În viața creștină nu este loc pentru lenevie; o atitudine de așteptare a revenirii lui Christos trebuie să implice o viață creștină normală și activă. Suntem chemați să practicăm o nădejde care este vie și lucrătoare.

„Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape …“ (4:7-11)

„Când timpul este scurt, lucrurile devin urgente și trebuie simplificate. Trăirea zilnică în lumina reîntoarcerii lui Isus face minuni în ceea ce privește perspectiva asupra vieții. Dacă trăim conștienți că vom da socoteală pentru orice cuvânt sau faptă nefolositoare, vom vedea minuni în comportarea noastră. Mai mult, ne vom da seama în câte activități nefolositoare suntem angajați pe acest pământ. … Să nu uităm că Petru se adresează unor sfinți în suferințe, persecutați. … Citind 1 Petru 4:7-11, observăm urgența și simplitatea cuvintelor scrise. Fără să vadă vreo ușurare în situația lor, Petru introduce un gând care întotdeauna oferă nădejde cititorului: sfârșitul tuturor lucrurilor. Făcând aceasta, pe lângă că accentuează urgența momentului, Petru simplifică planul de bătaie. El oferă cititorului patru porunci de care să asculte și un scop pe care să-l urmărească în mijlocul tuturor. Iată cele patru porunci de ascultat.

Întâi, el spune: Folosește o judecată sănătoasă și stai calm într-un spirit de rugăciune. „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar, și vegheați în vederea rugăciunii“ (4:7). Suntem chemați să avem o judecată sănătoasă, un spirit sobru; să fim calmi și să nu ne umplem de îngrijorare, intrând în panică. De asemenea, trebuie să abordăm viața în mod realist, dându-ne seama că Dumnezeu este în control. A fi sobru înseamnă să nu ducem un trai marcat de extremism, ci să privim cu seriozitate viața noastră de creștini, menținându-ne calmul și echilibrul prin rugaciune.

Apoi, suntem chemați să purtăm o dragoste fierbinte față de ceilalți. „Mai pe sus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții …“ (4:8). Cu alte cuvinte, să fim marcați de determinare, după cum este un adevărat atlet care dorește să treacă linia de sosire, și să iubim cu toată ființa noastră.

În continuare, suntem chemați să fim primitori de oaspeți între noi (4:9). Această expresie este repetată în versetele 8 și 10 și ea nu se referă doar la cei plăcuți și prietenoși, ci la toți cei care sunt în trupul lui Christos.

Ultima poruncă o găsim în versetele 10 și 11: Slujiți unii altora. Darurile spirituale din trupul bisericii locale sunt date „spre folosul altora“ (1 Cor. 12; Efes. 4; Rom. 12).

Versetul 11 se încheie cu prezentarea scopului, a motivației logice pentru a urma aceste porunci. De ce să fim înțelepți și să ne rugăm? De ce să iubim fierbinte? De ce să fim primitori de oaspeți? De ce să ne slujim unii altora? …  Pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Christos. …“ (C. Swindoll).

„Timpul este scurt. Tu și eu nu avem o veșnicie ca să punem aceste lucruri în aplicare. Orice activitate trebuie simplificată. Drept urmare, haideți să simplificăm! Timpul este scurt. Să trecem de la cuvinte la trăire – acum! Avem nevoie de motivare? Una din cele mai încurajatoare promisiuni este Evrei 6:10. Să recitim acest pasaj, de data aceasta cu emoție. Dragostea noastră nu e zadarnică, ea nu va fi trecută cu vederea. Slujirea noastră, indiferent care, va fi răsplătită. … Să ne ațintim privirea la Păstor, în timp ce ne deschidem inima la turma Lui …“ (C. Swindoll).

 

 

SCHIŢA CĂRŢII

Introducere, 1:1-2

I. NĂDEJDEA CEA VIE 
a. nădejdea vie pusă în practică, 1:3-12
b. cuvîntul viu pus în practică, 1:12-2:3
c. piatra cea vie şi poziţia noastră, 2:4-10

II. VIAŢA DE MĂRTURIE 
a. ca cetăţeni, 2:12-17
b. ca robi, 2:18-25
c. ca soţi şi soţii, 3:1-7
d. ca străini între oameni, 3:8-4:6
e. în relaţiile dintre membrii Bisericii, 4:7-11

III. „ÎNCERCAREA DE FOC” 
a. „Bucurie” şi „încredere” în încercare, 4:12-19
b. Presbiteri credincioşi în slujbă, 5:1-4
c. Toţi să trăiască în smerenie şi aşteptare, 5:5-11

Încheiere, 5:12-14

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Răspundem aici cererii uriașe de explicații la Biblie. Tipărite, aceste studii au fost vândute odată cu sutele de mii de exemplare ale “Bibliei cu explicații“ (aceasta poate fi comandată și azi de la Christian Aid Ministries, Ohio, USA – tel. 330-893-2428)

Tirajele foarte mari n-au reușit însă să satisfacă interesul generat de aceste studii și n-au ajuns nici pe departe “peste tot“. La solicitarea multora, le oferim pe acest blog, unde avem avantajul că le putem completa și îmbunătății continuu.

Preluați și folosiți parțial sau total.

No copyright! Just spread the Light!

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 137 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: